Cum își distrug părinții propriile odrasle?

Eu am teoria că la naștere toți copiii sunt foarte buni, au numai calități, ceea ce le permite ca în anumite condiții să fie cei mai buni copii din lume, dar părinții sunt cei care prin ceea ce fac în educație, în asigurarea condițiilor de trai, pun bazele diferențierii copiilor lor, mergând în unele cazuri coborârea performanței, până la distrugerea acelor copii.

Copiii sunt rezultatul deciziilor pe care le iau părinții privind evoluția lor. Dacă deciziile sunt bune, vom avea de-a face cu copii care se dezvoltă armonios, care evoluează foarte bine în societate. Dacă deciziile părinților sunt greșite, vom avea de-a face cu copii a căror evoluție este departe de a le aduce satisfacții părinților și de fiecare dată acești părinți se vor lamenta că ei au făcut numai lucruri bune, iar copiii lor sunt cei care fac greșeli în cascadă, fără a recunoaște că ei în calitate de părinți au făcut erori grave, iar copiii acționează în consecință, prelungind erorile părinților, în alte planuri și în alte perioade de timp.

Un părinte trebuie să fie model pentru copilul său. Nu orice model, ci un model de urmat, care să-l formeze pe copil astfel încât calitățile copilului să fie cele acceptate ca fiind de înalte standarde de moralitate și de integritate de către societate. În momentul în care părintele face rabat de la calitatea de model pentru copilul său prin vorbă, prin acțiune și prin conduită, copilul preia toate erorile făcute de părinte, le amplifică și se modelează în consecință, devenind cu totul altceva decât părintele așteaptă de la copil, remediile devenind imposibil de realizat, oricât de mare ar fi investiția de readucere a copilului pe drumul cel bun și oricât de mult și-ar dori părintele să repare erorile făcute chiar involuntar ca model.



(10 septembrie 2024)

Criptomoneda sau șansa ratată de elliberare din sclavia monedei

Cine are un pic de răbdare să studieze faptul că omul este sclavul banilor, va ajunge la concluzia că acesta și-a ratat șansa de a se elibera din sclavie în clipa în care și-a bătut joc de criptomonedă prin alinierea acesteia tot la etalonul aur, în rând cu celelalte valute clasice, care l-au făcut pe om sclavul banilor de-a lungul istoriei lui zbuciumate, în care iluzia valorii l-a călăuzit ca pe un orb printre semenii lui, crezând că-i oferă o țintă aflată mereu în mișcare, niciodată de atins.

Se știe că lumea corporală obișnuită are la bază o serie de principii pe care produsele software nu le au, așa cum produsele software au la bază caracteristici pe care produsele din lumea corporală nu le au. Aici mă voi opri asupra faptului că produsele software au costuri de multiplicare nule, adică dacă avem un produs software, cu  comenzile copy și paste realizăm multiplicarea pe suport a respectivului produs software aproape instantaneu, în timp ce dacă avem un exemplar al unei locomotive, pentru a obține un al doilea exemplar al aceleiași locomotive trebuie să derulăm complet ciclul de fabricație din uzină cu consumuri de materiale, de energie, de timp și de forță de muncă la niveluri apropiate de cele utilizate la realizarea locomotivei precedente.

Informația este altceva. Dacă produsele corporale au uzură fizică și morală, informația nu are uzură fizică, ci doar uzură morală, iar produsele software ca exponente de bază din zona informației, nu au uzură fizică, ci doar uzură morală, ceea ce le deosebește de locomotive, de pantofi sau de orice alte produse corporale de natură materială, ca să zic așa.

Mă așteptam ca omenirea să folosească aceste proprietăți fundamentale ale produselor software pentru a schimba paradigma valorii și o dată cu ea, de a schimba prin criptomonedă întreaga filosofie de viață a ierarhizării criteriilor, obiectivelor, ierarhiilor existenței sale, prin eliberarea de sclavia banilor care se raportează la etalonul aur, care este considerat în mod artificial valoare în sine, doar pentru că este limitat cantitativ și că nu are uzură fizică. Faptul că oamenii au manifestat o grabă nejustificată în a crea criptomoneda și a o alinia cu celelalte monede integrând-o pur și simplu mecanic drept element speculativ, pentru profituri de conversie pe o nouă piață paralelă a creat doar iluzia unei noutăți, dar a fost ratată șansa istorică de a-l elibera pe om de sclavia banilor clasici, unde valoarea este ceva relativ, care nu are nicio legătură cu performanța pură a creației, ci cu treburile lumești care-l definesc pe omul incisiv care acționează în forță încălcând cel puțin trei din cele zece porunci. dacă se mai aștepta un pic, s-ar fi găsit un nou etalon superior aurului, ar fi fost definită criptomoneda ca fiind cu totul altceva, iar ideea de valoare ar fi căpătat o cu totul altă semnificație, reprezentând acel salt calitativ pe care Internetul l-a adus în viața oamenilor, ca modificare radicală a structurii balanței de timp, bazată pe minimizarea așteptărilor și pe maximizarea calității proceselor decizionale, pentru care moneda clasică reprezintă marele regres.



(16 decembrie 2023)

Etalonul aur și banii

S-au înregistrat tot felul de progrese și a apărut bitcoin-ul, un ceva de care toată lumea este entuziasmată, dar care s-a dovedit în februarie 2018 a fi foarte fragil, înregistrând o scădere de-a dreptul dramatică de la 18.500$ în 10 ianuarie 2018 la 7.583 în 27 ianuarie 2018.

Eu am  crezut că această monedă va fi o revoluție căci va însemna altceva în zona fluxurilor monetare, dar s-a dovedit o răscoală palidă din moment ce tot la etalonul aur este raportată, nefiind ea însăși un etalon-informație, adică să lucreze după o cu totul altă filosofie din moment ce există:

- big data,

- transputere, 

- VLDB,

- inteligență artificială.

- data science,

- algoritmi genetici,

- aplicații mobile.

Lumea folosește acum etalonul aur pentru că acest metal are o serie de caracteristici de care omenirea nu este în stare să se descotorosească, deși acum în seculul al XXI-lea lucrurile stau cu totul altfel. Etalonul aur este dominat de următoarele caractersitici:

- aurul există în cantități limitate,

- aurul este strălucitor și ne ia fața,

- aurul se găsește în cantități mici,

- aurul are un proces de obținere dificil,

- aurul are o durată de întrebionțare infinită,

- aurul nu se uzează fizic și nici moral,

- aurul are multiple utilizări industriale,

- aurul este fundamental în bijuterii,

- aurul are valoare în sine,

- aurul stârnește instinctiv atracție,

- aurul este puternic  și strălucitor,

- aurul a stat la baza bogăției,

- aurul stă la baza tuturor monedelor,

- aurul este fundamentul tezaurizării.

Acum când informația este totul, ar cam trebui să se producă o serie de mutații și oamenii să-și schimbe obiceiurile și mai ales năravurile, dintre care cele legate de aur ca simbol al bogăției, ar trebui să treacă undeva pe planul al III-lea sau pe planul al V-lea. Informația are acum un rol esențial în dezvoltarea societății și dacă pe durata crizei din primul deceniu al mileniului al III-lea s-a văzut că informația este esențială, se impune ca aceasta să-și găsească adevărata poziție în societate și nu numai de a fi o marfă simplă, oarecare, ci să devină etalon prin virtuțile pe care le are.

(05 martie 2018)