Prăbușirea în banal

 Prăbușirea în banal este dată de furia cu care se falsifică realitatea de cei implicați în derularea evenimentelor, pentru a fi distrasă atenția oamenilor de la faptele reale, așa cum ele s-au petrecut.
Apar tot felul de tanti și de nene care ne povestesc cât de modești erau nomenklaturiștii, cât de umani erau ei și cât de inocenți erau, drept care trebuie priviți cu alți ochi, compătimiți și admirați, deși realitatea era cu totul alta, căci nomenklaturiștii au beneficiat de toate facilitățile pe care le oferea sistemul comunist și au profitat din plin de pozițiile lor pentru a duce o viață de huzur, în timp ce poporul suferea de foame și de frig.
Prăbușirea în banal este dată de atitudinea pe care o au oamenii față de marile momente ale istoriei lor, căci minimalizând Unirea de la 1918 și ocolirea sărbătoririi cu fast a centenarului la 2018 arată exact că prăbușirea în banal s-a produs, cum an de ani demitizarea Revoluției Române din 22 Decembrie 1989 este tot rezultatul acestui nefericit mod de abordare, în care cel mai important moment al istoriei noastre este trecut în tăcere sau pus într-o astfel de lumină că mulți oameni pleacă privirile în pământ spre a se rușina, în loc să privească cu mândrie spre momentul de cotitură al istoriei noastre, căci desprinderea de comunism nu ar fi avut loc în vecii-vecilor fără zilele fierbinți ale Revoluției Române și fără tributul de sânge plătit de tineri în acele zile frumoase de decembrie, zile ca de primăvară.
Ion CARAMITRU: - Mircea, fă-te că faci și tu ceva!

(22 decembrie 2024)

Eroi sunt toți cei care au murit pe câmpul de luptă!

 

Am stat și am citit cu pioșenie numele celor care și-au dat viața pe câmpurile de luptă în timpul războaielor, căci numai așa se cinstește eroismul unui popor, căci soldatul de la talpa țării își dă viața pentru țară, executând ordinele, căci el doar atât știe, să lupte și să ofere țării jertfa supremă. Noi trebuie să le cinstim memoria, fără a face discriminări în funcție de cei care au condus armata și destinele țării. Aș vrea să trăiesc ziua când pe același monument dedicat eroilor din cel de  al II-lea Război Mondial să se afle numele soldaților români care s-au jertfit cu arma în mână de la începutul războiului și până la de 23 august 1944, dar și după această zi, până la sfârșitul războiului.

(17 octombrie 2024)

Mă rog la Dumnezeu

Deși de aproape doi ani avem război la granița de răsărit, mă rog la Dumnezeu ca războiul să nu se extindă. Am în minte exodul de populație din Ucraina către Occident și nenumărații bărbați ucrainieni apți de a merge pe front care au plecat departe de câmpurile de lupte, pentru a trăi acolo unde este pace.

La noi stagiul militar obligatoriu al tinerilor a fost desființat. Eu care am făcut armata în tinerețea mea, am 76 de ani deci pe mine nu se mai contează. Doamne ferește, dacă va fi nevoie, stau și mă gândesc cine ar fi oamenii tineri pe care armata ar conta din moment de foarte mulți bărbați tineri sunt plecați la muncă în străinătate, iar tinerii rămași în țară au avut motive serioase să nu plece în bejenie. Mă gândesc la modul în care oamenii obțin tot felul de documente medicale pentru a-și atinge obiective, mai ales bănești, cum se va pune problema de obținere a scutirilor de armată. Nu vreau să speculez, nu vreau să fac scenarii, dar cum există sate întregi de falși  nevăzători care merg pe bicicletă sau conduc autoturisme, tot așa vor exista oameni declarați inapți de a merge pe front, invocându-se motive dintre cele mai interesante, căci românul este atât de inventiv, încât viața bate de departe filmul. Mă rog la Dumnezeu să nu am dreptate și să-i văd pe tinerii care seară de seară merg în cluburi, care fac tot felul de tranzacții pe lângă lege, punând-se în șir indian la centrele de înrolare, pentru a merge să-și apere glia străbună ca adevărați patrioți.

(21 noiembrie 2023)

Unde este literatura de sertar?

Noi românii avem un talent fantastic a găsi justificări la neputința noastră de a face lucruri prin care să ne remarcăm în rândul lumii civilizate. Noi găsim mii și mii de argumente prin care să justificăm de ce nu avem autostrăzi și trenuri de mare viteză. Unii, crezând în veșnicia comunismului, spuneau că sunt doldora de talent, că scriu și scriu și scriu, dar nu publică pentru că cenzura comunistă le stă în cale, dar literatura lor este pusă la sertar pentru vremurile favorabile operelor lor, fiind conștienți că acele vremuri nu vor sosi niciodată. Socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg și a venit ziua de 22 Decembrie 1989 când comunismul s-a dus pe apa sâmbetei, deși era vineri. Momentul adevărului a venit și a arătat că în liberate editurile nu au publicat cărțile interzise de comuniști pentru că aceste cărți nu au existat. Literatura de sertar era doar o himeră cu care își alimentau imaginația nu numai scriitorii, ci și cititorii creduli, care sperau că în momentele de libertate, vor avea posibilitatea să citească marile capodopere ale literaturii neamului românesc. N-a fost să fie. Cum nu avem autostrăzi, nu avem nici literatură de sertar. Literatura nu se scrie singură, cum nici autostrăzile nu se construiesc singure. Trebuie talent, trebuie timp, trebuie muncă, ceea ce nu se obține bătând din palme.

Nu avem literatură de sertar pentru că nici nu aveau despre  ce să scrie autorii, ca să fie ceva interesant. Ce poezii anticomuniste ar fi scris poeții, care să mai fie și citite? Proza anticomunistă nu ar fi fost interesantă căci s-ar fi referit la oportuniști, la turnători, căci aplaudacii erau cu sutele de mii, comuniști erau 4 milioane, iar turnători erau și ei 7 milioane. Literatura de sertar n-ar fi fost bine primită, căci fiecare cititor s-ar fi regăsit într-o postură puțin favorabilă. Mai bine că nu există.

(04 august 2023) 

Steagul american

Cine vede filme americane, are ocazia să vadă steagul american arborat pe:
- clădiri publice,
- stâlpii de la casele americanilor,
- mașini care în mers îl flutură,
- catarge înalte din locuri publice.

Este o mândrie pentru americanul de rând sau pentru americanul ajuns pe o treaptă socială înaltă să-și arate apartenența la mărețul popor american, din care și el este o mică părticică. Tot în filmele americane  sunt secvențe în care văduvelor de eroi li se înmânează drapelul american, frumos împăturit sub formă de triunghi, ca recunoștință veșnică pe care poporul american o arată eroilor săi.

Sunt emonționante momentele în care apare steagul american nu numai pentru americani, ci și pentru cei care participă la ceremoniile solemne în care steagul american el însuși joacă rolul unui personaj principal, rol care depășește cu mult semnificația momentului și fixează elementele prețioase ale eroismului, onoarei și sacrificiului, de care numai un popor mare și glorios este în stare să le ofere istoriei.

Semnificația simbolurilor care se află pe drapelul american îmbină trecutul cu prezentul. Cele 13 dungi roșii și albe au semnificația celor 19 colonii britanice. Cele 50 de pentograme așezate pe 9 rânduri rorizontale într-un dreptunghi de culoare albastră în partea din stânga sus, reprezintă cele 50 de state. Steagul american este chintesența Statelor Unite ale Americii, simbolul suprem al unei națiuni care crede în Dumnezeu.


(17 ianuarie 2023)

Trădători de neam și țară

Noi avem definită matricea care include acele carențe ce ne duc pe fiecare dintre noi în direcția vânzării altora, a noastră sau a obiectelor, atunci când interesele o impun. Nu este suficient să vorbim de vânzătorii de neam și țară, ci trebuie să privim în istoria neamului românesc, istorie bântuită de trădări, de vânzări, de acte de vitejie, dar și de acte de lașitate, izvorâte din modul în care noi suntem definiți ca îngăduitori, mocirloși, delăsători și ispitiți.

Decebal a fost trădat.

Bâncoveanu a fost trădat.

Antonescu a fost trădat.

Ceaușescu a fost trădat.

Boierii au trădat.

Căpetenii ai oștirilor au trădat.

Ofițeri superiori au trădat.

Dacă ne privim în oglindă fiecare dintre noi și mai ales dacă avem curajul să vorbim cu noi înșine, este imposibil să nu găsim în viața noastră un șir destul de lung de trădări. Trădăm coleg. Trădăm prieteni. Trădăm iubite. Actul trădării este un act unilateral și ne place să ne amăgim că ne-au fost scoase vorbele cu forcepsul din gură, căci noi numai sub presiune și torturați am spus unele lucruri, pe care în realitate le-am oferit pe tavă celor interesați de bună voie și nesiliți de nimeni, doar din dorința de a ne pune la adăpost pentru vremurile când vom avea nevoie de protecția celui ce va deveni puternic și pentru faptul că noi i-am furnizat informații, trădând.

Eu am o vorbă pe care am adresat-o trădătorilor ocazionali: dacă azi îl vinzi pe X sau pe Y, mâine mă vei vinde pe mine. Respectivii au plecat total dezamăgiți, pentru că nu am agreat niciodată persoanele dispuse să trădeze. Ele au văzut din partea mea doar dispreț și nimic altceva.

Când vorbim de trădătorii de neam și țară, nu trebuie vorbit în general, ci trebuie cu dovezi să arătăm că X și Y și Z și W și mulți alții cu nume și prenume sunt trădători și actul trădării lor a constat în fapte concrete, căci nu există trădare în general, ci trădarea A, trădarea B, trădarea C și tot așa. Dacă nu vorbim cșar, dacă nu impunem măsuri, totul este apă de ploaie și vom rămâne exact așa cum am fost, o gloată de trădători, că dacă trădăm sau nu trădăm tot așa stau lucrurile și nimeni nu face diferența dintre trădător și omul cinstit, vertical, care-și iubește și neamul și țara. Trebuie o schimbare de atitudine, pentru a schimba percepția față de cei care trădează, punându-i în antiteză cu cei ce se jertfesc pentru neam și țară.


(15 ianuarie 2023)

Adevărații eroi de lângă noi

Adevărații eroi de lângă noi sunt anonimi. Sunt mari profesioniști care obțin rezultate deosebite la locul lor de muncă și nu fac vâlvă în jurul lor. Ei fac lucruri obișnuite, ritmic, respectând proceduri și termene de derulare a proceselor în care sunt implcați.
Există o ruubrică la o televiziune în care zilnic sunt prezentate persoane ceva mai speciale care sunt considerate de cei care asigură managementul, ca fiind niște eroi. Este doar un punct de vedere. Eu consideram ca la demararea emisiunii, cineva de acolo să spună ce înțelege prin erou, care sunt criteriile prin care persoanele sunt selectate să fie prezentate ca fiind eroii zilei, să zicem. Emisiunea, așa cum arată ea acum, este de fapt o emisiune în care în fiecare zi sunt prezentate persoane care au făcut ceva ce foarte multe alte persoane nu au făcut și nici nu ar face. Respectivele persoane care apar pe sticlă sunt unele oameni speciali, altele oameni deosebiți, altele oameni pasionați, dar în niciun caz nu sunt eroi, dacă ținem seama de definiția dată de DEX. Iată:
ERÓU, eroi, s. m. 1. Persoană care se distinge prin vitejie și prin curaj excepțional în războaie, prin abnegație deosebită în alte împrejurări grele ori în muncă. ♦ Ostaș căzut pe câmpul de luptă. 2. Personaj principal al unei opere literare. ♦ Personaj principal al unei întâmplări; persoană care, într-o anumită împrejurare, atrage atenția asupra sa. 3. (În mitologia greco-romană) Semizeu, persoană născută dintr-o zeitate și o ființă pământeană, înzestrată cu puteri supraomenești sau care a devenit celebră prin faptele sale deosebite. – Din fr. héros, lat. heros.
Am văzut casa Ecaterinei TEODORIU de la Târgu Jiu și sunt și acum foarte emoționat, căci ea este o adevărată eroină. Este eroina neamului nostru. Dacă luăm emisiunile de pe Antena 3 să vedem cine au fost încadrați ca eroii zilei, deja îmi vine să plând, știind ce înseamnă a fi erou. Acest termen nimeni nu are dreptul să-l folosească nici metaforic, nici cu un alt înțeles. E clar!

(17 iulie 2017)