II: Octavian, te rog să te prezinți mai întîi va elev.
OD: Când mă gândesc la perioada în care am fost elev, prima persoană care îmi vine în minte este Doamna învăţătoare Tanţa Buruiană. Deşi am făcut şcoala primară într-un mic orăşel cu puternice accente rurale, conştientizez acum cât de mult s-a străduit Doamna ca să ne ofere o educaţie cu baze solide, în care legătura dintre elevi să se bazeze pe prietenie şi pe afecţiune reciprocă. Lipsa anumitor dotări tehnice de la acea vreme a fost compensată de entuziasmul Doamnei şi de dăruirea cu care ne-a învăţat să scriem, să citim şi să socotim. Deşi drumurile vieţii m-au dus destul de departe de micul târg în care am făcut şcoala primară, ţin şi acum legătura cu foşti colegi care au rămas în zonă şi am aflat cu mare bucurie că o parte dintre au copii care sunt şi ei elevii Doamnei. Mi se pare extraordinar faptul ca Doamna să fi fost, de-a lungul timpului, la distanţă de 25-30 de ani, învăţătoarea părinţilor şi a copiilor lor.
II: Ai profesori din generală și din liceu care te-au influențat?
OD: In gimnaziu, profesoara care m-a influenţat cel mai mult a fost Doamna Edu, care ne-a predat Fizică
într-o manieră cu adevărat spectaculoasă. Dumneaei a reuşit ca, dintr-o materie care este destul de aridă la prima vedere, să facă un eveniment la fiecare oră de curs. După atâţia ani, pot spune că înţeleg perfect principiile fizicii mecanice, a vaselor comunicante şi a opticii, deşi nu am mai deschis un manual de fizică de foarte multă vreme. În liceu, profesorul Ursu Ioan ne-a stimulat să fim competitivi şi să încercăm să privim dincolo de o simplă problemă de matematică, încercând mereu să-i găsim utilitatea practică şi eventuale direcţii adiacente.
II: Care au fost disciplinele care ți-au fost cel mai apropiate?
OD: Incă din gimnaziu am cochetat cu ideea de a lucra cu echipamente electronice şi cu diverse maşini de calcul. Era perioada în care la modă erau calculatoarele de tip HC-90 şi am fost fascinat de ideea de a memora datele pe un dispozitiv extern, astfel încât mâine să le pot accesa din nou. Privind retrospectiv, îmi dau seama cât de multe lucruri interesante se puteau implementa cu un echipament care avea o capacitate de procesare mai mică de 1% faţă de orice telefon obişnuit din ziua de azi. Era nevoie de multă creativitate şi imaginaţie pentru ca cel care folosea acele echipamente să se încadreze în resursele disponibile. Elementele matematice m-au ajutat în acea perioadă deoarece am conştientizat că aspectele teoretice din manuale pot avea aplicabilitate practică aproape imediată în zona maşinilor de calcul.
II: Ce sistem de învățare ai adoptat?
OD: Era perioada în care scrisul de mână era principala formă de rezolvare pentru aspectele educaţionale: conspecte, sinteze, comentarii literare, algoritmi scrişi pe foi de hârtie cu câteva zile înainte de a-i testa. Făceam acest lucru deoarece intervalul de timp în care aveam acces la un calculator din sala de clasă era foarte limitat şi trebuia să fiu pregătit cu întregul algoritm din timp. Echipamentele erau destul de
defectuoase, iar datele erau memorate pe benzi magnetice care aveau o rată a erorilor foarte mare. În timpul liceului nu am avut acces la Internet, deci sursele de informare erau constituite din manuale, eventuale reviste care se mai găseau prin librării şi ceea ce ne predau profesorii. Privind retrospectiv, îmi dau seama că lipsa unor informaţii abundente a fost totuşi un factor favorizant pentru educaţia mea deoarece m-a determinat să îmi pun întrebări asupra aspectelor pentru care nu găseam rezolvări în manuale sau în alte surse de informare. În felul acesta, mi-a fost stimulată imaginaţia în găsirea unor soluţii.
II: Examenul de bacalaureat cum a fost?
OD: Paradoxal, examenul de bacalaureat a fost pentru mine un examen obişnuit, similar cu o teză semestrială. Acest lucru s-a datorat în mare măsură atitudinii pe care a avut-o domnul diriginte faţă de noi, deoarece în timpul liceului a încercat să ne cultive ideea că examenul de bacalaureat va fi doar o confirmare a ceea ce ştim, şi nu un examen propriu-zis. Îmi dau seama că nu am tratat acest examen ca pe ceva de importanţă deosebită, ci ca pe o etapă confirmatorie.
II: Tu ești absolvent de două facultăți. La întrebările ce vor urma, te rog să dai detalii despre ambele facultăți.
OD: Intr-adevar, am urmat cursurile a două facultăţi în perioada 1996-2001. Pe atunci, durata studiilor de licenţă era de 4 ani. Am început Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor în 1996, iar Facultatea de Informatică în 1997. Ca urmare, timp de 3 ani (1997-2000) am fost student la două facultăţi în paralel.
II: Cum ai ales facultatea?
OD: Facultatea de Economie a fost aleasă urmând un model pe care-l aveam în familie. La vremea respectivă, ambii părinţi lucrau în domeniul financiar-contabil şi mi s-a părut un domeniu interesant, deşi în liceu nu făcusem decât o singură materie cu profil economic. Ulterior, după un an de studiu în Iaşi, m-am hotărât să mă înscriu şi la Facultatea de Informatică. Impulsul acesta mi-a fost dat de prietena mea de atunci (care ulterioar mi-a devenit soţie) şi care m-a încurajat să-mi urmez această pasiune pentru calculatoare.
II: Detaliază te rog ceva despre examenul de admitere.
OD: Greu. Doar atât pot spune. Foarte greu. Era perioada în care locurile disponibile erau extrem de puţine raportat la numărul de candidaţi. Ţin minte că la examenul de admitere pentru Facultatea de Economie am fost în jur de 8 candidaţi pe loc. Cu ocazia examenului de admitere, a fost prima oară când
am venit într-un oraş atât de mare precum Iaşiul. Pentru un tânăr provenit dintr-o zonă rurală, impactul emoţional a fost foarte puternic la acea vreme şi în primul an a trebuit să muncesc enorm ca să mă adaptez la noul context. Examenul de admitere de la Facultatea de Informatică a constat în probe scrise din Matematică, pe o concurenţă acerbă. Am fost însă foarte motivat de ideea de a-mi urma pasiunea pentru calculatoare şi m-am bucurat enorm când m-am văzut pe lista celor admişi.
II: Ce discipline ai făcut în facultate?
OD: La Facultatea de Economie, disciplina de Contabilitate Financiară predată de profesorul Ion Belei a fost extraordinar de interesantă pentru mine. Probabil că acolo s-a născut şi ideea pe care am pus-o ulterior în practică, anume aceea de a deveni expert contabil. La Facultatea de Informatică, algoritmii şi limbajele de programare din acea perioadă au fost materiile cărora le-am alocat cel mai mare efort.
II: Care au fost profesorii care erau modele pentru tine?
OD: Intrebarea este foarte interesantă deoarece, după mai mult de 20 de ani de la absolvirea facultăţilor, încă am în memorie aspecte care par că s-au întâmplat ieri. Cursurile ţinute de profesorii Dinu Airinei şi Dumitru Oprea de la Facultatea de Economie mi se pare şi acum extrem de actuale. Problematica sistemelor informaţionale este atât de prezentă în viaţa de zi cu zi, încât acele cursuri par că s-au încheiat ieri, şi nu acum aproape un sfert de secol.
În ceea ce priveşte Facultatea de Informatică, profesorul Sabin Buraga se distinge în amintirea mea ca un model extraordinar de profesionalism. Era perioada anilor ’90 şi poate ar fi util să stabilim contextul: standardul world wide web (www) a fost conceput de Tim Berners-Lee în 1989. Ca urmare, www-ul era ceva foarte exotic pentru acele vremuri. La fel şi conexiunile la internet: erau rare şi extrem de scumpe. Cu toate acestea, profesorul Buraga a fost un vizionar şi a introdus primul curs de Dezvoltare Aplicaţii
Web, curs care m-a influenţat profund în activităţile mele ulterioare. Profesorul Buraga ne-a învăţat să încercăm să privim cu mult dincolo de momentul prezent şi să încercăm să ne imaginăm hardware-ul şi software-ul pentru 5-10 ani. Din punctul meu de vedere, dincolo de aspectele pur tehnice pe care ni le-a predat, atitudinea vizionară a fost cea care l-a diferenţiat net de alte modele de profesori.
II: Ai făcut și practică în producție. În ce a constat?
OD: Practica în producţie a fost o etapă deosebit de interesantă şi de benefică. Ca student al Facultăţii de Economie, am făcut practică la o întreprindere care se ocupa, printre altele, de realizarea produselor de panificaţie. Am avut ocazia să fac prima mea aplicaţie serioasă, de gestiune a stocurilor şi a procesului de producţie. Ca fapt divers, această etapă m-a „ajuns din urmă” vreo 10 ani mai târziu. Povestea este în felul următor: după ce am terminat perioada de practică, am lăsat aplicaţia în firmă. După ce am plecat eu, aplicaţia a funcţionat o lungă perioadă, timp în care a trecut „din mână în mână” pe la diverşi specialişti IT care s-au ocupat de întreţinerea ei. La momentul în care eu făcusem aplicaţia, am pus în cod diverse comentarii explicative; în una din proceduri, implementasem o funcţie de ştergere completă a unor nomenclatoare, iar în comentariul descriptiv am folosit o metaforă de genul „Această procedură face cu nomenclatoarele ceea ce au făcut minerii cu panseluţele în Bucureşti”. De menţionat este că eram imediat după nişte evenimente de tristă amintire pentru democraţia românească în anii ’90, şi metafora era de actualitate pentru vremea respectivă astfel încât oricine citea codul, ştia la ce mă refer. Problema este că anii au trecut, amintirile s-au estompat, iar programatorul care a trebuit să întreţină aplicaţia la o distanţă de 10 ani, nu mai avea cunoştinţele istorice pe care le trăisem eu. Foarte aproape de anul 2010 primesc un telefon în care interlocutorul, pe un ton foarte amabil, îmi explică faptul că trebuie să depaneze o aplicaţie şi mă roagă să-i spun ce au făcut minerii cu panseluţele în Bucureşti. Am fost foarte derutat, însă după câteva explicaţii lămuritoare din partea interlocutorului mi-am dat seama că aplicaţia implementată de mine cu mai bine de 10 ani în urmă încă funcţiona şi era în continuare întreţinută.
II: Cum ți-ai ales lucrarea de licență?
OD: La Facultatea de Informatică, profesorul Buraga a fost inspiraţional în ceea ce priveşte alegerea lucrării de licenţă. Aşa cum am mai amintit, internetul şi www-ul erau „mici copii”, având vârsta de doar 5-7 ani. Când a venit momentul stabilirii titlului lucrării (undeva prin anul 1999(, profesorul a ţinut cont de background-ul meu de la Facultatea de Economie şi mi-a zis ceva de genul: hai să facem o lucrare prin care oricine să poată plăti oricui, în orice moment, oricând, în cea mai ieftină manieră. Ca urmare, titlul a fost „Modelarea microplăţilor electronice folosind XML şi RDF”. Ulterior, pe baza rezultatelor pe care le-am realizat împreună, am publicat şi primul meu articol ştiinţific cu acelaşi titlu în revista NET Report din octombrie 2001. Revista era la vremea aceea un reper în materie de informaţie IT în România şi, aşa cum am mai zis anterior, profesorul Buraga s-a dovedit din nou un vizionar deoarece la o distanţă de aproape 15 ani am susţinut şi o disertaţie post-doctorală la Academia Română a cărei temă a avut în vedere plăţile mobile prin folosirea tehnologiilor de tip Near Field Communication.
Paradoxal, la Facultatea de Informatică am avut o temă de licenţă cu valenţe economice, în timp ce la Facultatea de Economie profesorul Dinu Airinei m-a îndrumat spre o temă cu caracter informatic în cadrul căreia m-am ocupat de aprofundarea implicaţiilor limbajelor orientate obiect în aplicaţiile economice.
II: În ce a constat colaborarea cu conducătorul lucrării de licență?
OD: Cu conducătorul lucrării de licenţă de la Facultatea de Economie, colaborarea a fost una bazată pe rigurozitatea academică, în timp ce colaborarea pentru lucrarea de licenţă de la Facultatea de Informatică a avut la bază entuziasmul inventării unor noi soluţii punctuale pentru o problemă des întâlnită. De la ambii îndrumători am învăţat cât de important este să încerci să depăşeşti nişte limite ale prezentului, să fii curios şi în acelaşi timp riguros în expunerea argumentelor.
II: După facultate ai mers în producție. Cum ți-a folosit practica de acolo pentru abordările de la catedră pe poziția de cadru didactic?
OD: De multe ori, în zilele noastre, aud expresii de genul: facultatea nu te învaţă mare lucru... în practică o să înveţi adevărata meserie. Din punctul meu de vedere, pot spune cu certitudine că aceste ziceri nu au suport. În cazul meu, după absolvirea Facultăţii de Economie, am ajuns în poziţia de manager financiar la o companie de servicii financiar-contabile şi am aplicat rapid foarte multe din ceea ce învăţasem „în teorie”. Aveam deja ceva experienţă din timpul practicii de specialiate şi m-am adaptat rapid. Perioada anilor 2000 a fost marcată de multiple schimbări legislative şi fiscale pentru mediul economic. Fiecare zi
era de fapt o provocare în privinţa adaptării „din mers” la noile condiţii micro şi macro-economice. În acea perioadă, am dezvoltat un software financiar-contabil pentru companie şi acele module au funcţionat mulţi ani după ce eu m-am orientat către cariera academică.
II: Ai urmat un program de masterat? Detaliază, te rog.
OD: La finalul anului 2000 eram licenţiat în economie şi eram student în ultimul an la Facultatea de Informatică. Ocupam poziţia de manager financiar şi dezvoltam aplicaţii de gestiune pentru compania la care lucram. M-am înscris la masterul de Informatică de Gestiune pe care l-am absolvit în anul 2001. Anii 2000-2001 au fost foarte intenşi deoarece eram student în ultimul an la Facultatea de Informatică şi îmi elaboram lucrarea de licenţă, eram masterand şi îmi elaboram lucrarea de disertaţie şi de asemenea aveam unui job cu foarte multe responsabilităţi.
II: Care au fost disciplinele care ți-au stârnit interesul?
OD: Disciplinele care cuprindeau capitole de OLAP şi de baze de date avansate mi-au plăcut foarte mult. Aproape imediat le găseam utilitatea în implementările pe care le făceam în modulele software de la firmă.
II: În ce a constat lucrarea de disertație?
OD: Lucrarea de disertaţie s-a axat pe studiul sistemelor OLAP şi pe aplicaţii practice ale acestor sisteme. Ulterior, mulţi ani mai târziu, am folosit rezultatele pe care le-am obţinut în cadrul disertaţiei pentru a câştiga primul meu grant de cercetare finanţat de UEFISCDI.
II: A urmat un stagiu doctoral. În ce a constat acesta?
OD: După absolvirea masteratului, înscrierea la doctorat a venit ca o continuare firească. Aveam deja aplicaţii implementate în domeniul economic şi tema de doctorat s-a referit la tehnologii informaţionale în sprijinul managementului organizaţiilor. Sistemul de stagiu doctoral de la acea vreme presupunea susţinerea unor examene specifice şi a unor referate bine fundamentate. Conducătorul meu ştiinţific, profesorul Dumitru Oprea, era foarte metodic şi era orientat mereu către aspecte inovative. De câteva ori am avut chiar impresia că entuziasmul dumnealui îl depăşeşte pe al meu atunci când era vorba de tehnologiile noi.
II: Care a fost relația cu conducătorul tău științific?
OD: Pe lângă entuziasm, profesorul Oprea este caracterizat şi de o exigenţă extraordinară. Dumnealui încearcă să facă fiecare lucru perfect şi de aceea colaborarea noastră a fost uneori „cu scântei”. Tinereţea mea zicea câteodată „...lasă că merge şi aşa...”, în timp ce replicile profesorului erau de genul „...chiar crezi asta?...” sau „...n-aş fi de acord cu tine....”. A fost o relaţie bazată pe foarte multe întrebări din partea profesorului: de ce aşa?, cum crezi că va evolua mai departe acest aspect?, când crezi că se va ajunge la acest stadiu?, pe ce te bazezi când vrei să urmezi cercetarea în această direcţie? Ulterior, mi-am dat seama că stilul dumnealui a fost orientat pe ghidaj prin întrebări şi mai puţin pe impunerea unor puncte de vedere „cu forţa”.
II: Doctoratul presupune cercetare științifică. Ce activitate de cercetare științifică ai efectuat?OD: Pe parcursul doctoratului am participat la mai multe conferinţe naţionale şi internaţionale. Pentru cineva provenit dintr-un mediu relativ rural, aceste conferinţe au reprezentat pentru mine o oportunitate extraordinară de a lua contact cu noi perspective de cercetare şi de a cunoaşte oameni extraordinari. Tot în timpul doctoratului am câştigat şi primul grant de cercetare care s-a axat pe studiul tehnologiilor OLAP, studiu pe care îl incepusem în timpul masteratului.
II: Să discutăm despre teza de doctorat, dar mai ales de munca desfășurată pentru a elabora această lucrare.
OD: Teza de doctorat s-a axat pe tehnologii informaţionale în sprijinul managementului organizaţiilor. Tema este una foarte generoasă şi am ales să mă orientez către potenţialul aplicaţiilor mobile. Era perioada 2001-2005, când aceste tehnologii erau în stadiu incipient. În teza mea de doctorat am realizat un prototip de sistem care a integrat tehnologii mobile, sisteme ERP şi servicii web. Mare mi-a fost bucuria când, la vreo 3 ani după ce am susţinut teza de doctorat, am aflat că Microsoft a adoptat pentru sistemul ERP Navision o arhitectură similară cu cea propusă de mine în teză.
II: Despre susținerea tezei de doctorat ce ne spui?
OD: Susţinerea tezei de doctorat a fost un moment emoţionant. Deşi aveam deja experienţa discursului public deoarece predam studenţilor de câţiva ani buni, momentul susţinerii m-a luat un pic prin surprindere deoarece am conştientizat că munca mea de ani de zile la elaborarea tezei trebuie expusă într-un interval limitat de 1-2 ore. A fost o provocare să sintetizez într-un timp atât de limitat toate aspectele la care muncisem. Ulterior, întrebările membrilor comisiei mi-au oferit prilejul să detaliez contribuţiile mele în domeniul tehnologiilor informaţionale pentru afaceri.
II: Ai fost student. Ai venit în catedră. Despre concursul de ocupare a postului de asistent universitar, spune-ne câte ceva.
OD: Concursul pentru poziţia de asistent universitar a fost interesant. Pe lângă probele scrise care au avut în vedere aptitudinile şi cunoştinţele tehnice, am avut de susţinut şi prelegerea în faţa studenţilor. Am fost atât de entuziasmat de moment, încât după câteva minute de la începerea lecţiei nici nu mai conştientizam că eu de fapt susţin un examen, ci pur şi simplu mă bucuram de momentul respectiv.
II: Cum te-ai simțit să fii coleg cu foștii tăi profesori?
OD: Au fost momente în care mă gândeam dacă procedez corect şi dacă mă ridic la nivelul cerinţelor. Ştiam stilul fiecărui profesor şi am încercat să folosesc de la fiecare dintre ei aspectele pozitive în relaţia cu studenţii. În mod evident, fiecare profesor are doze diferite de empatie, umor şi exigenţă. Cred că un profesor interesant este unul care reuşeşte să adapteze aceste doze în funcţie de specificul fiecărei grupe de studenţi.
II: Cum a fost primul tău seminar, dacă îl analizezi acum după mulți ani?
OD: Ţin minte că primul seminar l-am ţinut în anul 2001 la disciplina Instrumente Software pentru Afaceri. A fost un seminar introductiv despre Excel. Cred că m-am pregătit mai multe de 2 săptămâni, zi de zi, pentru acel seminar. Voiam să fiu pregătit pentru orice întrebare din partea studenţilor, mi-am elaborat planul de lecţie pe minute, alocasem timpi pentru întrebări de control şi aplicaţii practice. Când am intrat în sala de seminar, mi-am dat seama că uitasem catalogul grupei (era primul seminar şi nu-i cunoşteam pe studenţi), aşa că planul meu era complet dat peste cap deoarece nu puteam să pun în aplicare prima etapă: prezenţa studenţilor. Aşa că a trebuit să adaptez şi am făcut prezenţa în ora a doua de seminar. Atunci mi-am dat seama că, oricât te-ai pregăti pentru un seminar, oricând poate interveni ceva neprevăzut.
II: La ce discipline ai lucrat?
OD: De-a lungul timpului, am ţinut seminarii la discipline precum Instrumente Software pentru Afaceri, Tehnologii Informaţionale pentru Afaceri, Baze de Date, Programare, Algoritmi, Aplicaţii Mobile, Sisteme Integrate ERP. Planul de învăţământ de la specializarea Informatică Economică de la Iaşi s-a modificat de foarte multe ori pentru a fi în acord cu modificările din economie şi de pe piaţa muncii. Aşadar, fiecare dintre noi a trebui să ne adaptăm rapid la noile discipline.
II: Cu ce profesori de la curs ai colaborat?
OD: Am colaborat cu profesori precum Dinu Airinei, Doina Fotache, Ana Grama, Maria Filip, Marin
Fotache. Colaborarea cu ei a fost particularizată în funcţie de specificul disciplinei şi de personalitatea fiecăruia dintre ei. Pot afirma acum că eu sunt rezultanta interacţiunii multiple cu profesorii mei.
II: Au trecut anii și ai promovat lector universitar. Cum a fost?
OD: Trecerea pe poziţia de lector universitar s-a produs în anul 2008, după un examen care a inclus şi un curs cu studenţii. Eram deja experimentat şi îndeplineam de mult condiţiile necesare pentru a ocupa această poziţie.
II: Cum a fost primul tău curs?
OD: Primul curs a fost cel de Programare. La această disciplină mă simt cu adevărat în elementul meu deoarece oferă o multitudine de posibilităţi pentru dezvoltarea aplicaţiilor. Interacţiunea cu studenţii din sala de curs este mereu o experienţă plăcută deoarece creativitatea şi curiozitatea lor generează noi orizonturi. La fiecare curs încerc ca, pe lângă aspectele teoretice şi arhitecturale, să realizez şi demonstraţii practice astfel încât studenţii să vadă „live” evoluaţia aplicaţiilor.
II: Ca lector universitar ai coordonat lucrări de licență. Cum ai procedat?
OD: Lucrările de licenţă reprezintă ceva special în relaţia mea cu studenţii. Am preferat să ofer o listă minimală de titluri disponibile, lăsând studenţilor posibilitatea de a veni ei cu propriile propuneri de lucrări. Am constatat că mulţi dintre ei vin cu propuneri deosebit de interesante şi actuale: aplicaţii mobile, aplicaţii web, aplicaţii robotice etc.
II: După lector urmează conferențiar. Ca să ajungi conferențiar trebuie îndeplinite niște criterii. Detaliază, te rog.
OD: Una dintre marile dificultăţi ale unei cariere universitare este că ea este împărţită în două zone distincte: didactic şi cercetare. La specializarea Informatică Economică, partea didactică este alcătuită din foarte multe capitole cu aplicabilitate practică imediată. Dat fiind faptul că tehnologiile se modifică şi evoluează rapid, efortul necesar pentru a întreţine cursurile actualizate este foarte mare. Pe de altă parte, pentru poziţia de conferenţiar este nevoie de îndeplinirea unor criterii care se bazează aproape exclusiv pe componenta de cercetare: conferinţe, articole, publicaţii. În anul 2013 am îndeplinit toate criteriile necesare şi am promovat pe poziţia de conferenţiar universitar.
II: Activitatea de cercetare și colaborarea în cadrul proiectelor?
OD: Cercetarea şi proiectele de cercetare au fost o constantă în evoluţia mea profesională. De-a lungul timpului am câştigat şi derulat proiecte de cercetare în domeniul tehnologiilor informaţionale atât individual cât şi în echipă. Am colaborat cu colegii din colectivul de Informatică Economică de la Iaşi, Cluj şi Timişoara. Fiecare proiect a însemnat o nouă deschidere, o nouă idee şi o nouă oportunitate de a „împinge” tehnologiile informaţionale cu un pas mai în faţă.
II: Ai publicat articole, nu?
OD: Publicarea de articole a cunoscut o evoluţie oarecum naturală. Acum 20 de ani articolele erau preponderent practice, având la bază dezvoltări de sisteme. În ultima perioadă, activitatea de publicare a avut în vedere jurnalele din zona ISI, cu precădere domeniile Computer Science şi Business. La ora actuală, coeficientul Hirsch personal are valoarea 11, iar numărul citărilor este în continuă creştere, confirmând în felul acesta calitatea rezultatelor cercetării.
II: Ai scris și cărți, nu?
OD: Intr-adevar, una dintre preocupările mele a fost aceea de a scrie cărţi şi manuale tehnice care să poată fi utilizate de studenţi şi specialişti în activitatea productivă. Sunt mândru de faptul că am fost primul autor din România care a scris un manual de aplicaţii mobile pe platforma Windows Mobile şi tot primul autor pentru platforma Android.
II: Mergi la conferințe?
OD: Conferinţele reprezintă pentru mine o ocazie excelentă de a cunoaşte oameni noi din domeniul tehnologiilor informaţionale. Domeniul este atât de generos şi oamenii sunt atât de creativi, încât după fiecare participare la conferinţă vin entuziasmat de noile idei care au fost generate acolo. De asemenea, legăturile internaţionale reprezintă ceva deosebit. La ora actuală, un parteneriat cu Universitatea din Cracovia a avut ca rezultat publicarea unui articol ISI într-un jurnal din zona roşie din domeniul Computer Science.
II: La schimburi de experiență cu alte universități din țară și din străinătate participi?
OD: Prin intermediul programului european de mobilităţi Erasmus am avut ocazia să predau la universităţi din Bratislava, Madrid, Larnaca şi în felul acesta am interacţionat cu studenţii care provin din alte medii culturale. Am constatat că tehnologiile informaţionale generează pasiuni pentru tinerii de pe tot mapamondul, iar creativitatea studenţilor este întotdeauna surprinzătoare.
II: Cercetarea și realizarea de articole și cărți se face în colaborare. Cum lucrezi în echipă?
OD: La ora actuală, sunt extremi de rari cercetătorii de tip „lupul singuratic”. Motivele sunt complexe şi derivă din faptul că pentru a scrie un articol de cercetare este nevoie de o convergenţă a mai multor tipuri de resurse: lingvistice, hardware, software, cunoaştere. Ca urmare, majoritatea articolelor pe care le-am scris au fost realizate în colaborare, atât cu colegi din Iaşi cât şi din alte centre universitare din ţară şi străinătate.
II: Acum sunt vremuri grele căci pandemia a impus noi abordări în facultate. Tu cum te-ai adaptat?
OD: La început, m-am simţit deposedat de o serie de tehnici pe care le aplicam atunci când dispuneam de interacţiunea directă din sala de curs: analiza mimicii studenţilor, înţelegerea şi transmiterea mesajelor subliminale, gestica sugestivă. Bănuiesc că mulţi profesori au avut acelaşi sentiment, însă adaptarea la mediul online a fost facilitată de o serie de instrumente software care se dovedesc eficiente şi prietenoase. Cu toate aceste, îmi lipseşte enorm interacţiunea directă cu studenţii în sălile de curs sau de seminar.
II: Cum se pregătește un curs pentru online?
OD: In mod evident, cursurile pentru mediul online au nevoie de adaptări specifice. Profesorul trebuie să ţină seama că limbajul trupului, gestica şi mimica nu mai pot fi utilizate la fel de mult ca în mediul clasic. Ca urmare, accentul se mută pe filme interactive, prezentări cu imagini şi scheme sugestive, explicaţii verbale clare şi la obiect. De asemenea, am adăugat foarte multe secvenţe de explicaţii şi aplicaţii practice pe care le realizez online, astfel încât studenţii să beneficieze de cât mai multe exemple concrete.
II: Dar un seminar?
OD: La partea de seminar, accentul se mută pe asistarea studenţilor în realizarea propriilor aplicaţii. Evident, productivitatea nu este aceeaşi ca într-o sală de seminar, însă partajarea timpului pe subgrupe de studenţi dă rezultate bune. Folosesc canale dedicate fiecare echipe de lucru şi în felul acesta reuşesc să asist fiecare echipă în parte.
II: Evaluările cum le faci în noile condiții? Mă gândesc la evaluările pe parcurs dar și la examene.
OD: Evaluările constau în proiecte, teste grilă şi componente software pe care studenţii trebuie să le parcurgă. Am încercat să adaptez toate aceste cerinţe bazându-mă pe experienţele practice pe care le am din producţie, precum şi din discuţiile cu reprezentanţii mediului de afaceri. Încerc ca în mare parte, întrebările şi cerinţele de la examene să semene cu cele din viaţa reală, astfel încât trecerea studenţilor de la teorie (facultate) la practică (job) să fie una naturală şi fără sincope.
II: Cum coordonezi lucrările de licență online?
OD: Tehnologiile informaţionale îmi permit să gestionez foarte bine această activitate. Stabilesc de comun
acord cu studenţii un calendar foarte clar al activităţilor pe care le vom desfăşura şi apoi evaluez şi ofer feed-back pentru fiecare componentă în parte. Am constatat cu bucurie faptul că şi studenţii percutează la acest stil de lucru şi se încadrează în termenele propuse.
II: Care este nivelul de calitate al muncii acum în pandemie?
OD: In mod paradoxal, cred că muncesc mult mai eficient. Problema este că îmi lipseşte foarte mult interacţiunea cu studenţii. Întrebarea este dacă suntem pregătiţi pentru o societate pe termen lung în care să păstrăm regula distanţării sociale. Cred că răspunsul la această întrebare este negativ şi în final vom găsi modalităţi pentru a reveni la viaţa normală, bazată pe o interacţiune socială puternică.
II: Câștigul din munca în online va fi păstrat și atunci când viața va reveni la normal?
OD: In mod cert, da. Mare parte dintre atuurile tehnologiilor informaţionale pentru lucrul la distanţă vor fi folosite în continuare: planificare activităţilor, prezentări şi conferinţe la distanţă, grupuri de lucru ad-hoc. Tehnologiile, fără a fi folosite în exces, aduc beneficii incontestabile în procesul educaţional modern.
II: Ce are pe masa de lucru Octavian acum?
OD: La această întrebare o să răspund cu un zâmbet deoarece eu consider că nu am lucrat nicio zi din viaţa mea. În cariera didactică şi de cercetare am făcut exclusiv lucruri care mi-au plăcut, aşa că doar mi-am urmat pasiunile. Îmi doresc tare mult ca şi studenţii mei să aibă această şansă de „a nu munci”, ci de a face doar ceea ce la place. La momentul de faţă, mă ocup de Angular şi ASP.NET Core astfel încât să pot dezvolta aplicaţii mai performante şi mai user-friendly.
II: Cum îl vezi pe Octavian peste 5 ani?
OD: E o întrebare care mă duce cu gândul mai mult la viaţa personală. Mai toate activităţile mele o au în centru pe fetiţa mea şi când mă gândesc la viitorul apropiat, mă raportez în primul rând la ea. Şi acum, inevitabil, primul gând care mi-a venit în minte este că peste 5 ani fetiţa mea va fi în clasa a 6-a, deci va trebui să-mi calibrez activităţile pentru acea etapă. Din punct de vedere profesional, cred că locul meu este tot printre studenţi.
II: Dar peste 10 ani?
OD: Am constatat că viaţa profesională petrecută cu studenţii este de un farmec deosebit. Sunt absolut convins de faptul că în relaţia dintre mine şi studenţii mei, eu sunt de fapt cel care câştig cel mai mult. Tinereţea şi entuziasmul lor sunt molipsitoare şi îmi fac viaţa mai frumoasă. Aşa că la întrebarea dumneavoastră îmi permit să-mi mărturisesc egoismul şi să sper că peste 10 ani voi fi tot printre studenţi, bucurându-mă din plin de binefacerile relaţiei speciale pe care o am cu ei. Ca să închei într-o notă glumeţ-optimistă, aş fi tare curios cum îl va vedea Octavian de peste 10 ani pe cel de acum.
I-am mulțumit conferențiarului universitar doctor Octavian DOSPINESCU pentru răspunsurile ample pe care mi le-a oferit. Este un lucru cu totul special că avcesta este format de o școală puternică de informatică economică și aici mă refer la Specializarea de Statistică Cibernetică și Informatică Economică din cadrul Facultății de Economie și Administrarea Afacerilor din Universitatea Al. I. CUZA din Iași, universitate cu mare tradiție în învățământul superior românesc.
