Eu și joggingul

De jogging m-am apucat dintr-o nevoie. Eram asistent universitar și practicant de YOGA. Făceam o ședință de YOGA și la un moment dat mi-am dat seama că risc să întârzii de la un seminar. M-am apucat să accelerez ritmul de executare a exercițiilor. Când executam un Lotus, am auzit o pârâitură în genunchiul de la piciorul drept. Nu m-a durut. După ce am terminat, am făcut un duș și am plecat să-mi țin seminarul. Spre seară au început durerile în genunchiul drept. M-am speriat. Atunci am decis să merg la magazinul București de la intrarea din Lipscani să cumpăr echipament de sport. Am ajuns acolo, mi-am luat pantofi sport și un trening. Chiar în seara aceea după ce am ajuns acasă am pornit la jogging. Am alergat câteva sute de metri. Mă durea genunchiul îngrozitor. Seară de seară am continuat să mă antrenez. După un an și un pic, am ajuns să alerg distanța de la maraton. Să mă laud, încheiam de peste 42 de Km făcând sprint.

Am multe întâmplări din jogging-ul practicat de mine, unele mai hazlii, altele mai puțin hazlii. 

Acum după ani și ani, merg pe bandă și am viteză 5 km/h dar uneori fac și sprinturi de 7, 8, 9 sau 10 Km, dar pe durată foarte scurtă de un minut. Nu alerg prin oraș că zona mea unde locuiesc este foarte poluată.



(12 mai 2023)

1000 de oameni care m-au impresionat: Florian BELU

În anii crunți ai comunismului, pe când mergeam în practicile agricole de toamnă cu studenții, l-am cunoscut pe Florian BELU, care era student la Facultatea de Planificare și Cibernetică Economică. Eram în baza de practică de la IAS Nazarcea, unde mersesem cu studenții la cules de struguri. Programul era structurat astfel:
- se lucra de luni până sâmbătă,
- zilnic programul era de la ora 8,00 până la 17,00,
- se serveau trei mese pe zi,
- studenților li se asigura cazarea, masa și transportul.
Seara după muncă era destul de dificil de făcut altceva decât odihnă sau un pic de mișcare. Eu preferam să fac mișcare, drept care făceam jogging în afara bazei de practică, spre drumul care ducea la Smârdioasa și era un drum bun, asfaltat, fără denivelări. Am observat că mai doreau și alții să facă mișcare. printre cei care doreau așa ceva s-a numărat și tânărul Florian BELU. Am alergat cu el în multe rânduri și am văzut că are rezistență, am văzut că și atunci când ne-am propus să alergăm desculți a îmbrățișat ideea. Când alergam, mai discutam ba de una, ba de alta, reușind să cunosc mai bine opiniile lui despre diferite aspecte pe care eu le consideram importante. După ce s-a terminat practica agricolă am ținut legătura cu Florian BELU, iar acum de când există Facebook, am devenit prieteni și ori de câte ori am avut ocazia am discutat despre diferite subiecte.

Mi-am adus aminte de vremurile de demult, când el era student și eu eram fie asistent universitar, fie lector universitar, dar amândoi eram tineri și vedeam lumea cu alți ochi decât o vedem acum. Atunci, doream să alerg cei 42,195 Km cât este un maraton, lucru pe care l-am făcut de câteva ori, dar visul meu era ca finalul să fie sub forma unui sprint, ceea ce mi-a reușit o singură dată. Eu am impresia că am capacitatea să-i citesc pe oameni și în cazul lui Florian BELU, zic eu, l-am citit bine. Eticheta pe care i-am pus-o la Zimnicea de om puternic, hotărât, dinamic, ferm, determinat, deschis, cu idei clare, s-a dovedit a fi corectă și toate acestea le-am văzut în momentele când ieșeam de pe poarta fermei viticole din cadrul IAS Zimnicea și o luam să alergăm cei 18 Km și vremea era prielnică pentru a face ceea ce ne doream,

(11 februarie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Vasile NICA

Profesorul Vasile NICA este cu un an mai mare ca mine. Este absolvent al facultății de Matematică de la Universitatea București. Dacă am apreciat ceva la Vasile NICA, am apreciat că el a făcut un doctorat la Facultatea de Matematică, în algebră și nu a făcut doctorat ca alți matematicieni cu ștaif, unde s-a nimerit, că la facultatea de Matematică n-a avut loc.

Vasile NICA m-a impresionat pentru gândirea lui analitică, foarte clară.

Vasile NICA m-a impresionat că este un om de cuvânt.

Vasile NICA m-a impresionat că este un om care ia viața în piept cu bune și cu rele.

Am mers de multe ori cu profesorul Vasile NICA în baze de practică agricolă toamna și am admirat capacitatea lui de a antrena studenții să facă ceea ce trebuia făcut acolo și pentru a executa activitățile pentru care eram aduși la IAS-uri, adică să strângem porumb și sfeclă de pa câmp sau să culegem struguri din vie.

Vasile NICA spune bancuri ca nimeni altul. Într-o zi de vară, când stăteam să ne luăm salariile și banii de concediu, la etajul al VI-lea din clădirea Ciberneticii unde aveam noi secretariatul catedrei, a venit cu un banc pe acre îl voi scrie și eu aici, pentru că dacă mie îmi vine să râd acum, și tu, cititorule, trebuie să râzi cu mine. 

Învățătoarea vine la clasă și le spune copiilor că orice om parcurge trei stadii până să se enerveze cumplit și pentru a fi convingătoare a adus un telefon legat la difuzorul din peretele clasei.

- Iată, copii, voi forma un număr la întâmplare.

Învățătoarea formează numărul. Telefonul sună la celălalt capăt al firului, ceea ce se aude în difuzor. După un timp, o doamnă ridică telefonul.

- Alo!

- Da, cu Nelu, vă rog. Zice învățătoarea.

De la celălalt capăt al firului se aude în difuzor:

- Duduie, nu răspunde niciun Nelu la acest număr de telefon. Persoana apelată închide.

- Copii, vedeți, doamna este politicoasă. 

Formează din nou același număr de telefon. Telefonul sună, se aude în difuzor. Cineva răspunde:

- Alo!

- Cu Nelu, vă rog.

- Nu ți-am spus, că nu răspunde niciun Nelu la acest număr de telefon? Nu ți-e clar?

Persoana a ridicat vocea și a trântit telefonul.

- Copii, vedeți, doamna de la telefon a trecut la al doilea nivel. Este nervoasă.

Învățătoarea formează același număr de telefon. Telefonul care sună se aude în difuzorul din perete. Cineva ridică receptorul.

- Alo!

- Cu Nelu, vă rog!

- Fă, nesimțita dracului, nu și-am zis că nu e niciun Nelu aici. Cât de proastă trebuie să fii, vaca dracului, să tot suni, dacă ți-am spus de două ori că nu e niciun Nelu aici? Încetează să mă mai deranjezi, proasto!

Persoana trântește telefonul.

- Ați văzut copii, persoana a parcurs cele trei trepte ale enervării. Mai mult de atât nu există!

Bulă, elevul repetent, mai mare cu vreo patru ani decât colegii lui de clasă, se ridică în picioare și zice:

- Daoamna învățătoare, mai există și un al patrulea stadiu.

- Care, Bulă?

A întrebat învățătoarea.

- Stadiul de perplexitate, doamna învățătoare!

- Adică?

Bulă iese din bancă, merge la telefon, formează numărul.

În difuzor se aude sunetul telefonului apoi o voce zice:

- Alo!

- Da, sunt Nelu, m-a căutat cineva la telefon?

. . . . . . . 

Într-adevăr, cui i se întâmplă așa ceva devine perplex la un astfel de apel telefonic, nu?

După ce mi-a zis bancul, a sunat telefonul meu acasă și la capătul celălalt al firului o voce:

- Cu Nelu, vă rog!

Din întâmplare de la Ion mi se mai spunea și Nelu, dar mi-am dat imediat seama cine mă suna și am avut o conversație plăcută cu bunul meu coleg Vasile NICA.

 



(17 ianuarie 2023)