Votul secret și manipularea

Se vântură cu o ușurință demnă de alte obiective teoria manipulării cetățenilor care își exercită dreptul de a alege sau de a fi ales folosind votul secret. În opinia mea, pentru a arunca tot felul de abordări și concluzii în spațiul public trebuie:
- constituită o echipă de specialiști în statistică matematică,
- abordate cele mai noi tehnici și metode din teoria sondajelor,
- achiziționat software care să facă prelucrările datelor,
- alocate fonduri pentru a realiza condiții tehnice perfecte,
- antrenate forțe în teren care să efectueze culegerea de date,
- aplicate toate tehnicile și metodele de testare a rezultatelor,
- asigurate condițiile de stabilitate perfectă a rezultatelor.

Nu-mi propun aici să dau soluția, deși ceva-ceva aș fi înclinat să fac, dar o cabină de vot de culoarea celei din secțiile de votare, ar merge. Alcătuirea eșantioanelor trebuie să reproducă fluxurile din zilele de votare, să zicem. Asigurarea cunoașterii exacte a modului cum cetățeanul a votat și a declarației de la ieșirea din urna de votare, pentru a vedea cu precizie concordanța între actul efectiv și declarație și multe altele. Nu se va cere numele cetățeanului. Se va cere eventual vârsta, eventual studiile sau eventual profesia, totul depinzând de obiectivele studiului, ca profunzime și detaliere.

Oricum, după culegerea a zeci sau sute de mii de seturi de date, folosind statistica matematică se vor face acele prelucrări care să dea o imagine suficient de bună a concordanței dintre acțiunile efective și cele declarate, cu luarea în considerare a tot felul de exerciții, unele mai interesante decât altele, care să scoată în evidență corelațiile la nivel cantitativ dintre manipulare și vot, studiul tratând distinct fiecare formă de manipulare, cu asigurarea reprezentativității și stabilității rezultatelor. Repet: totul se va face folosind statistica matematică și numai statistica matematică, iar echipa interdisciplinară va include și sociologi.


(01 decembrie 2024)

Limitele manipulării prin sondajele preelectorale

Teoria matematică a sondajelor este una, practica realizării sondajelor este altceva, iar sondajele făcute la comandă, este o altă mâncare de pește. Există nenumărate case de sondaje, există nenumărați decidenți care cred că dispun de bani cu care să plătească efectuarea sondajelor, ca și cum nu ar ști că statistica este o știință politică, în sensul că folosind statistica se crează premisele pentru a demonstra orice, din moment ce construirea seriilor de date este încărcată de subiectivismul, superficialitatea și mai ales ignoranța, dictate de calitatea îndoielnică a persoanelor care efectuează culegerea datelor.

Atât timp cât nu există analize serioase ale calității rezultatelor obținute din sondaje, prin comparație cu ceea ce se obține în realitate și nici nu se publică seriile de date inițiale folosite în prelucrările specifice teoriei sondajelor și nici rezultatele intermediare pentru a se asigura reproductibilitatea calculelor efectuate, totul se află pe nisipuri mișcătoare, iar rezultatele oricărui sondaj sunt privite cu multe rețineri.

Înainte de orice alegeri se publică și se discută rezultatele oferite de tot felul de case de sondare a opiniei publice și cetățenii chiar nu mai știu ce să creadă, din moment ce folosind același popor ca sursă de construire a seriilor de date, se obțin ierarhizări extrem de variate și de contradictorii, dacă se fac analize comparate. În plus, lumea nici nu știe ce înseamnă acea eroare pe care o dă sondajul, iar explicațiile acelei erori sunt halucinante, așa cum sunt date de a-a-zișii sociologi care apar pe sticlă și chipurile interpretează acele rezultate.

Sfătuiesc pe cei interesați să deschidă o carte de teoria sondajelor și să vadă că o eroare de 3% nu înseamnă în niciun caz că un nene care apare în sondaj cu 14%, în realitate are o poziție cuprinsă undeva între 11% și 17%, intervalul fiind obținut prin scăderea lui 3 din 14, adică 11, respectiv, din adunarea lui 3 la 14, adică 17, ci cu totul altceva.

Sondajele sunt nocive atunci când sunt infectate de subiectivismul plătitorului, căci cel care culege date și le prelucrează, dacă dorește să ofere celui ce plătește, exact ceea ce vrea să vadă, oricât de științifică este metoda folosită, trucarea sistematică și conștientă a seriilor de date prin eliminare de termeni, duce la obținerea de rezultate din burtă, cu scopul de a manipula. Lumea este sătulă de manipulările grosolane și de aceea evită bălăcăreala politică bazată pe numerele rezultate din sondaje scoase din joben asemeni scamatoriilor de prost gust, pe care unii le cred că joacă rolul unui trăznet, dar ele sunt bumerang.



(26 mai 2024)

Studenții, politica și partidele

Studenții au reprezentat elementul de avangardă al societății prin trăsăturile pe care ei le au. Sunt o masă omogenă ca vârstă. Au un nivel de inteligență cu mult peste medie. Prin apartenența la categoriea socio-profesională a studenților au un grad de independență cu mult mai matre decât copiii care depind de părinți și decât adulții care au familie, multe responsabilități care îi fac să fie cu mult mai prudenți. Studenții sunt cei care importă cele mai noi tendințe din societate, căci tinerețea lor le permite să asimileze ceea ce înțeleg cu mult mai repede decât orice altă categorie de oameni din societate. Tinerii au venit cu ideile revoluționare de la 1848. Corneliu Zelea CODREANU era un tânăr care avea idei absolut diferite de cele ale politicienilor maturi ai vremii. În anul 1989 în decembrie s-a spus că Revoluția Română este Revoluția tinerilor și dovadă stă faptul că dintre cei 1.116 martiri ai Revoluției, foarte mulți erau tineri.
Studenții prin solicitările lor sunt de stânga.
Studenții vor burse de la stat.

Studenții vor cămine gratis sau cu chirii foarte mici.

Studenții vor gratuități pe mijloacele de transport.

Studenții învățământ gratuit.

Studenții vor masă la cantină fie gratis, fie la prețuri mici.

Studenții în teorie se orientează către platformele partidelor de dreapta, care proclamă niște drepturi și libertăți extrem de tentante, iar liderii acestor partide sunt oameni cu carismă, mai ales prin faptul că în România alegerile au dat câștig de cauză partidelor de stânga sau de centru stânga, datorită numărului mare de votanți proveniți din oamenii care au trăit în comunism și dintre care unii mai trăiesc elemente de nostalgie față de locuri de muncă, de case primite de la stat, uitând marile lipsuri pe care ei le-au îndurat.

Studenții se orientează spre partidele de dreapta, care au idei novatoare și care într-un ambalaj atrăgător introduc elemente progresiste, tentante, față de care studenții în special și tinerii în general, sunt extrem de receptivi. Să nu uităm că liderul studenților a avut un rol foarte important în fenomenul Piața Universității și apariția sa în cămașa aceea albă în fruntea demonstranților a lăsat o impresie excepțională. Să nu uităm că minerii i-au maltratat pe studenți în primul rând în iunie 1990 și raidul minerilor în clădirea Universității București, arată că pângărirea unui monument de cultură și de cult, nu cunoaște limite în condițiile manipulării eficiente, iar la Universitate nu erau nici strungari, nici tractoriști, ci studenți. Când studenții se mobilizează, ei sunt purtătorii de mesaje ale unor partide de dreapta, reușesc să impună președinți, să încline balanța în favoarea acelor partide care drept mulțumire față de studenți le taie multe dintre gratuitățile pe care guvernele de stânga li le-au acordat, ceea ce mă duce cu gândul la zicerea că facerea de bine este f-tere de mamă, se aplică fără drept de apel de cei urcați pe val de către studenți.


(15 octombrie 2023)  

Prea mulți trăncănesc în spațiul mioritic

Dacă  ai proasta inspirație să butonezi telecomanda și să zăbovești pe canalele tv românești, vei avea surpriza că există ba unul care trăncănește, ba doi indivizi care trăncănesc, ba mai mulți pe care un moderator banal îi invită să trăncănească.

În opinia mea, în online există trei abordări:

- act artistic,

- abordare documentară,

- trăncăneală.

Cei care vorbesc despre violuri, trăncănesc.

Cei care vorbesc despre vreme, trăncănesc.

Cei care vorbesc din exterior despre politică, trăncănesc.

Cei care vorbesc din exterior despre literatură, trăncănesc.

Cei care vorbesc din exterior despre teatru, trăncănesc.

Cei care vorbesc din exterior despre istorie, trăncănesc.

Cei care vorbesc din exterior despre orice, trăncănesc.

Am scris sintagma din exterior, înțelegând prin aceasta că respectivii nu sunt politicieni și nu participă la actul decizional, nu sunt scriitori sau editori care să știe exact cu ce se mânâncă literatura, nu sunt istorici care au stat în arhive sau au fost pe teren, nu sunt nici actori, nici regizori care să fie implicați direct în ceea ce se petrece pe o scenă de teatru. Ei prind din zbor diverse chestii și vin la televizor să trăncănească, umplând în acest fel pe bani mulți, timpul de antenă, în timp ce actul artistic sau cel de știință este tratat periferic, deși cultura nu se face prin trăncăneală, ci prin acte artistice, adică la televizor prin filme bune, prin recitaluri de poezie ale unor mari actori, prin spectacole de operă preluate, prin spectacole de teatru preluat și prin filme documentare de valoare științifică incontestabilă. Tot ceea ce vedem cu personaje care prezintă zodii, care vorbesc despre lumea de dincolo, care abordează probleme ale schimburilor energetice, sunt doar trăncăneli ieftine.



(28 septembrie 2023)

Falsa poveste despre omniprezența serviciilor secrete în politică

Basmele românilor au ca personaje pe Făt-Frumos, pe Ileana Cosânzeana, pe zmeu pe balaur. Trebuie să existe un personaj negativ, cu care se luptă eroul pozitiv, pentru a crea acea poveste frumoasă din care rezultă că binele învinge răul. Cetățeanu de rând, dar și politicianul abil, caută explicații la orice prin existența unor forțe din exteriorul lor, care prin bețele în roate pe care le pun personajelor pozitive din viața reală, fac din programe mărețe de dezvoltare, niște banale foi de hârtie de neluat în considerare.

Faptul că nu s-a construit bucata de autostradă Brașov - Comarnic, este consecința, așa cum arată un fost premier care a explicat că cineva dintr-un serviciu secret a intervenit.

Faptul că o tanti, devenită premier nu a realizat nici aia, nici aia, nici aialaltă, a fost explicat prin nenumărații foști ofițeri din servicii secrete, care brusc ar fi fost angajați la guvernul ei.

Un pic de realism, ar trebui să ne facă să coborâm cu piciorușele pe pământ. Serviciile secrete au obiectivele lor, au personalul lor calificat, care în niciun caz nu se ocupă cu influențarea oamenilor politici sau a funcționarilor publici. Pentru a justifica lipsa capacităților lor manageriale, pentru a acoperi lipsa eficienței echipelor de lucru, cei în cauză arată cu degetul spre alte direcții și cel mai ușor este să se vorbească despre influențele care vin dinspre serviciile secrete, căci acestea sunt considerate foarte puternice, foarte bine organizate și nici nu au cum să iasă să dea explicații că ceea ce se spune sunt doar justificări ale politicienilor care au mari carențe în derularea programelor lor de guvernare.

Pentru politicieni, crearea unei false imagini asupra omniprezenței serviciilor în viața politică este asemenea ciorbei de burtă, mâncare extrem de gustoasă, acceptată de toată lumea și despre care nu se pun întrebări, ci se mănâncă cu poftă, pe nerăsuflate.

Cel mai ușor pentru politicieni este să arate cu degetul spre altcineva, deși în realitate toate nerealizările au o singură cauză: incapacitatea politicienilor de a derula un act managerial eficient, bine definit. Politicienii taie panglici la inaugurarea de closete în școli, după ce au fost văruite niște spitale, la inaugurarea unor gherete de portari și alte obiective strategice de același fel. Când este să vorbească de realizări, politicienii vorbesc doar despre ceea ce vor face în viitor. La neîmpliniri, politicienii se uită în alte ogrăzi, căci cauzele sunt acolo și pentru ei sunt arătate serviciile secrete, căci cu cât cel care nu te lasă să faci ceva e mai misterios și mai puternic, politicienii au posibilitatea să pozeze în victime false, numai că de la un timp, cetățenii și-au dat seama că hiba stă în zona politică și omniprezența serviciilor secrete în politică este o problemă falsă, creată cândva pentru a-și înfrumuseța eroii modești din decorurile de mucava. 



(21 iulie 2023)

Șablon cu 17 greșeli pe care le fac politicienii față de cetățeni

Nu scriu aceste rânduri pe pe poziția unui politician cu experiență, pentru că nu am fost politician. Am avut o limită de decență și un minim de respect față de mine ca persoană, totuși. Ca individ care a simțit pe propria-im piele efectele erorilor făcute de politicieni, cred că nu voi exagera scriind totuși despre erorile făcute de politicieni. Politicienii greșesc atunci când:
01. Cred că cetățenii au memorie scurtă.

02. Mint, crezând că fac promisiuni electorale.
03. Răspund la cu totul altceva când sunt întrebați.
04. Ne privesc pe noi, ei considerându-se niște aleși, deși sunt votați la grămadă.
05. fac greșeli gramaticale când vorbesc.
06. Își imită șefii politici prin vorbe și prin gesturi.
07. Uită de unde au plecat și mai ales, cine i-a votat.
08. Dau dovadă de slugărnicie prin modul în care se adresează șefilor lor direcți.
09. Se îmbracă exact cum nu le stă bine și vorbesc exact cum nu li se potrivește.
10. Țin discursuri bombastice.
11. Umblă disperați să facă transfer de notorietate de la celebrități spre ei.
12. Uită de adevărații prieteni și cred că prieteniile bazate pe interese sunt veșnice.
13. Cred că tot ce zboară, se mănâncă și ei devin de neînlocuit.
14. Cred că stând pe un nou scaun devin oameni potriviți funcției, culți, care trebuie ascultați orbește.
15. Au credința că titlul de doctor în știință li se cuvine de drept.
16. Consideră că legea nu este făcută să fie respectată.
17. Se afișează cu neveste tinere, crezând că au devenit peste noapte masculii feroce.

Am văzut oameni care erau normali și care intrând în politică și-au pierdut busola și au început să aibă un comportament straniu, uitând total de unde au plecat și pe cine au în față. ca profesor, am avut pretenția ca foștii mei studenți indiferent de poziția politică pe care o aveau să mă salute, dar în 99,99% din cazuri nu s-a întâmplat așa ceva. Am fost mâhnit, dar am reținut și la momentul potrivit am taxat, căci cocoșul meu nu a cântat niciodată pe gardul vreunui politician.

(17 iunie 2023)

17 greșeli pe care le fac 

17 greșeli pe care le-a făcut Traian BĂSESCU 

Cum arată un impotent decizional?

 Îmi amintesc cum Radu BERCEANU a vorbit pentru prima dată despre oamenii politici cu sânge în instalație. Mi s-a părut corectă abordarea sa, din moment ce prea mulți politicieni stau pe margine și așteaptă ca alții să ia deciziile, ca ei să le comenteze ceva mai târziu, mai ales dacă decizia luată de altul nu a dat rezultatele cele mai bune.

Îmi aduc aminte cum toate oalele sparte cu grâul din Ucraina i s-au spart în cap lui Petre DAEA, când de fapt era o problemă de importuri de mărfuri, treabă a minstrului comerțului și nicidecum a ministrului agriculturii. Petre DAEA răspunde de culturile grâul care se află pe teritoriul nostru cel mioritic.

Acum identificăm impotentul decizional, adică persoana care:

- nu identifică problema,

- nu are soluție la problemă,

- așteaptă să treacă timpul,

- vrea ca problema să se rezolve de la sine,

- așteaptă ca alții să le rezolve problema,

- nu are capacitate de decizie,

- nu semnează niciun document,

- se face că ia decizii, dar nu ia,

- ia decizii pe care le anulează,

- nu se implică în actul decizional deși îl are în fișa postului.

Impotentul decizional este pe la toate colțurile și când aude că este vorba de un proiect în care rolurile sunt de 1:1, adică o activitate, un om, fuge de rupe pământul pentru că:

- nu cunoaște meserie,

- are frică de a lua decizii,

- este obișnuit ca alții să muncească,

- el vrea să culeagă doar laurii.

Dacă privim cu atenție, impotenți decizionali sunt pe toate drumurile, pentru că a fost cultivată ideea mioritică de a avea doi cu sapa și cinci cu mapa, de a avea pe poziții cheie tot felul de personaje obscure, care vor doar funcția nu și sarcinile ce o definesc, dar vor ca alții să vină cu idei, cu soluții, pe care ei să și le însușească pur și simplu, deși meritele reale sunt ale altora.

Vreți să dau nume? Priviți jaloanele din PNRR și numele apar singure ca trase la loterie.

(07 iunie 2023)

Români, cine vă manipulează?

Dacă prin manipulare înțelegem acea acțiune prin care ni se spun mesaje despre o anumită temă, noi le ascultăm și suntem influențați să facem acele acțiuni pe care emițătorul mesajului le dorește, înseamnă că viața noastră este o manipulare continuă.

Nu spunem că părinții ne manipulează, ci că ei ne îndrumă.

Nu spunem că profesorii ne manipulează, ci că ei ne învață.

Nu spunem că angajatorul ne manipulează, ci că ne stimulează.

Credem că televiziunile manipulează.

Credem că liderii politici țin discursuri să ne arate ce vor face ei, dar ne manipulează să-i votăm.

În ziua de azi există tehnici de manipulare, există cărți de manipulare, există specialiști în manipulare, numai că noi suntem prea siguri de noi și credem că suntem pe picioarele noastre și nimeni și nimic nu ne influențează, nu ne manipulează, nu ne dirijează, nu ne impune ceva. Credem că dacă avem bani, avem independența de acțiune și facem totul exact așa cum vrem noi. În realitate suntem manipulați de dimineața de când ne sculăm, până noaptea când adormim. 

Când citim ziarul, găsim involuntar mesaje care ne manipulează.

Când deschidem televizorul, știrile conțin procente alarmante de mesaje manipulatoare.

Șefii noștri ne manipulează pe față, fără jenă și fără ocolișuri.

Arta este o formă de manipulare subtilă, de care nu prea ne dăm seama din prima și când ne dăm seama este prea târziu. dacă vrem să nu ne lăsăm manipulați trebuie să trăim într-un glob de sticlă, izolați de lume, ceea ce nu este realizabil. Deci, acceptăm manipularea ca formă primară a existenței noastre. Fără manipulare nu am exista. Noi suntem manipulați, dar și noi, la rândul nostru îi manipulăm pe alții, ca scorul să ne fie cumva favorabil. Dacă ar fi să răspund la întrebarea din titlu, răspunsul corect este că toată lumea manipulează pe toată lumea. Unii o fac mai bine, devenind câștigători, iar alții o fac mai prost și pierd, iar noi le zicem perdanți sau ratangii că sună mai bine și ne consolează.


(21 mai 2023)

Pavel POPESCU, un biet non-comunicator

Sărăcuțul de Pavel POPESCU se zbuciumă și el să iasă în prim planul politicii românești mari, dar nu are cu ce pentru că:
- nu a absolvit una din primele 10 universități ale lumii,
- nu are origini boerești,
- nu i se furnizează informații de calitate,
- nimeni nu este interesat de nivelul său modest de cultură,
- s-a făcut de râs suficient de mult până acum,
- are un discurs împiedicat,

- dispune de un vocabular limitat, 
- nu are nume politic,
- nu deține știința comunicării,
- are dificultăți în a trece sticla.
L-am urmărit de câteva ori, când încerca și el să iasă în evidență cu niște mesaje. Neavând capacitatea de a sintetiza lucrurile, Pavel POPESCU intra în detalii, se opintea și-l forța me moderator să scurteze expozeul, iar împricinatul, solicita câteva secunde, deși nimeni nu-l mai urmărea cu atenție. Am impresia că cineva îl alimentează pe Pavel POPESCU cu noutăți, dar forma în care îi sunt livrate elementele nu este cea care trebuie, iar livratorul crede că Pavel POPESCU are resursele de a pune totul în pagină, încât să capteze atenția, chiar dacă ziua în care se prezintă mesajul nu este cea mai potrivită, căci totul a suferit uzură morală. Am văzut oameni cărora viața le-a așezat pe cap pălării cu mult prea mari decât țestele lor, pălăriile le-au căzut pe față, le-au acoperit ochii și ei nu au mai văzut nimic, s-au împiedicat, au căzut și s-a ales praful de cariera lor, care nici nu începuse. Mi-am adus aminte de un scriitor care a zis despre un confrate de-al lui: a ieșit din literatură, înainte de a intra. I se potrivește și lui Pavel POPESCU.

(23 noiembrie 2022)

Politicienii noștri cei imaturi și sprinteni, nu ageri...

Când privesc peisajul politic românesc, mă apucă plânul, jalea, disperarea și greața. Politicienii noștri sunt imaturi, adică mai exact sunt infantili. Nu au cultură politică. Ei nu cunosc nici cele mai elementare cunoștințe de management politic și turuie niște șabloane. 
Politicienii români își spun vorbe grele.
Politicienii români vin cu puncte de vedere personale în public.
Politicienii români au prostul obicei să le vorbească gura fără ei.
Politicienii români cred că dacă sunt haioși, dă bine la public.
Politicienii români au carențe de educație destul de grave.
Politicienii români confundă puncția pe care o au cu ceea ce sunt în gospodărie.
Politicienii români se împăunează cu titluri academice nemeritate.
Politicienii români au impresia că banii chiar rezolvă totul.
Politicienii români aleg cele mai facile căi spre a-și defini educația.
Politicienii români cred că dețin adevărul absolut în orice domeniu.
Politicienii români imită inii ce fac ceilalți ca vorbe și ca gesturi.
Dacă ne uităm cu atenție, vedem cum apar transformări peste noapte la unii dintre politicienii noștri care devin de nerecunoscut după ce au primit o dregătorie. Din clipa următoare ei devin:
- cei mai bine pregătiți în acea dregătorie,

- cei mai buni comunicatori,
- cei mai avizați să ia decizii acolo,
- cei mai buni sfătuitori,

- cei mai plini de ei fără justificare,
- cei mai activi în tot ceea ce se întâmplă,
- cei mai exigenți în raport cu ceilalți.

Politicienii români nu au simțul ridicolului.

Politicienii români cred că le este permis orice.

Politicienii români cred că au o stea în frunte.

Politicienii români nu acceptă că au greșit ei, ci greșesc toți ceilalți.

Politicienii români nu acceptă că au ajuns la final de carieră și trebuie să dispară din politică și să meargă să facă grădinărit, să crească oi, să mulgă vaci, adică să facă orice altceva decât activități intelectuale complexe, căci și-au dovedit incapacitatea de a le face bine și de a fi eficienți.

Politicienii români uită că dacă au ajuns în politica mare trebuie să uite că au idei personale, că au punctele lor de vedere și mai ales, nu sunt în stare să-și reprime ieșirile publice cu aceste idei ale lor, ceea ce arată că ei una trebuie să facă pentru poziția pe care o ocupă și alta gândesc în realitate, din moment ce au idei conturate ca puncte de vedere personale, pe care țin morțiș să și le exprime. De aceea sunt îndemnați să mai citească presa...

(14 octombrie 2022)

1000 de oameni care m-au dezamăgit: Silviu MĂNĂSTIRE

Silviu MĂNĂSTIRE este jurnalist.
Silviu MĂNĂSTIRE a lucrat al canalul tv B1.
Silviu MĂNĂSTIRE avea la B1 Tv emisiunea Dosar de politician.
Silviu MĂNĂSTIRE a făcut ani în șir pe justițiarul.
Silviu MĂNĂSTIRE a intrat în politică.
Silviu MĂNĂSTIRE a demisionat de la B1 tv.
Silviu MĂNĂSTIRE a devenit membru PNL cu funcția de secretar general adjunct.
Silviu MĂNĂSTIRE m-a dezamăgit că din jurnalistul excelent, cu calități de investigator, cu un nivel de cultură foarte bun, s-a transformat într-un politician, a VII-a spiță la căruță.
Silviu MĂNĂSTIRE m-a dezamăgit că nu-și dă seama așa cum nu și-a dat seama nici Rareș BOGDAN, că va fi folosit atât timp cât politicienii hârșiți în politică își vor rezolva problemele lor punctuale, după care îi vor arunca la coșul de gunoi ca pe niște șosete folosite.
Silviu MĂNĂSTIRE m-a dezamăgit că trebuia un timp să împartă emisiunea cu altcineva și apoi să plece după ce acel altcineva și-ar fi făcut mâna, ca lumea să nu simtă plecarea sa și emisiunea Dosar de politician să continue.

(08 octombrie 2022)

Traian BĂSESCU, un turnător gen pereche de șosete

Nu mi-am imaginat să ajung să văd cum cel care se folosea de aomeni ca de șosete, după care le arunca la coșul cu rufe murdare, este el însuși tratat ca o pereche de șosete, care în zilele următoare vor fi aruncate la ghena de gunoi a istoriei.
Ieri 23 martie 2022 Curtea Supremă a României a decis că Traian BĂSESCU a făcut poliție politică. Cum CCR a arătat că nicio lege nu acționează în trecut, Traian BĂSESCU nu va dispărea din cărțile de istorie care vrând-nevrând, vor specifica anii 2004 - 2014 când el a fost președinte, dar imediat se va specifica faptul simplu și cotidian că a fost turnător la securitate sub numele de PETROV și a făcut poliție politică. Au trebuit să treacă prea mulți ani ca justiția să facă lumină. Trebuia ca acest personaj sinistru să-și joace tot rolul în sceneta scrisă de Marele Maestru, să fie folosit exact ca orice pereche de șosete până când ajung să pută îngrozitor și să fie aruncate la ghena de gunoi.
Ar fi fost interesant dacă decizia Curții Supreme ar fi acționat retroactiv și toate actele semnate de acest Traian BĂSESCU ar fi fost declarate nule.

Eu am zis că în 1990 ar fi trebuit făcută marea resetare, adică să fie deconspirați toți cei care au fost turnători și au făcut poliție politică. Ar fi fost 2 0 3 ani de zbucium, dar lucrurile s-ar fi liniștit și azi nu ne-am mai găsi în situația penibilă să dezgropăm toți morții și să trăim cu regrete inutile că ne-au condus niște otrepe.

(24 martie 2022)

Politicieni mărunți

 Politicienii români de azi, sunt niște politicieni mărunți pentru că nu au:
- viziune,
- strategie,
- idealuri,
- măreție,
- onoare,
- empatie,
- eroism,
- popularitate,
- notorietate,
- imagine,
- caracter.
Ei sunt:
- mincinoși,
- șmecheri,
- limitați,
- lacomi,

- obraznici,

- îngâmfați,

- orgolioși,
- certăreți,
- chițibușari,
- inculți,
- bipolari.
Luați de val, politicienii mărunți sunt puși pe harță, caută să rezolve probleme punctuale, se lasă antrenați în lucruri care le aduc un plus de imagine, dar pentru perioade vremelnice, nefiind preocupați să lase ceva,  oricât de mic în urma lor. Lipsa lor de profesionalism le dă posibilitatea să se arate exact așa cum sunt, fără experiență, fără expertiză, doar buni de gură, căci ei conduc mega-structuri în contextul în care niciun closet nu au manageriat.

(16 septembrie 2021)

Politica dâmbovițeană cu trasul preșului de sun picioare

Văd de câteva zile un mod aiuritor de a se face politică pe Dâmbovița. La nivel local partidele își dau unul altuia la geoale. La nivel mai mare tot așa se întâmplă. Apar și situații halucinante. Dau un exemplu cum o amazoană de la tribuna Parlamentului se împotrivea venirii regelui Mihaiu I să vorbească atunci când a făcut 90 de ani. Ca să facă ea un giumbușluc de amânare, propunea ca parlamentarii să nu lucreze în zilele de doliu din această iarnă. Eu pe când eram consilier la Primăria sector 4 am văzut opoziția cum dădea contre în chestii absolut folositoare cetățenilor. Pe ei nu-i interesa cetățeanul. În puțina lor minte, lupta politică era în sterilitatea ei, doar ideia de a învinge, de a nu se face ceva, de a arăta că puterea este de kk. Nici puterea nu este altfel. Și ea tot aiurea lucrează, anulând cu neseriozitate tot ce propune opoziția. Nu că opoziția ar fi acuzată de genialitate. Dar trasul preșului de sub picioare este contraproductiv și numai așa se explică de ce avem cele mai puține autostrăzi, nivelul de trai mizerabil și totul este înțepenit, prăfuit și învechit.

Nu mă apuc eu să dau soluții, dar probabil lucrurile o vor lua razna și mai rău și un alt 22 Decembrie bate la ușă și atunci chiar nu știu câți și pe unde or să mai scoată cămașa, căci furia oamenilor va avea proporții apocaliptice de neoprit.

(27 aprilie 2018)

Calcule de Dâmboviţa

Ceea ce se întâmplă acum îmi aduce aminte de textele de istorie referitoare la perioada dintre cele două războaie mondiale. Atunci, şefii de partide:

- se faultau reciproc,

- nu erau interesaţi de problemele majore,

- priveau lucrurile doar pe termen scurt,

- căutau să temporizeze,

- aveau sprijin fiecare unde erau primiţi,

- doreau doar avantaje pentru ei,

- credeau că doar ei deţin adevărul,

- ignorau pe specialişti în mod sistematic,

- ridicau mingi la fileu, dar fentau  adeversarii,

- îşi dădeau reciproc la geoale mirându-se,

- lucrau după ureche, cum bătea vântul.

Exact în acelaşi fel se procedează şi azi. Şefii de partide au interes să arate cât de bunisunt ei şi cât de răi sunt adversarii lor. Nu construiesc. Nu vin cu idei noi. Doar critică. Doar contestă. Doar demolează. Tot timpul, se reiau problemele de la zero, ca şi când ceea ce s-a făcut anterior este total eronat, deşi noile soluţii sunt la fel de mediocre ca soluţiile precedente.
Calculele politicii de Dâmboviţa nu diferă cu nimic de cele care se făceau cu mai bine de 7 sau 8 decenii în urmă, din cauza unei lumi mărunte, bântuită de ignoranță, orgolii și neputință.

(24 aprilie 2018)

Intrarea în facultate

Intrarea în facultate înseamnă primul pas în carieră. Alegerea facultății o fac:
- părinții,
- tinerii în cauză,
- societatea,
- și și.
Eu mi-am ales singur facultatea, căci structural vorbind niciodată nu am acceptat să se bage cineva în ciorba mea. Era și un context special căci eram 5 copii. Când este un singur copil la părinți, aceștia îi programează cariera, să devină exact ceea ce ei nu au devenit sau să fie exact copie la indigo a lor. O familie de medici vrea ca odrasla musai să devină medic. O familie de avocați vrea ca odrasla să se facă avocat. O familie de actori vrea ca odrasla să-i calce pe urme, deși talentul nu se transmite ereditar.
În opinia mea, intrarea în facultate este momentul care definește viața unei persoane. O alegere bună este eact cea care duce spre o carieră de succes. O alegere greșită este calea sigură spre insucces, spre ratare și spre insatisfacții în cascadă. Am cunoscut tot felul de situații.
Am cunoscut tineri care i-au urmat orbește pe părinții și au fost toată viața niște nefericiți.
Am cunoscut tineri care și-au urmat visul și au avut realizări și satisfacții enorme.
Am cunoscut tineri care au ales greșit facultatea, după care s-au dus la o alta unde au făcut carieră.
Am cunoscut tineri care au făcut și ceea ce au vrut părinții dar și ceea ce au dorit ei, deci două facultăți și nu au profesat pe niciuna, căci ambele nu au răspuns așteptărilor lor.
Am cunoscut tineri care au făcut facultate doar pentru a avea o diplomă.
Am cunoscut tineri care au făcut facultate din ambiție, să demonstreze altora că ei sunt în stare.
Am cunoscut tineri care au făcut mai multe facultăți care nu aveau legătură una cu alta.
Am cunoscut tineri care au început nenumărate facultăți fără să le termine vreodată.
Viața este complicată și în opinia mea, o facultate, cine o începe, s-o facă pentru a profesa meseria în care se califică. Orice altă abordare este în opinia mea o mare eroare, un timp pierdut. Diploma nu are nicio valoare dacă ea nu are corespondent în munca de zi cu zi. Cel ce se laudă cu ea, greșește.
Intrarea în facultate este momentul crucial din viața unui tânăr. Nu prea văd utilitatea de a începe o facultate la peste 40 de ani. Nu înseamnă că un adevărat profesionist musai să aibă facultate. Cunosc oameni de excepție în meseria lor care nu au facultate și pentru care respectul meu este tota., tot așa cum cunosc tipi cu facultate și cu doctorat pe care nu doau nici doi bani.

(28 martie 2018)

Intrarea în mocirlă

Intrarea în mocirlă este apanajul unora care știu ceea ce este aceea mocirlă și au o mare plăcere de a se bălăci în ea. Se trăiește bine stând în mocirlă, căci de multe ori minciuna, delațiunea, furtișagul, șpaga și traficul de influență aduc avantaje rapide și fără efort. Sunt oameni parcă predestinați să intre în mocirlă fără să regrete, dar atunci când o dau în bară se tânguie și se dau cu capul de pereți, dar nicio clipă nu recunosc că le-a mers bine tot timpul înainte de a fi descoperiți că erau în mocirlă și că sunt scoși temporar de acolo.
Intrarea în mocirlă este pentru unii singurul mod de a câștiga mulți bani prin nemuncă, riscând din ce în ce mai mult, până când ghinionul îi întâlnește și-i execută la rece și nemilos. Degeaba ei se miră și se tăvălesc pe jos de regrete, dar au știut la ce se expun. Le-a plăcut și gândul lor nu este la a trece la lucruri normale, obișnuite, ci la cum s-o ia de la capăt, dar la o scară cu mult mai mare.

(28 martie 2018)

Intrarea în bucluc

Intrarea în bucluc nu este un lucru greu de realizat, căci buclucul este la tot pasul. Cel ce nu face evaluări corecte, intră în bucluc. De regulă intră în bucluc cei care se supraevaluează și care cred că estimează că vor dispune în viitor  de resurse cu mult mai mari decât acestea vor fi în realitate. Decalajul care s-a creat, evident îi bagă în bucluc, căci nu mai au resurse:
- să continue o construcție,
- să plătească rate,
- să se achite de datorii,
- să termine ceea ce au început.
Am văzut mulți care au intrat în bucluc atunci când au antamat cheltuieli cu mult mai mari decât resursele lor disponibile sau care ar fi fost de antrenat de la cunoscuți. În momentul în care din lipsa resurselor se apelează la credite sau la cămătari, atunci omul intră în bucluc. Se intră în bucluc atunci când omul:
- fură,
- minte,
- jefuiește,
- violentează,
- păcăleșyte,
- trafichează,
- împrumută,
- fraudează.
adică face lucruri nesăbuite care în niciun caz nu-i aduce liniștea. Noi avem proverbul că înainte de a tăia o stofă, croitorul trebuie să măsoare de 10 ori. Și la noi tot așa este. Înainte de a face un ceva, trebuie să facem analize, să vedem riscurile și știind că sunt lucruri care nu se fac, să nu le facem.
Intrarea în bucluc pare pentru unii că este mâna destinului, deși totul era previzibil și de evitat. Numai că omul se riscă și nu de puține ori mai și reușește, ceea ce-l determine să riște din nou și se miră când nu-i reușeșete. El dă vina pe forțe exterioare, deși totul este datorită a ceea ce a făcut și el știe că nu a făcut bine.

(28 martie 2018)

Intrarea în pușcărie

Intrarea în pușcărie acum este act de eroism. Văd tot felul de corupți care se perindă pe la televizor și fac pe victimele sau pe eroii. Este de-a dreptul jenant nu pentru ei, ci pentru o societate care nu-i pune la punct. Ei acuză justiția că a fost nedreaptă cu ei și că au făcut pușcărie pe nedrept. Sunt multe întrebări de pus, dar multe lucruri sunt foarte clare, din moment ce niciunul nu a făcut pușcărie că a furat o pâine că îi mureau de foame copilașii sau o jucărie s-o dea la copilaș.
Intrarea în pușcărie este privită la noi ca spectacol la care ca în Evul Mediu când vrăjitoarele erau duse să fie arse pe rug în piața publică, acum se aplaudă, se zăngăne cătușe și ca și atunci, lumea se bucură, în primitivismul ei.
Pușcăria și-a pierdut demult caracterul educativ, ea fiind un fel de loc de păstrare, din moment ce hoții rămân cu bani mulți și în pușcărie unii au dreptul de a trăi chiar în lux, cu telefoane mobile, cu posibilitatea de a cheltui și mai ales, cu speranța de a mai jupui și statul prin câștigarea unor drepturi la CEDO, căci nu li s-au respectat oarece drepturi.

(28 martie 2018)

Intrarea în partid

Intrarea în p,
artid ar trebui să fie un act de maturitate, de dăruire și mai ales de înțelegere a diferențelor dintre doctrine. În realitate nu este așa. Oamenii intră în partide doar de a-și rezolva probleme care nu se rezolvă altfel decât prin decizii politice. Decizia politică înseamnă:
- poziție în partid,
- forța în partid,
- telefonul dat,
- influență,
- subiectivism,
- neperformanță,
- abuz,
- ton ridicat,
- slugărnicie,
- lingușeală,
- avantaje.
Pe vremea comuniștilor intrarea în partid însemna selecție acerbă și mai ales muncă și mai puțin avantaje. Acum partidul înseamnă:
- funcții,
- bani,
- vizibilitate,
- putere,
- funcții.
Cine nu are o meserie pe care să se bizuie găsește în a intra în partid singura modalitate de a-și asigura un serviciu, un salariu și mai ales de a promova atât timp cât cei care sunt la putere fac parte din partidul respectivului. Apoi, dacă respectivul partid intră în opoziție și protejatul întrî într-un con de umbră. Nu pleacă pentru că rotirea cadrelor nu este radicală dinteama că la următoarele alegeri roata se întoarce. Eu i-am sfătuit pe tinerii informaticieni cu care am mai discutat una-alta, să nu intre în partide decât după 40 45 de ani și numai după ce au o situație bine stabilită pentru a nu deveni anexele unor nefericiți sau slugi la alții și mai nefericiți ca să nu spun nepregătiți.

(28 martie 2018)