Întrebări necesare pentru alegerea meseriei

În mod normal, școala prin specialiștii ei, ar trebui să realizeze acele programe de orientare profesională. Tot școala ar trebui să ghideze pe elevi în a alege modele și în a furniza suficiente elemente pentru ca elevii să facă alegeri pe care să nu le regrete niciodată fie pentru că au fost alegeri nepotrivite, fie că au fost alegeri care s-au dovedit a fi generatoare de insuccese în cascadă.

Prima întrebare legată de alegerea mseriei se referă la cunoașterea adevărului legat de meseria respectivă, adică ce presupune, care este durata de formare, ce înseamnă a profesa acea meserie zi de zi, care sunt costurile și care sunt beneficiile pe care meseria le aduce celui care o practică. Sunt meserii care se învață în câteva zile, dar sunt meserii care necesită 3 ani sau 4 ani sau 5 ani sau 6 ani, dar sunt meserii unde trebuie să înveți toată viața și examenele sunt la tot pasul.

A doua întrebare vizează calitățile pe care trebuie să le aibă cel care dorește să practice meseria, căci sunt unele meserii care necesită efort fizic, altele necesită operațiuni repetitive, altele necesită respectarea unor reguli foarte stricte. Cel care dorește să practice o meserie, trebuie să vadă dacă este compatibil cu cerințele pe care meseria le impune. Dacă o meserie presupune ureche muzicală și auz muzical, cel ce nu are calitățile cerute, degeaba se va zbuciuma să intre să facă acea meserie, că rezultatele vor fi modeste.

A treia întrebare se referă la condițiile materiale de care dispune tânărul, căci una este să vrei să înveți o meserie și alta este să ai banii necesari pentru a te întreține în facultate și după aceea să ai banii pentru a crea contextul favorabil exercitării meseriei.

A patra întrebare este legată de poziția familiei față de meseria pe care tânărul dorește să și-o aleagă. Sunt situații în care familia dorește o anumită meserie, iar tânărul vrea altceva. Este deosebit de important să se ajungă la o formulă care să mulțumească toate părțile, ceea ce este deosebit de dificil și viața arată că atunci când nu se ajunge la acea formulă acceptată de toată lumea, reproșurile sunt inevitabile în cazul în care apar cele mai mici elemente ale nereușitelor.

A cincea întrebare este legată de poziția în societate a celui care a ales o anumită meserie, căci pentru tineri sunt importante și aspecte legate de modul de adresare și de poziția în societate, căci una este să ți se adreseze cu domnule doctor sau domnule inginer și altfel stau lucrurile dacă adresarea se face numai cu. numele de familie sau numele mic în ideea de a trece la execuția unei anumite activități, adresare pe acre un șef o face ca pe o comandă foarte scurtă, care nu mai presupune comentarii.

A șasea întrebare vizează efortul ce trebuie depus pentru a pregăti admiterea, pentru pregătirea examenelor și pentru finalizarea studiilor, căci sunt meserii unde auto-selecția se realizează obligatoriu, căci complexitatea cunoștințelor ce trebuie acumulate și volumul mare de muncă pe care tânărul trebuie s-o depună pentru a accede la obținerea diplomei de terminare a studiilor, nivelul de exigență de la școala unde merge să se califice, joacă un rol esențial, căci una este să faci o meserie unde învățatul doar în sesiune este o realitate și cu totul altfel stau lucrurile în cazul în care trebuie muncit 7 zile din săptămână, destul de mult, de intens, pentru a face față exigențelor, ceea ce nu este pentru oricine.

Pe unii tineri îi impresionează hainele, pe alții îi determină în alegerea meseriei ceea ce face zi de zi ca meseriaș, pe alții îi determină banii pe care exercitarea meseriei îi aduc, iar alți tineri sunt influențați de rude, de prieteni, mai ales dacă ei au pregătirea care le permite accesul lejer la calitatea de student.




(21 octombrie 2023) 

Dumnezeii locali

S-a vorbit de baronii locali. Eu spun că în teritoriu există pe lângă baronii locali și dumnezeii locali. Nu scriu cuvântul dumnezei cu literă mare, pentru că respectivii sunt doar niște muritori de rând care vremelnic ocupă dregătorii care-i fac să pară a fi atotputernici și se comportă ca fiind niște oameni îndreptățiți să obțină tot ceea ce poftesc și să acționeze după propriile lor reguli, în așa fel încât să le fie doar lor nu bine, ci foarte bine și chiar mai mult de atât.

Am avut ocazia să călătoresc cu un autoturism al unui astfel de personaj și m-am minunat de modul în care se comporta șoferul-dumnezeu, cum vorbea și mai ales cum gândea. Pentru el nu exista nimic în afară de el, de cum gândea el, de cum acționa el, de ceea ce dorea el. La un moment dat mi-am dorit nespus de mult ca drumul să nu fie atât de lung și să ajung la destinație viu și nevătămat.

Pentru dumnezeii locali telefoanele sunt esențiale. Li se cunoaște numărul de către toți cei pe care ei îi consideră nu supuși, nu subalterni, ci obiecte vorbitoare, la dispoziția necondiționată a lor. Norocul celor din jur este legat de faptul că acești dumnezei locali au o existență strict legată de durata funcției pe care o ocupă. 

La un moment dat, un dumnezeu local care se purta execrabil cu toată lumea, a ieșit la pensie. Cum toți doreau să scape de el, nu a existat nicio portiță de a-i prelungi existența pe funcția aceea deosebit de importantă. Omul-dumnezeu s-a gândit că la poziția lui, trebuie să organizeze o ieșire spectaculoasă. În acest sens într-o sală imensă a instituției unde el fusese cel mai mare și cel mai tare, a dispus să se pună o imensă masă cu o față de masă imaculată pe care se aflau tot felul de platouri și lângă perete erau mulți ospătari ai celui mai select restaurant din oraș, care așteptau să servească pe cei invitați. Numai că invitații nu au venit, căci toți se bucurau că omul-dumnezeu a ieșit în acea zi din viața lor și abia așteptau să nu-l mai vadă. Văzând că nu-i vin obiectele vorbitoare, care se răzvrăteau, s-a gândit să-i cheme pe cei mai neînsemnați dintre cei pe care el nici obiecte vorbitoare nu-i considera, printre care mă număram și eu. Am ajuns în sala aceea imensă. Omul-dumnezeu stătea în capul mesei cu capul în mâini. S-a ridicat în picioare și ne-a invitat pe noi, ultimii din cei la acre se gândise să fie chemați, să ne înfruptăm. Noi am zis că abia servisem masa, îi mulțumim, dar nu suntem operaționali. Ne-am scuzat și am plecat. Nu interpretez gestul ca pe o răzvrătire și nici ca pe un afront. Era exact ceea ce merita omul-dumnezeu.

Dacă nu vedeam la televizor scenele dezgustătoare de la Vrancea parcă, unde un arogant l-a apostrofat pe un nene, rulate în buclă pe toate televiziunile, nu aș fi scris niciodată despre dumnezeii locali, acei indivizi care cred că lumea începe și se termină cu ei, care cred că nu există nimeni mai importanți ca ei și care cred că toată lumea este la picioarele lor, uitând că pământul se învârte independent de ei și că timpul trece fără să le ceară lor voie, iar limbile de pe cadranul ceasului nici nu-i întreabă măcar.



(08 mai 2023) 

1000 de oameni care m-au dezamăgit: Wlilliam BRÂNZĂ

Wlilliam BRÂNZĂ este acum un bărbat de 50 de ani.
Wlilliam BRÂNZĂ a fost deputat în intervalul 2004 - 2012.
Wlilliam BRÂNZĂ s-a plimbat prin partidele PRM, PD,  PDL, PER.
Wlilliam BRÂNZĂ este absolvent al Facultății de Drept de la Academia de Poliție Al. I. CUZA, promoția 1996.
Wlilliam BRÂNZĂ este doctor în drept penal  din anul 2004.
Wlilliam BRÂNZĂ este absolvent al unui curs postuniversitar la Colegiul de Siguranță Națională, promoția 2004.
Wlilliam BRÂNZĂ este absolvent al unui curs postuniversitar al Academiei Diplomatice a MAE, promoția 2005.
Wlilliam BRÂNZĂ este absolvent al unui curs postuniversitar al Colegiului Național de Apărare, promoția 2006.
Wlilliam BRÂNZĂ este absolvent al unui curs postuniversitar al Academiei de Poliție Al. I. CUZA pe probleme de management al afacerilor interne, promoția 2009.
Wlilliam BRÂNZĂ  a fost manager în intervalul 1992 -2004.
Wlilliam BRÂNZĂ a fost asistent universitar în perioada 2001 - 2003.
Wlilliam BRÂNZĂ a fost lector universitar în intervalul 2004 - 2006.
Wlilliam BRÂNZĂ este avocat.
Wlilliam BRÂNZĂ a candidat la președinția României în anul 2014 unde a obținând în primul tur 0,45% din voturi, primul candidat a obținut 30, 37% din voturi.
Wlilliam BRÂNZĂ m-a dezamăgit că în vremurile când cariera sa politică era la apogeu avea apariții de politician aflat la putere, care vorbea de sus, dând impresia prin aroganța sa nemăsurată că șe știe pe toate.
Wlilliam BRÂNZĂ m-a dezamăgit că a stat în parlament  două legislaturi și nu am auzit să fi avut o lege propusă de el, deși are dreptul la bază, lege care să-i poarte numele.
Wlilliam BRÂNZĂ a avut în primul mandat 26 de inițțiative legislative pe tot felul de teme, dar nu și pe domeniul unde el era specializat, ceea ce m-a dezamăgit.
Wlilliam BRÂNZĂ a avut în al doilea mandat 13 inițiative legislative, tot așa, pe domenii diferite, dar unele au fost pe problemele în care era domeniul lui de interes. 
Wlilliam BRÂNZĂ m-a dezamăgit  că a acceptat să fie pe lista de colonei de la MApN făcuți cu grad peste noapte din dorința unui ministru ciudat.
Wlilliam BRÂNZĂ m-a dezamăgit că a avut ca slogan la prezidențiale Să le spargem gașca! ceea ce arăta o gândire primitivă a unui tip care fusese la marea politică cel puțin 8 ani și mai avea și un doctorat.
Wlilliam BRÂNZĂ m-a dezamăgit că s-a identificat cu băsismul crunt când a zis că diaspora se identifică cu BĂSESCU, considerat de el a fi model, undeva în noiembrie 2010.
Wlilliam BRÂNZĂ a fost o mare dezamăgire, căci politician tânăr fiind și cu un nivel de cultură ridicat nu a fost în stare să vadă care sunt adevăratele valori din societate și s-a confundat cu o epocă a marilor dezastre morale din societate și a acelor abuzuri pe care numai situațiile arbitrare le generau, el nefiind un puști la 32 de ani când a intrat în politică.
Wlilliam BRÂNZĂ m-a dezamăgit că deși depunea eforturi să fie credibil pe la televiziuni, nu avea acel ceva care să-l facă să treacă sticla, deși cred că avea consilieri de imagine nepricepuți sau dacă nu avea,  trebuia să aibă, dar unii valoroși, care să-i potențeze mesajele pe care nu prea era în stare să le articuleze cu convingere, căci îi lipsea naturalețea gesturilor.

Wlilliam BRÂNZĂ m-a dezamăgit prin trecerea de la un partid la altul, căci traseismul său are o caracteristică: ortogonalitatea doctrinelor.

(21 octombrie 2022)

1000 de oameni care m-au dezamăgit: Georgel BADIU

Georgel BADIU este acum un bărbat de 54 de ani.
Georgel BADIU este deputat ales pe listele partidului AUR în anul 2020.
Georgel BADIU este absolvent al Facultății de Drept de la Academia de Poliție Al. I. CUZA, promoția 1994.
Georgel BADIU a lucrat în poliție.
Georgel BADIU are 85 inițiative legislative, niciuna nu are în ea cuvântul cheie poliție, deși sunt sigur că legile care se referă la domeniul unde Georgel BADIU a lucrat și pe care el îl stăpânește nu are o legislație perfectă și acele inițiative, dacă se refereau la acel domeniu sunt sigur că erau cu mult mai bine primite.
Georgel BADIU m-a dezamăgit că nu a spus cum a votat legea măririi indemnizațiilor la parlamentari din toamna aceasta.
Georgel BADIU are cont de Facebook unde spune clar că AUR e partid de opoziție. Conținutul său digital m-a dezamăgit că este doar o cronică, cu exemplificări sugestive a ceea ce știu din alte surse. Eu vreau analize, vreau lucruri noi, din care să ies câștigat dacă intru pe contul lui Georgel BADIU. Nu vreau lucruri predictibile, care seamănă a laudă de sine, ceea ce mă dezamăgește.

(20 octombrie 2022)

Cultura răutății

Facem parte dintre puținele popoare care au zicerea: să moară capra vecinului. După 1989 am adus complecări la ea: să moară capra vecinului și o dată cu ea și vecinul! Există o cultură la noi, anume cultura răutății.

Dacă i se spune unuia să-i dea o palmă unui necunoscut, acesta dă necunoscutului două palme. Așa s-a născut educația de pa Pitești din penitenciarele anilor'50. Torționarii de la canal sau de la stuf, erau și ei tot expresia acestei răutăți care domină fibra poporului nostru care-și zice milos și iertător prin religia sa ortodoxă. Realitatea ne contrazice la tot pasul prin:

- cruzimile față de câinii vagabonzi:

- bestialitatea cu care sunt bătuți copiii;

- agresiunile asupra femeilor;

- violența profesorilor în școli;

- bătăile prea dese între elevi;

- comportamentul dur în trafic.

Toată lumea vrea ca alții să le rezolve problemele. Femeile vor ca poliția să-i potolească pe bărbații lor cei agresori. Părinții vor ca poliția să rezolve agresivitatea profesorilor și chiar pe cea a elevilor. Nimeni nu-și pune problema să caute cauzele și toți merg doar spre efecte. Continuând tot așa, clar că niciodată nu se va rezolva problema răutății, căci nu cu paleative și nici cu pasivitate din partea societății nu se soluționează această problemă.

Există o cultură a răutății manifestată prin:

- limbaj bine structurat;

- legi greșit definite;

- blândețe ancestrală;

- absenteism dirijat;

- încurajări nelegitime.

Nici peste 1.000 de ani dacă se merge tot așa și tot în același ritm nu se vor face acele corecții încât răutatea să fie domolită, căci de exclus nu are cum să fie vorba din moment ce omul prin natura sa are în el ceva animalic, de a impune superioritatea sa prin forța pumnului. Singurul mod de a birui cultura răutății este educația nu numai prin școală și familie, ci prin măsuri dure, care să-i domolească pe agresori speriindu-i sau și mai corect îngrozindu-i, știindu-se faptul simplu și cotidian că agresorii sunt slabi, fricoși, lași, proști, primitivi, impulsivi și previzibili.

(29 ianuarie 2018)

Mocirleala pură

Asistăm de câteva zile la o mocirleală pură, specifică nouă în care apare realitatea crudă în toată nuditatea ei sinistră.    

Stilul de mucă bizar, lipsit de implicare, diluat, amorțit și impersonal care traversează întreaga societate, acum își arată adevătatele implicații vecine cu dezastrul. Voi fi explicit. Un text de tipul: vă rugăm să soluționați problema luând toate măsurile legale ce se impun. Acest text spune totul și nimic. Problema trebuie soluționată. Perfect. Se iau toate măsurile legate. Sublim. În acest context credem că totul merge uns, ca pe roate, ceea ce este de fapt total fals. Cel ce a emanat un asemenea text de o asemenea bizarerie, trebuia de fapt să genereze textul prin care dădea soluția și indica articolele de lege care îi permit respectiva măsură sau respectivele măsuri. Textul acela vag este biletul pentru inacțiune că el ca șef se simte acoperit de un ceva care include fix orice și nu lasă loc la nimic, asemeni unei pături călduroase, dar care are menirea de a-i paraliza pe subalterni care nu știu nimic despre soluție și nu știu nimic nici despre toate măsurile legale, de la care nu trebuie să le scape nici măcar o virgulă. Fuga de răspundere îmbracă forme dintre cele mai odioase, groaza de a lua o decizie clară și asumată naște situații dintre cele mai absurde, vecine cu cele mai jegoase sofisme pe care le-a cunoscut omenirea. 

Atât timp cât nu se schimbă stilul de management și nu se clarifică procedurile, dar mai corect nu se definesc proceduri exacte, a căror traversare pas cu pas să ducă la soluția corectă, calidată ca fiind soluția acceptată, soluția morală și soluția benefică în raport cu un criteriu specificat, totul se va transforma într-o zbatere într-o mocirleală pură, ineficientă, zăngănitoare, pe bani mulți și bântuită de moliciune ridicolă, abjectă, dubioasă, sulfuroasă și mai ales tremurândă.

Toată lumea are mirări acum că un sistem este paralizat, inactiv și acaparat de nemișcare. Este doar o frântură din ceea ce aizbergul se arată muritorilor de rând, căci totul este de fapt un stil îmbâcsit de a face management neparticipativ, pe poziții de spectatori neimplicați, care așteaptă doar să treacă timpul, care oricum trece, dar toată lumea își spune rugăciunile pentru a trece acel timp plat, molcom, aritmic, banal și fără nicio implicare, pentru ca totul să pară normal, firesc și acceptabil, dacă nu chiar frumos în sensul acela incolor, absurd și lacom din care nimeni nu câștigă fix nimic.

Luați la minut tot ceea ce se întâmplă în evoluția interacțiuni personajelor ce gravitează în jurul violatorului sinistru și veți vedea că s-a clădit nodul gordian și se așteaptă cel care trebuie să-l desfacă. Acesta se lasă așteptat. Este prin țară în turneu. Cu siguranță că revigorat, va mustăci, va zâmbi și va zice exact ceea ce lumea așteaptă. A mai zis-o și s-a văzut că oastea sa l-a ascultat disciplinat. Cel căzut în cușca cu lei nu a fost atent și va fi mâncat de lei, căci leii sunt necruțători și sunt înfometați și reprezintă o adevărată pradă, care  va astâmpăra pofta fiarelor prin cantitate și dimensiune, deși pește fiind nu le este total pe plac.

(12 ianuarie 2018)

Proceduri eficiente

De la un timp am văzut că polițiști de la noi sunt uciși sau agresați, ceea ce mă duce cu gândul că ei nu stăpânesc proceduri eficiente fie că acestea nu sunt bine definite, fie că nu există. Eu cred că este absolut necesar:

• să se treacă la definirea de proceduri exacte și complete pentru diferite situații, astfel încât polițistul să știe cu precizie ce are dreptul să facă, dar și individul să știe la ce să se aștepte, fără ca drepturile să-i fie încălcate; acele proceduri să fie publicate, iar polițiștii să le aplice ad-literam, pentru a fi feriți de interpretări care să-i ducă în tribunal și să fie pedepsiți; acum se văd situații în care bețivii ajutați de mass-media încearcă să iasă deasupra prin comportamentul pe care l-au avut față de polițiști; unii se întrebau dacă în cazul lui BOUREANU s-a procedat corect sau nu; eu zic că dacă era o procedură numai era loc de discuție; nici în cazul doctorului ginecolog dacă era procedură tot așa, nu mai era discuție;
• să fie antrenați polițiștii în tehnici de autoapărare; dacă ar exista un program complex de instruire și de menținere în astfel de tehnici, am certitudinea că polițiștii ar avea capacitatea de a gestiona cu mult mai eficient situații care acum scapă de sub control; una este să se știe că polițistul stăpânește tehnici rapide de imobilizare dar și de autoapărare și altfel stau lucrurile când indivizii mizează pe încetineala în reacție a omulii legii; un campionat de tehnici de apărare și mai ales recompense pentru campioni, ar schimba imaginea polițistului care sportiv fiind ar avea o altă prestanță; autoapărarea celui de la Bascov care a pus pe fugă 3 indivizi este un exemplu de urmat, iar silueta trebuie luată în considerare;
• să fie dotați polițiștii corespunzător astfel încât să nu mai existe situații în care polițiștii nu fac față agresiunilor, fiind situații în care polițiștii și-au pierdut viața; acea dotare trebuie să fie ușoară, eficientă, modernă și cu modalități precise de utilizare pentru a nu lăsa loc discuțiilor de pe margine și mai ales criticilor, care oricum vin, indiferent de cum stau lucrurile; șocurile electrice, vesta de proctecție, un spray paralizant dar și alte elemente, nu cred că ar face gaură-n cer bugetului poliției din țara noastră;
• populația să fie informată exact despre tot ce se întâmplă, televiziunile, dar și presa scrisă trebuind să prezintre filme demonstrative cu modalități de oprire în trafic a șoferilor, a dialogurilor dintre polițiști și șoferi în diferite ipostaze; se va pune accent pe comportamentul normal al celor care sunt legitimați de polițiști, dar și pe situații în care cetățenii nu răspund promt la apelul polițistului de a se legitima; educarea cetățenilor este esențială;
• să fie redefinit sistemul de amenzi astfel încât lucrurile să fie clare și mai ales amenda să aibă un rol educativ; faptul că unuia i se dă amendă 1.000 lei, acesta o plătește și râde în nas societății, înseamnă că amenda nu a avut rol educativ; sunt nenumărate mijloace de a-i educa pe indisciplinați; eu propun amenda de 10 bani, plătită în monede de 1 ban la un automat care funcționează numai într-un loc din țară pentru bucureșteni și în alt loc la o distanță de 200 km de reședința celorlalți; în caz că amenda nu se plătește așa cum cere legea, răuplatnicul va face 5 ani de pușcărie cu judecată în regim de urgență.

Numai clarificând lucrurile și adaptându-le la cerințele particulare ale situației de la noi se va ajunge ca raporturile cetățenilor cu poliția să fie cele corecte. Totul trebuie să vină din ambele direcții și polițiștii trebuie să fie niște modele pentru locuitorii satelor și ai orașelor, iar mass-media trebuie să contribuie la crearea unei imagini cât mai bune a polițistului, dar și acesta trebuie să contribuie decisiv în aceeași direcție.

(17 august 2017)