Ura de rasă la români

Azi 06 septembrie 2025 este momentul să nu ne mai ascundem după deget și nici să ne dăm fecioare neprihănite, căci istoria noastră mai veche sau mai recentă este marcată de evenimente grave care arată că ura de rasă nu este o caracteristică abstractă pe plaiurile mioritice din moment ce vorbim despre:
- evenimentele de la Târgu Mureș din 1990,
- revolta de la Hădăreni din 1993,
- pogromurile de la Galați și Dorohoi din 1940,
- lagărul de la Bug din 1941,
- agresarea livratorului din 2025.

Credem că dacă suntem un popor majoritar ortrodox, toleranța și iubirea aproapelui vin de la sine. Nu este chiar așa, dacă educația se oprește undeva departe de sufletul și de conștiința fiecăruia dintre noi. Atât timp cât vedem criminali care au arest la domiciliu, agresori cărora nu li se întâmplă nimic, violența se cultivă spontan și oricine poartă la el un cuțit sau un pistol, căci crede că are acest drept într-o țară liberă, din moment ce lui nu i s-a explicat niciodată ce înseamnă nici libertate și nici democrație. Ca fapt divers, cândva discutam la sală cu un tinerel care se lăuda că merge cu motocicleta, iar la întrebarea dacă are carnet a ridicat din umeri. Omul nu știa că nu are voie să meargă cu motocicleta dacă nu are carnet. Nu a trecut mult timp și tinerelul a venit la mine fericit că luase permisul de conducere a motocicletei. El încălca o lege, pentru că nu cunoștea legea. Chestia din constituție care zice ceva despre necunoașterea legii ar trebui să fie dezvoltată, căci dacă sunt 10.000 de legi, este greu să credem că cineva din popor le și știe, pentru a le aplica în spiritul și litera lor. oamenii trebuie educați. Spiritul de toleranță se educă în familie, la școală, în societate. Nu-mi aduc aminte ca în școală să-mi fi vorbit despre acest lucru. Ai mei m-au învățat de bine în această problemă. Societatea are grave carențe și trebuie întreprins ceva cu mult mai eficient în cultivarea toleranței, pentru a nu mai vorbi cu adevărat despre fapte reprobabile.


(06 septembrie 2025)

#REZIST: violența adolescenților

Pe posturile de televiziune văd tot felul de așa-ziși specialiști în educație, în psihologie, în sociologie sau în orice alt domeniu, care vin, își dau cu părerea, spun tot felul de chestii citite și memorate din cărți, dar din care nu rezultă că ar avea vreun pic de experiență și ceea ce este și mai important din punctul meu de vedere, fără a arăta că au obținut și rezultate concrete în practicarea profesiei.

Toți explică violența adolescenților în fel și chip, fără a scoate o vorbă că sistemul educațional și familia au eșuat în derularea procesului de formare a adolescenților. Să nu uităm nicio clipă modul ridicol în care a reacționat societatea pe durata pandemiei, societate care a fost luată prin surprindere în anul 2020 la începutul pandemiei și a trebui să se treacă de la învățământul în clasă la învățământul online.

Cine a avut curiozitatea să citească legea învățământului mioritic, a văzut că acolo erau scrise clar lucrurile ce trebuiau făcute în direcția dezvoltării proceselor de e-Learning în școli, numai că toate costă și pentru cenușăreasa numită Educație niciodată nu s-au găsit bani pentru a derula proiecte naționale de informatizare și pentru crearea acelei baze naționale cu lecții pentru toate clasele învățământului preuniversitar.

Nu aș fi scris acest articol dacă nu ar fi apărut acel caz de violență extremă de la Craiova în care a fost implicat un puști de 17 ani provenind dintr-o familie de nivel ușor peste medie, exact așa cum s-a întâmplat cu puștiul din Serbia, devenit cel mai tânăr criminal în serie din istoria umanității.

Am scris despre colectivitatea #REZIST care solicită resetarea unor domenii din societate, din care educația este unul dintre ele. Dacă se va continua cu o școală pe care elevul o urăște pentru că nu satisface nevoile ei, îndepărtarea adolescenților de școală datorită enormelor frustrări care apar la aceștia, surprizele vor fi și mai mari în comparație cu ceea ce vedem acum. Societatea sau mai corect adulții uită că elevii au la dispoziție tablete, telefoane inteligente și acces la cele mai variate resurse de informare și de formare subtilă și eficientă de pe Internet.

Îmi aduc aminte de un banc: se zice că Elena CEAUȘESCU a trecut prin Piața Amzei și a văzut multă lume la coadă la unul dintre magazinele care vindeau produse alimentare. A întrebat de ce stă lumea la coadă și cineva din suita ei i-a zis că lumea așteaptă o paradă de modă care va avea loc peste câteva ore. Ca să nu mai stea lumea în picioare, s-au adus bănci acolo, în fața magazinului alimentar. Bancul îmi arată ce înseamnă să nu se lucreze la cauză, ci la efect. Și în cazul violenței adolescenților, problema este mult mai încurcată decât am crede. dacă pornim studiul ei cu idei preconcepute și căutăm vinovați, nu facem altceva decât să batem pasul pe loc. Școala și familia au rămas mult în urma fenomenelor care se întâmplă cu adolescenții care accesează rețelele de socializare parcă specializate pentru ei. Ar trebui studiate acele rețele de socializare, pentru a-i cunoaște mai bine pe adolescenți și abia după aceea trebuie văzute schimbările pe care trebuie să le opereze școala și familia, pentru a se adapta cerințelor actuale ale adolescenților, care nu se mai regăsesc în structurile anchilozate ale școlii bazate pe memorare și în mediul familial anacronic datorită accentuării neconcordanței dintre relațiile dintre adolescenți și părinții lor, pe fondul lipsurilor înregistrate de adolescenți, care au anumite aspirații, pe care familia și școala nu au capacitatea de a le permite atingerea lor, nu din lipsa de resurse, ci din lipsa capacității de adaptare atât a școlii cât și a familiei.

Puneți adolescenții să târască zilnic trolere de 15 Kg cu tot felul de troace spre școală și de la școală, cereți-le teme de vacanță, puneți-i pe adolescenți să rezolve zilnic câte 30 - 40 de exerciții la matematică, ascultați-i cum recită rezumate și lecții memorate fără să înțeleagă o iotă din ceea ce vorbesc și veți avea tabloul complet al adolescenților dintre care se vor desprinde câțiva care vor face cele mai teribile grozăvii din panoplia actelor de violență. Acest mod bizar de a concepe o falsă societate a performanței, este izvorul sigur al violenței adolescenților care au devenit de nestăpânit în Franța și nu numai.

(06 iulie 2023)

Ce înseamnă că ți-a luat Dumnezeu mințile?

Există oameni așezați, care-și văd de treburile lor și dintr-o dată își schimbă comportamentul. Iau decizii neașteptate, contrare propriilor interese, de-i uimesc pe cei din jur.

Se spune că  ți-a luat Dumnezeu mințile atunci când:

- mergi la sala de jocuri și-ți joaci toți banii din salariul, pe care-i și pierzi, 

- pleci în lume cu altă femeie și-ți lași acasă cei patru copii fără vreun ajutor,

- își bați părinții că nu te mai susțin să stai acasă ca un trântor,

- te judeci cu familia ta pentru o bucată de pământ,

- promiți că te schimbi, dar nu faci nimic pentru a-ți susține schimbarea,

- te porți ca un puști, dar de fapt ai peste 60 de ani,

- crezi că ești tatăl biologic al unui copil și tu nu ai fost niciodată cu mama acestuia,

- fugi în lume cu mama soacră,

- te dai Napoleon sau Bismark.

Nu de puține ori am văzut femei vorbind despre bărbați care aveau un comportament și spuneau că totul de întâmplă pentru că Dumnezeu le-a luat mințile.

(19 iunie 2023)

17 greșeli pe care le fac elevii și studenții față de profesorii lor

Și eu am fost profesor, dar am fost și elev și student, deci am tot ce trebuie ca să vorbesc atât despre greșelile pe care le fac profesorii față de elevii și studenții lor, cât și despre greșelile pe care le fac elevii și studenții față de profesorii lor. Nu trebuie să se înțeleagă că am exersat tot felul de greșeli pentru a vedea comportamentul profesorilor mei sau modul de reacție al studenților mei. Dacă am greșit nu a fost intenționat și când mi-am dat seama imediat am căutat să remediez greșeala. Elevii și studenții greșesc față de profesorii lor când:
01. Uită că profesorii lor și-au tocit coatele pe băncile facultăților înainte de a veni în fața lor.

02. Îi consideră pe profesorii lor ca pe slugi prestatoare de servicii.
03. Dau dovadă de lipsă totală de respect față de profesorii lor.
04. Își jignesc sau își bat profesorii.
05. Îi sfidează pe profesori prin răspunsuri în concordanță cu averea părinților lor.
06. Îi contrazic pe profesori și atunci când nu au dreptate în legătură cu soluția pe care ei o oferă.
07. Caută să transmită părerea exprimată de părinții lor profesorilor, însoțită de amenințări.
08. Trec prin fața profesorilor ca lipsă de respect față de aceștia.
09. Nu-și salută profesorii.
10. Nu recunosc că au învățat ceva de la profesorii lor.
11. Când au puterea în pix, fac tot ce sunt în stare pentru a-și umili foștii profesori.
12. Reamintesc profesorilor într-un mod deformat, momentele nefericite trăite de ei ca elevi sau studenți.
13. Mint acasă despre activitatea profesorilor lor și despre cum nu sunt ei apreciați.
14. Contestă violent rezultatele evaluărilor, deși dreptatea este de partea profesorilor.
15. Uită că profesorul este și el om și stă la catedră pe un salariu de mizerie, pentru a-i învăța carte.
16. Fumează în fața profesorilor în mod sfidător, după încheierea ultimei zi de școală din viața lor.
17. Desconsideră munca profesorilor, pentru că îi consideră paraziții societății, după salariile lor mizere.

Societatea nu are clarificat rolul elevului sau al studentului, cum nici rolul profesorului nu este clarificat. Gravele confuzii care există în societate sunt datorate legilor care au un grad de ambiguitate nepermis de mare, legi pe care unii le interpretează într-un fel și alții le interpretează altfel. Faptul că în societate soluțiile din școală sunt mutate în justiție, iar verdictele sunt cele mai diferite pentru o aceeași problemă, arată că onoarea oamenilor a fost folosită pe post de hârtie igienică.

(17 iunie 2023)

17 greșeli pe care le fac

17 greșeli pe care le fac soții între ei

Eu nu o să spun niciodată că am avut o căsnicie perfectă. Faptul că sunt căsătorit de 53 de ani arată că eoția mea și cu mine, ne-am înțeles în marile probleme de viață și pe corabia numită căsătorie, am navigat fără să ne lovim de stânci și fără ca nava noastră să se zdrobească de stâncile numite greutățile vieții. Când scriu despre greșelile pe care le fac soții între ei, am luat în considerație ceea ce am văzut la alte familii, căci dacă și la noi s-au produs, au fost doar accidente care nu s-au mai repetat niciodată. Soții greșesc între ei când:
01. Își vorbesc de rău părinții unul celuilalt.

02. Se ceartă dur din lucruri prea mărunte.
03. Rămân supărați zile în șir, fără a-și vorbi.
04. Unul se consideră mult mai deștept decât celălalt.
05. Își reproșează unul celuilalt evenimente din trecutul îndepărtat.
06. Evidențiază în mod repetat defectele celuilalt.
07. Exercită control total asupra vieții celuilalt.
08. Nu acceptă niciodată că au greșit unul față de celălalt în același timp.
09. Bârfesc pe toată lumea, fără a vedea minusurile din căsnicia lor.
10. Nu-și controlează limbajul violent când dialoghează.
11. Sunt violenți în public, dorind să arate cine este șeful.
12. Fiecare îl bârfește pe celălalt la rudele sale.
13. Își evidențiază defectele, nu calitățile celuilalt.
14. Se ceartă în fața copiilor și-și aruncă vorbe grele.
15. Nu au încredere unul în celălalt și se verifică la tot pasul.
16. Dau dovadă de gelozie maximă în public față de partener.
17.  Cred că totul li se datorează în căsnicie și fac această precizare mereu.

Mai sunt și alte greșeli pe care le fac soții, căci la divorțuri nu se ajunge când în căsnicie curge numai lapte și miere. Nu consider că este o greșeală căsătoria din interes, când s-a epuizat iubirea sau fiecare alege să meargă pe drumul lui, pentru că întotdeauna mi-am zis că nu sunt eu acela care să judec aceste situații, căci dacă a doua zi mie mi s-ar întâmpla ceva pentru care eu am dat o sentință asemănătoare, dar am criticat-o la alții, aș fi tratat ca ipocrit de doi bani.   

(17 iunie 2023)

Reghe și Prodanca este oameni zlabi

Tot timpul noi vorbim despre oameni puternici. Cutare nene este un bărbat puternic. Cutare tanti este o femeie puternică. În mintea mea, un bărbat și o femeie sunt oameni puternici dacă și numai dacă:
- iau numai și numai decizii corecte,
- nu recurg la violență pentru că nu crează context pentru a se manifesta violent,
- nu știe vântul și nici pământul ceea ce fac ei,
- nu se plâng la nimeni cu nimic,
- nu cerșesc mila nimănui,

- nu apelează la organele statului să le rezolve problemele, deci știu să se poarte,
- au meserii și muncesc cinstit, ca adevărați profesioniști,
- nu se afișează în public nici cu iubirea lor, nici cu nefericirea lor,

- nu fac circ și nu râde lumea de ei, deci se respectă pe sine,
- au cuvânt, onoare și caracter,
- sunt responsabili pentru deciziile pe care le iau,
- nu se bat cu pumnul în piept că sunt puternici pentru că sunt modești,
- sunt evaluați numai prin prisma rezultatelor a ceea ce ei fac.

Aici am definit niște criterii după care eu socotesc dacă omul este sau nu puternic. Am un prieten care:

- s-a însurat, a făcut copii, a făcut carieră prin muncă în cercetarea științifică; deci a luat decizii corecte,

- nu și-a bătut niciodată muierea, copiii și nici pe altcineva; deci nu a recurs la violență;

- are o meserie atestată cu acte și cu rezultate apreciate de alții; deci este un profesionist,

- niciodată nu l-am auzit spunând că este un bărbat puternic; deci este modest,

- când am vorbit să facem un proiect, l-am făcut; deci mi-a dovedit că are cuvânt, onoare și caracter,

- n-a mers niciodată în tribunal sau la poliție; deci înseamnă că știe să se poarte în lume,

- nu ridică tonul la nimeni, vorbește frumos; deci se respectă pe sine.

Aș mai continua să scriu despre prietenul meu, dar cred că este suficient. Nu mă apuc acum să arăt prin ce mi-au demonstrat Prodanca și Reghe că nu sunt deloc oameni puternici, căci la fiecare criteriu enumerat de mine mai sus ar trebui să fac o listă lungă, chiar foarte lungă de chestii care le-ar fi defavorabile și nu vreau că nu am chef. Unii oameni fac analize la rece și trag aceeași concluzie, pentru că acele criterii pe care le-am enumerat formează asemeni unor becuri legate în serie, o suită de cerințe necesare și suficiente. Dacă doar una dintre cerințe nu este satisfăcută și celelalte sunt satisfăcute, omul nu este un om puternic, pentru că aici nu merge cu jumătăți de măsură. Ori le indeplinește pe toate, ori niciunul și punct.

(30 septembrie 2022)

Bărbații divorțați

În limbajul popular, bărbații divorțați sunt numiți bărbați fără noroc. Este adevărat că tot în popor se zice că norocul este cum și-l mai face și omul, dar este o cu totul altă poveste.
În opinia mea, a te apuca să judeci un bărbat divorțat este exact ca și cum ai lovi o mârțoagă căzută, care nu mai are putere să tragă după ea povara, căci cei care se apucă să caute cauzele unui divorț, se apucă să caute acul în carul cu fân. Eu știu că fum fără foc nu există și așa cum în foc există flacăra, aerul și lemnul care o întrețin, tot așa într-un divorț există mulți factori, unii mai importanți, alții mai puțin importanți. Cine arată cu degetul spre un singur vinovat greșește cu mult mai mult decât asasinul care împlântă pumnalul mișelește în spatele unei victime inocente.
Există bărbați care divorțează fără să facă praf în jurul lor. Nu știe nici vântul, nici pământul.

Există bărbați care divorțează urât, nedemn, căutând să arunce întreaga povară în altă parte.

Există bărbați care la divorț implică pe alții și mătură cu furie totul în jurul lor, pierzând imens.

Există bărbați care forțează continuarea deranjului spre procesul de partaj, ceea ce este penibil.

Eu cred că fiecare dintre noi ca bărbați, trebuie să fim extrem de atenți, fără a face judecăți, căci în orice clipă există posibilitatea de a ne afla de o parte sau alta a acțiunii, viața fiind extrem de aspră și presărată cu nenumărate elemente imprevizibile și de aceea aplicarea proverbului: ce ție nu-ți place, altuia nu face, este de mare actualitate pentru toți bărbații, indiferent de vârstă.

Eu știu că nimeni nu divorțează de bine, de fericire și din dragoste. Înseamnă că acolo unde intervine divorțul este nefericire, durere, tristețe, iar echilibrul dragostei s-a deteriorat ireversibil, căci timpul lucrează imperturbabil în cupluri și face ravagii, dacă cei doi nu stau scut, cu aceeași abnegație.

Îmi aduc aminte că un filosof spunea un vers dintr-o manea: te iubesc, dar nu pe tine. Profund, nu?



(13 decembrie 2021)

Românul care a schimbat România: Miron COZMA

Miron COZMA este un personaj enigmatic în istoria postdecembristă a României. El a schimbat România, aruncând-o în negura trecutului cu cel puțin 200 de ani. Numele lui Miron COZMA este legat de mineriadele care au distrus această țară, nu ca pământ, nu ca recolte, nu ca bogății materiale, ci ca democrație.

La prima mineriadă, când au descins minerii în București, ieșeam de la metrou la stația Piața Romană ca să merg la ASE, la muncă pentru că aveam niște examene. Atunci am văzut cum niște bărbați băteau tineri și tinere, la indicațiile unei gospodine revoltate probabil de cum erau aceștia îmbrăcați și ce frizuri aveau. Am scăpat ca prin urechile acului căci cu o zi înainte frecventasem o frizerie și mă tunesem perie de scândură, adică scurt, scurt de tot, iar de îmbrăcat, nu știu cum s-a făcxut în acea zi că nu-mi luasem blugii, ci niște pantalon banali, căci blugii se ponosiseră și mi-i băgase soția în mașina de spălat.

Tot la prima mineriadă, dar cred că era când ieșea fum de la sediul poliției capitalei, am plecat spre casă cu ARO 244D, dar am luat-o prin spatele Inter-ului. Atunci am văzut cum zburau bucăți de caldarâm și doar puțin a lipsit să nu-mi facă parbrizul țăndări. 

Ceea ce am văzut la Tv a fost îngrozitor. Eu aveam prieteni buni care stăteau în Piața Universității cu săptămânile și nu erau nici lepre, nici drogați și nici vânduți. Erau oameni cu scaun la cap, care vedeau altfel decât ceilalți mersul țării noastre. Eu fiind programator, lucrez cu chestii concrete și pentru mine a mă descurca excelent nu ținea de guvern sau de forma de guvernare, ci exclusiv de munca mea și atât.

Drumul sinuos al lui Miron COZMA de după 1989 îmi dovedește că el a fost, este și va fi un personaj dintr-o piesă de teatru și nimic altceva. El nu este o pereche de șosete care după ce a fost folosită este aruncată la coș. El nu este nici o vedetă pentru care reflectoarele înseamnă totul. Miron COZMA nu a fost nici servitorul care duce tava în piesa de teatru bulevardier. El este personajul Miron COZMA care joacă exact cum i se cântă, căci fazele prin care a trecut mi-l arată proaspăt, plin de vervă și gata să dea noi replici, căci rolul lui încă nu este epuizat, deși dramaturgul e bătrân și s-a cam ramolit.

(09 martie 2020)

Cultura răutății

Facem parte dintre puținele popoare care au zicerea: să moară capra vecinului. După 1989 am adus complecări la ea: să moară capra vecinului și o dată cu ea și vecinul! Există o cultură la noi, anume cultura răutății.

Dacă i se spune unuia să-i dea o palmă unui necunoscut, acesta dă necunoscutului două palme. Așa s-a născut educația de pa Pitești din penitenciarele anilor'50. Torționarii de la canal sau de la stuf, erau și ei tot expresia acestei răutăți care domină fibra poporului nostru care-și zice milos și iertător prin religia sa ortodoxă. Realitatea ne contrazice la tot pasul prin:

- cruzimile față de câinii vagabonzi:

- bestialitatea cu care sunt bătuți copiii;

- agresiunile asupra femeilor;

- violența profesorilor în școli;

- bătăile prea dese între elevi;

- comportamentul dur în trafic.

Toată lumea vrea ca alții să le rezolve problemele. Femeile vor ca poliția să-i potolească pe bărbații lor cei agresori. Părinții vor ca poliția să rezolve agresivitatea profesorilor și chiar pe cea a elevilor. Nimeni nu-și pune problema să caute cauzele și toți merg doar spre efecte. Continuând tot așa, clar că niciodată nu se va rezolva problema răutății, căci nu cu paleative și nici cu pasivitate din partea societății nu se soluționează această problemă.

Există o cultură a răutății manifestată prin:

- limbaj bine structurat;

- legi greșit definite;

- blândețe ancestrală;

- absenteism dirijat;

- încurajări nelegitime.

Nici peste 1.000 de ani dacă se merge tot așa și tot în același ritm nu se vor face acele corecții încât răutatea să fie domolită, căci de exclus nu are cum să fie vorba din moment ce omul prin natura sa are în el ceva animalic, de a impune superioritatea sa prin forța pumnului. Singurul mod de a birui cultura răutății este educația nu numai prin școală și familie, ci prin măsuri dure, care să-i domolească pe agresori speriindu-i sau și mai corect îngrozindu-i, știindu-se faptul simplu și cotidian că agresorii sunt slabi, fricoși, lași, proști, primitivi, impulsivi și previzibili.

(29 ianuarie 2018)

Povești triste și lacrimogene

Televiziunile au apetență spre accidente, morți, tragedii, sărăcie, crime, violuri, pentru că acestea fac rating și ratingul aduce reclame și reclamele înseamnă bani și lăcomia este nemărginită. Tocmai de aceea televiziunile merg spre zone facile, unde totul este sigur și fără efort. Un interviu cu un muribund dintr-un accident de mașină face un rating de 100 de ori mai mare decât un interviu cu un elev olimpic sau cu un mare actor care recită Scrisoarea a III-a de Mihail Eminescu.

Pe fundalul acestei stări deplorabile, chiar în emisiunile Tv vesele, musai este răscolit ceva din viața unui concurent sau a oricărui participant, în așa fel încât pentru câteva secunde se alunecă în zona melodramatică unde și ceva lacrim dau bine la conținut. A impresiona prin povești triste și lacrimogene este rețeta sigură a continuării oricărui show. CNA nu-și face deloc treaba din moment ce nu introduce niște linii directoare, din care să rezulte cel puțin o paritate, adică la un eveniment trist sau dureros să fie prezentat în contrapartidă un fapt pozitiv, din care să se vadă creativitate inițiativă, succes.

(22 aprilie 2017)

Înclinația spre violență

Se observă că violența este dominantă la toate vârstele. Elevii se bat între ei, maturii se bat între ei, maturii îi bat pe elevi, elevii îi bat pe amturi. Este o bătaie generalizată.
Nu este decât o chestiune de natură, de o genă a violenței și nu este o chestiune de educație. Voi demonstra aceasta afirmație bazându-mă pe fapte concrete:
- fenomenul reeducării de la Pitești a însemnat printre nenumărate umilințe și multă bătaie;
- închisorile comuniste presupuneau multă bătaie;
- inginerul disident  Ursu a fost omorât în bătaie;
- nenumărate educatoare îi bat pe bieții copilași în grădinițe fiind chiar filmete;
- învățătoare în școli s-au dovedit a fi violente;
- în trafic există nenumărați driveri care au la ei bâte de basseball și caftesc cu ele;
- oriunde sunt colectivități cu femei sau cu bărbați, indiferent de context apar acte de violență.
Anumite situații trebuie tratate și din punct de vedere statistic. În acest sens trebuie:
- contorizate condamnarile care au la baza acte de violență;
- plângerite la poliție pentru violență domestică:
- internările în spitale pentru a fi tratate consecințe ale vilențelor:
- discutat cu elevii, cu pușcăriașii, cu copiii, cu soțiile pentru a vedea dimensiunea reală a
  fenomenului.
Există expresii precum:

• vezi, dacă-ți dau o palmă...
• vezi dacă-ți dau doi pumni...
• vezi că-ți traznesc două labe..
• vezi stele verzi dacă-ți dau o carabă...
• te pupă mă-ta rece dacă-ți lovesc vreo două...
• de adună cu fărașul dăcă intri pe mâna mea..

Zicerea: bătaia e ruptă din rai a alimentat nenumărate generații la orientarea spre educație prin bătaie.
Zicerea: unde dă mama, crește, a determinat o atitudine de supremație prin bătaie ca axct binefăcător în dezvoltarea tinerilor.
Acum, mai mult ca oricând trebuie demontate teoriile conform cărora bătaia are la bază ceva de natură genetică. În niciun cazștiința viitorului nu va aduce în prim plan vreo descoperire a unei gene care să fie asociată cu bătaia și a unei categorii de componente care să fie asociate cu violența. Chiar dacă din când în când mai se vine cu cheatia aceea cu cercetătorii britanici care fac descoperiri de corelații dintre lucruri  considerate trîznite, am certitudinea că nici la acel nivel al cercetării științifice nimeni nu va îndrăzni să conchidă ca bătaia are un suport material fie în ADN fie în sistemul genetic, arătând cu degetul spre co componentă de natură materială din corpul uman.
Înclinația spre violență este caracteristica speciei umane și nu numai. Ritualurile de împerechere sunt precedate de lupte pentru supremație între masculi. Violența este oriunde există o formă de viață. Specia umană se deosebește de celelalte forme de viață că se exprimă violent folosind:
- ciomagul;
- biciul;
- funia umedă;
- săculeții cu nisip umed;
- bombeul de la gheato sau de la cizmă;
- parul;
- cablul;
- bulanul;
- lațul;
- uluca;
- catalogul;
- cureaua.
Sunt sigur că orice copil care a suferit teribil pedepse de cele mai multe ori nemeritate sau disproporționate în raport cu greșeala comisă, nu uită prin ceea ce a trecut și se poziționează nuanțat fătă de călăul său.
Era un clip care arăta o femeie de la țară care s-a dus la cimitir, a înlăturat frunzele uscate de pe cripta unde odihnea răposatul ei soț și dintr-o dată s-a apucat să joace o sârbă drăcească acolo pe placa de beton a mormântului. Atitudinea preventivă este dată de epitaful:
Călător, porește-ți pasul
Și privește-acest mormânt,
Că ceea ce sunt eu aztăzi,
Ve fi și tu în curând.
Oricine trebuie să nu vadă în violență mijlocul de a rezolva ceva. Legile sunt prea blânde, mai ales în cazul celor care sunt fără apărare. Maltratarea  unui sugar trebuie să fie judecată în regim de urgență și prin reitroducerea temniței grele sau a muncilor la ocnă sau la carierele de piatră, ar fi descurajate astfel de abordări primitive. Lucrurile trebuie simplificate și în cazul educatoarelor, a învățătoarelor și a celorlalte categorii de dascăli, care automat ar trebui scoși din învățământ și trimiși la săpat șanțuri pentru toată viața. Acum există sisteme informatice performante și urma nimănui nu se mai pierde niciodată. Înăsprirea atitudinii societății față de actele de violență va determina cu siguranță o cu totul altă atitudine a oamenilor față de copii, fată de neveste și față de ceilalți concetățeni din jurul lor. O Europă dezvoltată trebuie să aibă întreaga gamă de mijloace care să-i permită să soluționeze toate problemele rapid și mai ales eficient. Trebuie din școală să se știe că există o grilă bine definită și fiecare știe care este pedeapsa pentru fapta săvârșită doar citind acea grilă. Așa cu există codurile de atenționare pentru furtună și pentru ninsoare, tot așa trebuie simplificate lucrurile și limea se va civiliza instantaneu.
În concluzie, tot ce se întâmplă în jurul nostru arată că nu se mai vorbește în niciun caz despre blândeșe și de înțelegere sau de bunătate, ci de stress, de agresivitate și de violență. Faptul că jurnalele tv arată accidente, violuri, bătăi și multe alte forme de agresivitate, este deja instaurată o cultură a răului, a noncivilizației și a violenței fizice.
Aștept măsuri luate în cunoștință de cauză pentru a se face marea schimbare și numai o generație în care violența ca formă de manifestare dispare și atitudinea calmă, răbdătoare și mai ales superioară a înțelegerii și depășirii situațiilor conflictiale folosind argumente raționale, va face trecerea spre un alt stadiu al evoluției speciei umane. Altfel, totul este apa de ploaie.

(26 martie 2016)