Șoferii sportivi

Șoferii sportivi sunt niște șoferi civilizați în trafic. Se deosebesc de ceilalți prin maniera lor de a conduce un pic mai altfel decât ceilalți șoferi pentru că:

- au viteză de reacție foarte bună;

- stăpânesc volanul cu precizie;

- calculează cu precizie toate mișcările;

- anticipează corect ceea ce este în trafic;

- iau deciziile cele mai bune în a se mișca;

- semnalizează și nu incomodează;

- dau dovadă de stăpânire de sine;

- conduc detașat și nu se enervează;

- ceea ce fac, fac bine și cu precizie;

- respectă regulile de circulație întocmai;

- au un calm și o seninătate cu totul speciale la volan;

- știu să mulțumească celor care le fac o favoare.

Am cunoscut șoferi sportivi și nu mi-au lăsat impresia că sunt vitezomani, dar nici nu sunt molâi atunci când legea le dă voie să meargă în forță. Ei nu exagerează căci își știu cu precizie resursele nu niciodată nu i-am văzut făcând chestii bazate pe decizii în care riscul este indecent de mare. La șoferul sportiv în conducere toate detaliile contează și un lucru care mi s-a părut excepțional, nu au mișcări bruște ale autovehiculului datorită necesității de a face schimbări mari ale vitezei sau de a frâna pentru a evita un pericol generat de o lipsă de informație procesată cum trebuie și când trebuie.

(24 septembrie 2017)

300 km la oră

Am călătorit pe distanța Frankfurt - Bremen cu un tren care avea un afișaj în vagon deasupra ușii și care arăta când 295, când 300, adică aceasta era viteza. Distanța de 458 km a fost străbătută ca vântul și ca gândul, iar eu cel obișnuit cu viteze de 40 - 80 km la oră am mers cu o spaimă teribilă pentru că. Am ajuns acolo în 3:31 m, cu toate opririle.

La noi, distanța București - Timișoara de 544 kmse parcurge cu un tren Intercity în 7:33 h.

Acum la noi trenul care pleacă din București ajunge în Pitești pe o distanță de 115 km face 1:56 h, adică merge cu sub 60 km pe oră, iar dacă trenul ar avea 300 km oră, aceeași distanță s-ar parcurge în 20 min. Să fim mai umani, cu 150 km la oră, trenul ar ajunge într-o oră cronometrat pe ceas, cu opriri cu tot. Vitezele mici pe calea ferată de la noi duc la risipa celei mai importante resurse care există pe acest pământ pentru omenire și anume timpul.

(20 septembrie 2017)

Radiografia unui carambol

Azi 05 noiembrie 2016 în jurul orei 9,00 a avut loc un carambol pe Autostrada Soarelui soldat cu 3 morți și 36 de răniți. Am văzut cât de deștepți sunt toți post-factum, dar nimeni nu întreprinde nimic concret pentru a gestiona cât de cât producerea și dimensiunea de  evenimentele rutiere. Totul este încremenit la nivelul anului 1970, din toate punctele de vedere. Un carambol are cauze cunoscute și acestea sunt:

• vremea;
• calitatea drumului;
• neatenția;
• neadaptarea vitezei;
• supraevaluarea capacității de reacție;
• distanța prea mică față de cel din față;
• decizii și manevre  bruște;
• starea de oboseală;
• vitejia gratuită;
• educația rutieră precară;
• credința că ție nu ți se întâmplă nimic;
• ideia veșică de a trișa.

Toate se știu. dacă nu se face nimic, tot timpul vor fi invocate și rata accidentelor nu se va modifica în sensul de a scădea. Acum mulți ani m-a oprit un agent de circulație că nu aveam un far aprins. Se arsese becul și eu nu știam cum să fac înlocuirea, dar nici la service din Pipera electricianul n-a știut, mi-a stricat lampa și a trebuit s-o înlocuiesc. dar agentul mi-a dat un bon să merg să văd un film. Erau în sală tot felul de șoferi. Erau și hoți de mașini cu cătușe. Eu eram un inocent cu lampa mea arsă. După ce a vorbit un nene, ni s-a proiectat un film. O săptămână n-am fost bun de nimic. Printre altele în film se vedea cum i se tăia piciorul unei femei. Era totul neblurat, înspăimântător. Și au mai fost acolo și alte secvențe tot de o duritate extremă. Sunt sigur că în ziua când se vine la examen, înainte de a se intra la teste să se proiecteze un astfel de film. E bine să fie vizionarea de trei filme obligatorie și condiție de a intra în testări pentru a primi carnetul de șofer. Nu văd altă formă de educare a șoferilor. Prea multe se întâmplă de la vorbitul la telefon, de la viteza excesivă, de la neacordarea priorității și de la neadaptarea vitezei la condiții. Chiar azi spunea un accidentat că circula cu 100km/h pe ceață. Titi Aur vorbea de spiritul de turmă al celor care merg pe benzi paralele. Alții deplângeau că avem autostrăzi puține. Nu, nu este aceasta explicația, ci proasta educație a șoferilor noști. În Ungaria pe autostrăzi, între Mako și Budapesta trei mașini conduse de romani au fost antrenate în accidente, toate pe banda a doua.

(05 noiembrie 2016)