1.000 de oameni care m-au dezamăgit: Ioan RĂDOI

Ioan RĂDOI este un bărbat de 60 de ani.
Ioan RĂDOI este absolvent al Facultății de Electronică din București.
Ioan RĂDOI este absolvent al facultății de Telecomunicații Feroviare.
Ioan RĂDOI a fost parlamentar între 2000 - 2008.

Ioan RĂDOI a fost lider de sindicat de peste 30 de ani.
Ioan RĂDOI este președinte al Unitatea - Sindicatului Liber Metrou.
Ioan RĂDOI a încasat în anul 2019 227.882 lei din salariul de președinte de sindicat.
Ioan RĂDOI m-a dezamăgit în legătură cum a reacționat în raport cu ministrul Cătălin DRULĂ.
Ioan RĂDOI m-a dezamăgit în legătură cu modul în care a fost gestionată problema spațiilor comerciale de la stațiile de metrou, căci a fost create așteptări ale comercianților, dar mai ales din partea salariaților pe care acești comercianți îi angajau să deruleze activități acolo.

Ioan RĂDOI m-a dezamăgit că s-a considerat de neînlocuit ca lider de sindicat. Chiar dacă legea permite realegeri în cascadă, continue a aceleiași persoane, un om vertical, cu onoare, știe că după două legislaturi este timpul să facă un pas în spate. oamenii gustă dulceața puterii și sunt luați de val, ceea ce-mi produce o dezamăgire cruntă, căci nu lasă și pe alții să conducă sindicate. Era un film care zicea că cimitirele sunt pline de oameni de neînlocuit...


(21 august 2022)

Metroul de la București

Cine are vreo curiozitate când vizitează un mare oraș și se plimbă cu metroul face o serie de constatări. Nu mă laud că aș fi vizitat multe metrouri, dar metrourile cu care am călătorit m-au dus la o serie de constatări interesante.

Metroul din Kiev este la mare adâncime și are scări rulante spectaculoase, nu sunt chioșcuri.

Metroul din Moscova are stații superbe de marmură, adevărate bijuterii, nu sunt chioșcuri.

Metroul din Praga este modern, obișnuit prin simplitate, nu sunt chioșcuri.

Metroul din Tokyo este o imensitate, cu spații generoase, nu sunt chioșcuri.

Metroul din New York este întunecos în imensitatea sa, nu sunt chioșcuri.

Metroul din Paris este absolut modest, nu sunt chioșcuri.

Metroul din Torino e simpatic prin simplitatea gândirii, nu sunt chioșcuri.

Metroul din Stockholm seamănă cu oricare alt metrou, nu sunt chioșcuri.

Metroul din Madrid nu diferă de altele prin banalitate, nu sunt chioșcuri.

Metroul din Barcelona este simpluț, ca oricare alt metrou, nu sunt chioșcuri.

Metroul din Budapesta arată că e o construcție veche, nu sunt chioșcuri.

Metroul din San Francisco este modern, dar obișnuit, nu sunt chioșcuri.

Metroul din București reflectă arhitectura comunistă, dar e plin de chioșcuri.

Ca la noi la nimenea.

Este adevărat că se impune crearea de locuri de muncă și un comerț bine dezvoltat este absolut necesar în orice oraș și cu atât mai mult în capitală. Dar de la a avea comerț și până la avea improvizații este o mare diferență. La noi întotdeauna se optează pentru improvizații, de se crează senzația că suntem un popor nomad, gata să-și facă bagajele și s-o ia din loc în secunda următoare. N-am să înțeleg niciodată de ce atunci când au proiectate stațiile de metrou nu s-a gândit că acolo trebuie să existe magazine. dacă era o astfel de gândire, spațiile ar fi trebuit să fie generoase, ar fi trebuit să fie acolo magazine de toate tipurile nu chioșcuri improvizate, unde să se vând orice. Nimeni nu spune că în magazinele adevărate de la metrou ar trebui să fie numai branduri cu mărfuri de la 10.000 euro în sus. Vrea omul un covrig, să-l găsească acolo. Vrea omul o cafea, s-o găsească acolo. Numai că senzația de provizorat se supărătoare. Mai mult, spațiile acelea în niciun caz nu ar trebui să fie ale organizației care gestionează metroul, ci ar trebui să fie vândute unor companii și acestea să deschidă acolo magazine așa cum sunt mall-urile.

(27 martie 2021)

Bulgarizarea de la metrou

Acum câteva luni am scris despre aberația din stațiile de metrou unde se vând cartele care au o săgeată ce ar trebui să indice sensul de introducere a cartelei. În realitate cartela trebuie introdusă invers. Niște persoane văzând că ne chinuim ne explică de fapt că trebuie introdusă cartele invers. Niște tembeli au cumpărat acele echipamente care nu sunt adaptabile și care nu permit prin programare. deși au tot felul de chestii automate, punerea de acord a mecanismelor cu conținutul cartelei astfel încât să nu mai apară bizareria aceasta.

Mă gândeam la bulgari care față de noi care atunci când zicem DA mișcăm capul în plan vertical în sus și în jos, ei mică gâtul și deci și capul rotindu-l partial spre stânga și spre dreapta, exact cum facem noi când spunem NU. Așa și la metru, săgeata arată sensul de ÎNAINTE și noi introducem cartele pe invers, vai de capul nostru, ca proces de bulgarizare. Câtă prostie, bre! Și nu se vindecă, ci devine epidemie, căci nu este singurul caz.

(04 octombrie 2017)

Japonia 1967, România 2017

Un cunoscut al meu a vizitat Japonia în 1967, mai precis Tokyo și povestea atunci cum pentru a ajunge dintr-un anumit punct într-un altul, se selecta punctul terminus al călătoriei și se tipărea un bilet cu stațiile intermediare, cu schimbările de linii și cu alte informații. Biletul era unic pentru metrou dar și pentru autobuz.

Acum, la diferență de 50 de ani, Gabriela Vrânceanu Firea, primărița Capitalei, s-a întâlnit cu prim-ministrul Ro să discute de unificarea cartelelor de călătorie la RATB și METROREX. Ne imaginăm cât de în urmă suntem și cât de mulți pași gtrebuie făcuți. dacă ritmul pașilor noștri este ca și al lor, decalajul de 50 de ani se va menține. Trebuie s-o luăm la fugă, pentru a micșora decalajul. Dar, văd că se bate pasul pe loc și decalajul crește și crește și iar crește, vai nouă!

(05 iulie 2017)