Abordări civilizate legate de pensiile magistraților

Acum, cei ce au făcut legile se dau cu c-r-l de pământ și-i arată pe magistați că este inadmisibil ca pensiile lor să fie:
- mai mari decât salariile brute,
- obținute la 48 de ani ca vârstă,
- atât de mari.

Așa cum stau lucrurile acum, chestia cu vârsta de pensionare a magistraților se rezolva elegant astfel:

- cine vrea să se pensioneze la 48 de ani, să se pensioneze la 48 de ani,

- cine se va pensiona la 55 de ani va primi 5% în plus la pensia cuvenită de la 48 de ani,

- cine se va pensiona la 60 de ani va primi 10% în plus la pensia cuvenită de la 48 de ani,

- cine se va pensiona la 65 de ani va primi 15% în plus la pensia cuvenită de la 48 de ani.
Sunt sigur că magistrații vor dori să rămână în activitate dacă pensiile lor vor crește cu cât vor amâna momentul pensionării, mai ales că societatea românească nu le oferă oportunități senzaționale de a continua să fie activi după pensionare. Sunt războaie pe care politicienii nu trebuie să le înceapă, din moment ce se știe că le vor pierde cu certitudine, iar umilințele și celelalte poveri cu care se vor confrunta ani și ani după aceea, vor fi greu de suportat, căci pacea nu se va încheia niciodată.  

În societate funcționează un principiu simplu: oamenii vor să primească ceva în plus. În vremurile bolșevice, eram într-o bază de practică și la împărțirea unor bani, dintr-o eroare un nene a primit cun un leu mai puțin decât colegii lui și deranjul a fost imens, căci omul nu accepta să fie evaluat și rezultatul muncii lui să fie cu un leu mai puțin. Am observat că cel căruia i se dă 100 de lei, va fin nemulțumit dacă i se rețin 5 bani, chiar dacă apar zeci și zeci de motive raționale care au dus la diminuarea de 5 bani. De aceea, încercările de a se umbla la pensiile magistraților, în sensul diminuării lor vor eșua lamentabil. Eu am soluția de a rezolva problema, dar acest lucru, presupune oarece matematică și nu voință politică, dar creier cât cuprinde, da!


(03 august 2025)