Cristian GHINEA este un superficial incurabil

Cristian GHINEA, cel care a coordonat elaborarea PNRR este un individ care a absolvit la 23 de ani Facultatea de Științe Politice din cadrul SNSPA, unde am mari dubii că ar fi urmat cursuri de:
- macroeconomie,
- econometrie,
- contabilitate,
- statistică,
- microeconomie,
- planificare,
pentru a dobândi cunoștințele necesare coordonării unui proiect așa de mare, de complex și de important cum este și PNRR. L-am ascultat în seara de 12 ianuarie la postul Tv DIGI-24 și m-am îngrozit la prostiile pe care le debita acest individ de o superficialitate inimaginabilă. Dacă ceea ce zice el că a făcut ca produs finit sub forma unei propuneri acceptate de UE a PNRR pentru România, este bun, rămâne de văzut. Dacă era așa de bun, mă întreb în sinea mea cea interioară, de ce nu a fost public și de ce a trebuit făcut cunoscut unor cercuri destul de restrânse, doar la presiuni externe. În opinia mea, un superficial nu avea cum să se înconjoare decât de indivizi la fel de superficiali și în acest context, construcția realizată nu avea cum să iasă una măcar bunicică. Viața va arăta că:
- acest PNRR este irealizabil pe elemente concrete,
- se vor cheltui integral doar banii de consultanță,
- restul de obiective concrete nu vor depăși 30%.
Nu-l recomanda nimic pe Cristian GHINEA pentru a coordona realizarea unei construcții cum este PNRR pentru România, căci el s-a ocupat de chestii minore și nu avea expertiza necesară, căci una este să faci și să coordonezi proiecte de sub 30 milioane de euro și cu totul altfel stau lucrurile când este vorba de proiecte de 100 de ori mai complexe. saltul a fost prea mare în raport cu resursele de care dispune Cristian GHINEA și pălăria a fost prea mare pentru țeasta sa, i-a căzut pe ochi, n-a mai văzut nimic și a ieșit un PNRR care a fost aprobat de niște indivizi care-i seamănă perfect din toate punctele de vedere, mai ales din cel al îmbuibării.

(13 ianuarie 2022)

DRULĂ are dreptate

 Ministrul DRULĂ are dreptate. Metroul București - Otopeni este nenecesar pentru că:

- nu suntem în stare să-l construim,

- dacă se va face ar fi dat în folosință în anul 6.000 e.n.,

- în anul 6.000 e.n. oamenii se vor deplasa prin teleportare,

- avioanele nu vor mai fi necesare,

- Otopeni în anul 6.000 e.n. va fi port la Atlantic,

- Bucureștiul în anul 6.000 e.n. va fi un imens stadion de fotbal chinezesc.

Despre metroul din Cluj nu mă pronunț, căci Clujul este orașul meu de suflet și voi fi foarte încântat când peste 350 de ani va fi inaugurată prima stație de metrou din Cluj și cei 2 centrimetri de linie utilizabilă.

Bravo DRULĂ!

(20 mai 2021)

Magistrala de metrou Drumul Taberei

Ieri, o reporteriță deplângea că metrolul de pe magistrala Drumul Taberei nu va fi funcțional în 2019. Fătuca aceea se vedea în vremurile comuniste cu cincinalul în patru ani și jumătate. Un metrou temeinic nu se face așa, bătând din palme. Trebuie pus la dospit vreo 30 de ani și abia prin anul 3011 să fie dat în folosință. Orice altă abordare este nespecifică nouă, celor care dăinuim pe aceste plaiuri dintotdeauna și ne lăudă deja că avem cea mai veche scriere din istoria omenirii cu tăblițele de la Tărtăria.
În fond și la urma urmei, încă se călătorește înghesuiți pe RATB, căci locuitorii din Drumul Taberei abia s-au obișnuit. Confortul le-ar crea numai neplăceri.
Concluzie: cu metroul se va circula pe ruta Gra de Nord- Aeroportul Otopeni în anul de grație 4020 cînd se vor aniversa 2000 de ani de la câștigarea alegerilor parlamentare de către ...( urmează ceva ce nu se reproduce aici)

(05 martie 2019)

Prilejul de a fi antreprenor

La noi conceptul de antreprenor este ceva dâmbovițean, așa cum știm numai noi să adaptăm toate, exact cum ne convine. Este cunoscut că antreprenorul este o persoană care are ca meserie de a pune cap la cap dezvoltatori foarte diferiți, care realizează fiecare la rândul lor lucrări de mare anvergură. În concepția noastră cea dâmbovițeană, antreprenorul este și cel ce face un closet și cel ce face o școală și cel ce ascute un creion. realitatea este așa de departe aici de conceptul de antreprenoriat de pretutindeni că stau și mă minunez.

Din exces de zel fostul șef al FRF a obținut dreptul ca și la noi să se joace niște meciuri de campionat european, undeva în anul 2020. Au trecut de atunci ani buni, nimic nu s-a mișcat și l-am auzit zilele trecute pe premierul Mihai TUDOSE la o semisiune Sinteza zilei moderată de Mihai GÂDEA că trebuie făcute niște stadioane, trebuie făcută linia de metrou București-Otopeni și trebuie făcute niște hoteluri și alte chestii de infrastructură care să permită derularea acelor evenimente. Altfel, UEFA retrage acel drept, lucru care în opinia mea are șanse de peste 70% să se producă, dacă de vreo câțiva ani nu s-a mișcat nimic. Eu nu cred că în cei 2 ani rămași se vor întâmpla cele cerute de forul european de fotbal.

Dacă chiar cineva își propunea să facă ceea ce trebuie, acel ceva era o activitate de antreprenoriat adevărat căci antreprenorul ar fi avut ocazia:

- să mobilizeze proiectanții de stadioane;

- să stabilească soluții de acces la utilități;

- să demareze studiile pentru tronsonul de metrou;

- să  identifice fondurile pentru investiții;

- să organizeze licitațiile;

- să colaboreze cu constructorii;

- să urmărească derularea proiectelor;

- să armonizeze toti constructorii;

- să recepționeze obiective.

Din câte am înțeles Gică POPESCU este un fel de antreprenor, deși premierul l-a numit consilierul său personal. Așa cum stau lucrurile:

- cine crede că dacă sub 6 km de metrou nu s-au terminat în 10 ani,

- cine crede că dacă nu s-a pus un cancioc de ciment la temelia unui stadion în doi ani,

- cine crede că dacă nu s-a construit niciun cm de autostradă în ultimii doi ani,

- cine crede că dacă în ultimii ani echipa națională nu s-a calificat niciunde,

crede că dintr-o dată se produce marea transformare și în anii 2018, 2019 și o bucățică din 2020 se vor face toate câte nu sut până acum predându-se la cheie de antreprenorul acestui mare proiect, în opinia mea, are așteptări de un irealism vecin cu idealismul pe care numai mecanica bazată pe excluderea frecării din toate ecuațiile îl conține. Mai pe românește:

- nici linia de metrou Gara de Nord - Aeroportul Henri COANDĂ nu va fi funcțională, 

- nici stadioanele nu vor fi gata,

- nici alte elemente de infrastructură necesare nu vor exista,

- nici antreprenoriatul adevărat nu va fi pus în mișcare,

ceea ce va duce automat la relocarea acelor meciuri care ar fi trebuit să se joace la noi, chiar dacă în joc sunt multe elemente de mândrie care ar fi trebuit să ne pună pe gânduri și ar fi trebuit să genereze concentrarea tuturor energiilor care să arate tuturora că suntem în stare de a realiza proiecte mărețe de antreprenoriat adevărat, în care zeci de mii de oameni să fie puși să lucreze simultan la realizarea aceluiași obiectiv definit prin fonduri certe de finanțare, termene stricte și obiective concrete. Într-o proporție covârșitoare, vecină cu certitudinea prevăd că relocarea se va produce și noi vom rămâne cu micile noastre dorințe neîmplinite și cu capetele plecate că s-a mai ratat un moment decisiv.
Prilejul de a fi antreprenor nu apare în fiecare zi, căci antreprenoriatul este cu totul altceva decât ceea ce se propovăduiește de unii și de alții pe colo și pe colo, ca să avem și noi antreprenorii noștri, vorba lui Nenea Iancu, dacă Franța are antreprenorii ei, dacă Anglia are antreprenorii ei, să-i avem și noi pe ai noștri.

(14 ianuarie 2018)

Bulgarizarea de la metrou

Acum câteva luni am scris despre aberația din stațiile de metrou unde se vând cartele care au o săgeată ce ar trebui să indice sensul de introducere a cartelei. În realitate cartela trebuie introdusă invers. Niște persoane văzând că ne chinuim ne explică de fapt că trebuie introdusă cartele invers. Niște tembeli au cumpărat acele echipamente care nu sunt adaptabile și care nu permit prin programare. deși au tot felul de chestii automate, punerea de acord a mecanismelor cu conținutul cartelei astfel încât să nu mai apară bizareria aceasta.

Mă gândeam la bulgari care față de noi care atunci când zicem DA mișcăm capul în plan vertical în sus și în jos, ei mică gâtul și deci și capul rotindu-l partial spre stânga și spre dreapta, exact cum facem noi când spunem NU. Așa și la metru, săgeata arată sensul de ÎNAINTE și noi introducem cartele pe invers, vai de capul nostru, ca proces de bulgarizare. Câtă prostie, bre! Și nu se vindecă, ci devine epidemie, căci nu este singurul caz.

(04 octombrie 2017)

Cât de bizari sunt unii!

Am văzut la metrou la stația Aviatorilor și la stația Victoriei s-au făcut modernizări. La introducerea cartelei se vede o săgeată înclinată spre stânga. Cartela

are și ea o săgeată.Tot omul când vrea să valideze călătoria introduce cartela cu săgeata spre fanta aceea. Așa se face în toată lumea. La noi nu este așa. La noi săgeata este spre exterior. Am văzut că din 10 oameni care introduceau pentru prima dată cartele, toți 10 nu aveau succes și un paznic le spunea tot timpul: invers, invers...

Cât de bizari sunt cei ce fac implementări aiuritoare, care nu sunt pe niciunde. Empirismul a mers până la obscenitate, încât să pui săgeată pe cartelă și ea să nu ducă la acțiune corectă. Numai niște mediocrii stupizi dau asemenea soluții. Săgeata făcută de mine cu albastru arată cum se introduce cartela în aparat. Săgeata de jos este cea falsă, care induce în eroare. Textul este bine imprimat. Ce a avut cel care a făcut designul cartelei, îmi scapă. De fapt nu-mi scapă. Este vorba de un aiurit care nu a gândit că are mare lipsă de materie cenușie. În loc să punî triunghiul cu vârful în sus, l-a pus cu vârgul în jor, pentru că gândirea lui este ilogică. Mai trebuie scris aici un amănunt. Șmecherii de la metrou au scris prețul pe produs, pentru a fura în voie, în liniște și pe față. Prețul este scris pe laterală, iar în loc de cuvântul întreg valabil, ei au scris valab, care este prescurtare de la nimic. În rest, pace, bucurii și linia de metrou Drumul Taberii-Universitate, la anul și la mulți ani, adică never, cum zicem noi chinezii din geamantanele care plutesc pe lacuri în voia sorții.

(21 iunie 2017)

Prin muzee: metroul din Moscova

Am primit pe când eram elev un album în care erau și poze din metroul moscovit. Eu am circulat cu nenumărate metrouri și stațiile de unde am urcat sau unde am coborât:

• semănau una cu alta;
• erau simple;
• aveau maximă funcționalitate;
• dominante erau indicatoarele informative;
• respectau cerințe de funcșionalitate.

Toate metrourile din lume seamăna unul cu altul pentru că s-a urmărit ca ele să satisfacă acea cerință elementară, de a se circula rapid, fără opriri suplimentare, altele decât cele din stații. Din pozele copilăriei mele, rezultă că metroul din Moscova este cu totul altfel pentru că:

• stațiile sunt la mare adâncime;
• pentru stații este folosită marmură;
• stațiile nu seamănă una cu cealaltă;
• în fiecare stație se află opere de artă sub formă de basoreliefuri și statui;
• există o frumusețe aparte a fiecărei stații prin sistemul de iluminare;
• stațiile au mari deschideri și sunt unicate ca stiluri artistice;
• sunt folosite elemente de artă rusă;
• se operează și acolo cu simboluri din perioada sovietelor.

Oricine intră într-o stație a metroului moscovit rămâne pentru câteva secunde fără suflare, apoi se minunează și în final cade în admirație necondiționată. El vede cu totul altceva decât și-ar fi imaginat că există într-o stație de metrou. Eu consider că acest metrou este el însuși un muzeu.

(04 august 2016)

La Metroul București e un management foarte prost

Nu vreau să-mi amintesc de cum s-au schimbat scările rulante prin 2011 sau cam așa ceva, parcurgându-se în mod catastrofal următorii pași:

• s-au demontat toate scările de către cine a câștigat licitația de groaza că dacă va face altfel, va fi înlocuită în orice moment; fără a aavea capacitatea de a lucra simultan la toate stațiile, înlocuirea a durat foarte mult timp, situație în care bucureștenii au folosit scările clasice, urcându-le și coborându-le ca în Evul Mediu; numai un management execrabil nu a înscris nimic de ritmul de înlocuire și cel de demontare, lăsând o firmă perversă să-și bată joc de oameni;
• azi mergând cu metroul am vazut atâta mizerie cât pentru o sută de ani; 
• pereții sunt murdari; marmura are graffiti;
• tavanele nu mai au plăcile și se vede scheletul metalic;
  
• salariații urlă ca disperații pe holuri;
• senzația de părăsit și neângrijit este dominantă;
• reclamele sunt mai mult decât stupide, vechi și îmbâcsite;
• în vagoane textele care anunță stațiile și conexiunile nu ai cum să le citești că sunt niște defecțiuni;
• reclamele cu kaufland din vagoane sunt cu culori care nu transmit nimic datorită culorilor pe care le au pereții vagoanelor;
• este o atmosferă de cimitir și datorită modului în care se face economie de lumină la peroane;
• magazinele care s-au închis la Romană au niște plăci de material lemnos ca de șantier de Ferentari, ceea ce accentuează aspectul de jegoșenie;
• choșcurile de vânzare a cartelelor au grilaje mai urâte decât în filmele cu penitenciare;
• plăcuțele de semnalizare sunt neclare și vechi;
• se vede că fiecare a făcut ce i-a bubuit prin cap pentru că totul arată ca o haină făcută de mai mulți croitori, fiecare lucrând independent unul de celălalt;
• metroul în loc să fie ceva viu este mai mult mort, trist și cenușiu; soluțiile cu ecranele acelea fără conținut atractiv, panourile cu rafturile de la bunica în culori de maron, pereții gri murdar sau cum se zice gri-șobolan, stâlpii nevăruiți de la revoluția de la 1848, fac din cea ce ar fi trebuit să fie un monument, o mândrie, ceva banal și pierdut în mediocritatea unui oraș confundat mereu cu Budapesta, fără să ne deranjeze puțin.

Ca să se întâmple ceea ce în mod normal ar fi trebuit să se producă natural ar trebui un management adevărat. Acum managementul este foarte, foarte prost. Nu există o strategie, a ceea ce trebuie să fie metroul ca monument de arhitectură, nu ca mijloc de transport în comun. Asta știe toată lumea să facă, mai ales la câți bani înghite acestă hardughie.

Trebuie adus un designer care să starbilească:

- luminozotatea;

- culorile pereților;

- reclamele;

- chioșcurile care devin parte integrantă;

- plafoanele;

- plăcile indicatoare;

- casele de cartele;

- hainele personalului;

- culoarea ușilor metalice;

- semnalizarea fluxurilor de călători,

Un concept nou definit de un specialist are menirea de a schimba total fața metroului și ar face dovada ca s-a trecut de la un management prost al cârpelilpr la un management nou, bazat pe informație, adică mult mai prograsist, in care cunoștințele fac diferența. dacă ne gândim că există multe linii de metrou în mai toate acpitalele mari și de aceea cu atat mai mult acest metrou trebuie să iasă din anonimatul dat de o delăsare specifică unui management în care designul de interior nu este înțeles și e tratat ca o cenușăreasă, deși de acolo vine salvarea. O prăjitură Jofre ambalată într-un ziar mototlit adunat de pe jos își pierde valoarea.
Meteoul trebuie să devină ceea ce nu este, adică un monumet de arhitectură modernă bună a fi descoperită cănd omul intră să călătorească rapid de colo colo pe distanțe mari, prin galeriile subterane, cu vagoane moderne.

(08 aprilie 2016)