Lista doctoranzilor pe care i-am coordonat și au obținut titlul de doctor

Lista doctoranzilor pe care i-am coordonat și au obținut titlul de doctor în specializarea Informatică Economică include următoarele nume: 

Cristian AMANCEI

Paula APREUTESEI

Romulus ARHIRE

Cătălin BOJA

Sergiu CAPISIZU

Cristian CIUREA

Sergiu COMAN

Liviu COTFAS

Marian CRISTESCU

Mihai DESPA

Cristian DIACONU

Carmen DOGARU

Mihai DOINEA

Eugen DUMITRAȘCU

Nicolae ENESCU

Gabriel GARAIS

Eduard HERȚELIU

Clotaire INGAUTA

Traian IONESCU

Daniel MILODIN

Gheorghe NOȘCA

Gheorghe OGRINJA

Dragoș PALAGHIȚĂ

Sorin PAVEL

Otilia PÎRLOG

Paul POCATILU

Marius POPA

Iulian RĂDULESCU

Leonard SĂCUIU

Andrei SANDU

Cătălin SBORA

Alexandru SMEUREANU

Emilia STANCIU

Cătălin TĂNASIE

Laurențiu TEODORESCU

Cristian TOMA

Cosmin TOMOZEI

Daniel VERNIȘ

Marius VETRICI

Bogdan VINTILĂ

Adrian VIȘOIU

Alin ZAMFIROIU

Dumnezeu a vrut ca eu să am șansa să colaborez cu niște tineri absolut remarcabili,

iar ca urmare a colaborării noastre au rezultat teze de doctorat deosebit de valoroase

ale căror soluții rezistă trecerii nemiloase a timpului.

(22 septembrie 2024)

Despre cel mai bun

Oamenilor le place să se vorbească despre ei în termeni elogioși. De aceea, de-a lungul anilor au loc ierarhizări, iar cei clasați pe primele locuri se bucură de onoruri și de privilegii. Când vorbim despre persoane și dorim să evidențiem calitățile acestora, de foarte multe ori conchidem că respectivul este cel mai bun sau cel mai performant sau cel mai renumit sau cel mai important și tot așa. 
Pentru a-l identifica pe cel mai bun, trebuie:
- să definim colectivitatea din care-l extragem pe cel mai bun,
- să stabilim criteriul prin care un element al colectivității devine cel mai bun,
- să găsim o modalitate de a face diferențierea, printr-o metodă cantitativă,
- să fie acceptat atât criteriul de ierarhizare, cât și metoda de măsurare,
- să definim o procedură prin care se face diferențierea,
- să asigurăm transparența și obiectivitatea derulării procesului de diferențiere.

Dacă dorim să stabilim care este cel mai rapid elev de clasa a XII-a din liceul X, am stabilit colectivitatea, am stabilit criteriul, stabilim locul unde se desfășoară diferențierea, definim proba de alergare, modul de cronometrare și cel mai rapid va fi elevul cu timpul cel mai mic de parcurgere a distanței stabilite. Se asigură transparența, se asigură obiectivitatea și se vor face și filmări pentru a se vedea exact cum au stat lucrurile, astfel încât să nu apară nicio discuție asupra rezultatului, iar rezultatul să fie acceptat de toată lumea. În momentul în care dorim să-l alegem pe cel mai bun element dintr-o colectivitate, noi suntem cei care definim procedura de urmat și ne asumăm condițiile de desfășurare și rezultatul, căci dacă responsabilizăm totul, trebuie să se producă și asumarea atât a succesului, dar mai ales a eșecului.

Aici mă laud că am avut șansa să colaborez cu cei mai buni și așa se explică faptul că toți cei cu care eu am colaborat s-au dovedit persoane de valoare excepțională, care de-a lungul anilor au confirmat că sunt cei mai buni, ceea ce înseamnă că criteriile și procedurile pe acre le-am definit pentru a-i ierarhiza au funcționat și viața a verificat acest lucru.



(11 decembrie 2023)

Doctoranzii mei

Dumnezeu a vrut ca eu să am norocul să colaborez cu tineri deosebit de valoroși în stagii doctorale, finalizate cu susținerea tezelor de doctorat.

Mi-a propus să fac o retrospectivă a activității mele de conducător științific de doctorat, adică să scriu despre fiecare doctorand în parte câteva cuvinte, pentru a se înțelege mai bine cum a decurs munca mea de conducător științific, când cei cu care am colaborat au fost tineri care s-au dovedit a fi profesioniști adevărați și care după ce au finalizat stagiile doctorale, au avut realizări dintre cele mai speciale în meseriile pe care le-au practicat aici sau în altă parte, dar tot în zona informaticii.

Doctoranzii mei s-au numit:

Cristian AMANCEI

Paula APREUTESEI

Romulus ARHIRE

Cătălin BOJA

Sergiu CAPISIZU

Cristian CIUREA

Sergiu COMAN

Liviu COTFAS

Marian CRISTESCU

Mihai DESPA

Cristian DIACONU

Carmen DOGARU

Mihai DOINEA

Eugen DUMITRAȘCU

Nicolae ENESCU
Gabriel GARAIS

Eduard HERȚELIU

Clotaire INGAUTA

Traian IONESCU

Daniel MILODIN

Gheorghe NOȘCA

Gheorghe OGRINJA

Dragoș PALAGHIȚA

Sorin PAVEL

Otilia PÎRLOG

Paul POCATILU

Marius POPA

Iulian RĂDULESCU

Andrei SANDU

Leonard SĂCUIU

Cătălin SBORA

Alexandru SMEUREANU

Emilia STANCIU

CătălinTĂNASIE

Laurențiu TEODORESCU

Cristian TOMA

Cosmin TOMOZEI

Daniel VERNIȘ

Marius VETRICI

BOGDAN VINTILĂ

Adrian VIȘOIU

Alin ZAMFIROIU

Eu am niște criterii de a-i alege pe cei cu care am colaborat, privindu-i și după cum ne strângeam mâinile la salut. După ce aveam cele două evenimente, știam dacă voi colabora bine sau nu cu persoana cu care am discutat. La mine a contat ca omul să fie punctual, eficient și să dovedească faptul că știe meserie.

(23 septembrie 2023)

1000 de oameni care m-au impresionat: Radu MÂRȘANU

Și Radu MÂRȘANU mi-a fost student și cu el, dar și cu alți colegi ai lui am plecat în primăvara anului 1977 în Bulgaria și am vizitat localitățile Plevna, Grivița, Smârdan, căci se împlineau 100 de ani de la Independența României și UTC trasase sarcina ca tinerii să-și cunoască istoria, iar eu, asistentul Ion IVAN îi însoțeam, cu un aparat de filmat Quartz.
Cu Radu MÂRȘANU am fost colegi prin Centrul de calcul al ASE, căci eu aveam birou acolo și lucram cu cei din Centru de calcul la contracte. Îmi aduc aminte că la o zi aniversară a lui Radu MÂRȘANU a venit soția lui cu un tort excepțional. Am cerut rețeta. Mi-a dat-o și am folosit-o mereu, că tare bun mai ieșea acel tort!
Se iau șase ouă.
Se separă albușurile de gălbenușuri.
Se bat spumă albușurile.
Se pun șase linguri de zahăr și se continuă să se amestece până albușurile devin ca o bezea.
Se pun șase linguri de făină în ploaie și se amestecă cu grijă să nu cadă compoziția.
Se unge o cratiță, se pune foaie de pergament, se răstoarnă compoziția.
Se bagă la cuptorul încins în prealabil.
Se așteaptă să se coacă, fără a se arde blatul. Nu se scoate instantaneu din cuptor pentru a nu cădea.
Se iau cele șase gălbenușuri, se pun într-o crăticioară în bain-marie și se mestecă.
Se pun șase linguri de zahăr și se mestecă până devine o pastă omogenă.
Se pun trei linguri de cacao și se mestecă foarte bine.
Când totul este o pastă omogenă se ia crăticioara și compoziția se lasă la răcit.
După răcire, se ia 1/2 pachet de unt și se amestecă, obținându-se crema de ciocolată.
Se ia un ibric de 1/2 litri de apă. Se pun 4 linguri de zahăr și coajă de portocală și se fierbe.
Când siropul este destul de dens se pune la rece.
Se ia blatul și se secționează, obținând două discuri.
Se pune un disc pe un platou și se însiropează. Se pune cremă de ciocolată pe blat.
Se acoperă blatul cu al doilea disc. Se însiropează și acesta. Se acoperă cu restul de cremă.
Așa s-a obținut torul de ciocolată!
Cu Radu MÂRȘANU am fost coleg de catedră până m-am pensionat eu. La o Conferință Internațională de Informatică, la care s-a făcut o deplasare în deltă, l-am întâlnit pe Radu MÂRȘANU și pe fiul său, mare amator de artă fotografică, dotat fiind cu niște aparate foto cu niște teleobiective de n-am mai văzut la viața mea și cu care a fotografiat pelicanii ca nimeni altul!

(11 februarie 2023)

1000 de oameni care m-au impresionat: Ladislau GASPAR

Ladislau GASPAR mi-a fost coleg de grupă în studenție. Am rămas într-o relație foarte bună. El a fost repartizat la ICI și de acolo, chiar în primii ani de muncă, a mers la o specializare în Franța pentru a se instrui în utilizarea calculatorului FELIX C-256 care era făcut după lecența calculatorului franțuzesc IRIS. Peste câțiva ani el a devenit directorul Bibliotecii Naționale de Programe - BNP de la ICI. De-a lungul timpului am realizat o serie de materiale împreună, dintre care amintesc aici:
Ion IVAN, Ludovic TOVISSI, Emil MOSCOVICI, Sergiu COMAN, Ladislau GASPAR - Asupra prezentării matriceale a secțiunilor de plan ale întreprinderilor, Informatica pentru conducere – Orizont 1981 Realizări și Aplicații, Editura laboratorul de informatică şi conducere Cluj, Decembrie 1980, pg. 6-7
Cât timp a fost el acolo la BNP am mers de multe ori, căci acolo. lucrau doi tineri Marian MĂCEȘANU și Romulus ARHIRE, cu care colaboram la realizarea de materiale împreună cu Alexandru BALOG, tot de la ICI.
Înainte de anul 1989, am botezat fetița lui Loți, căci așa îi ziceam eu lui Ladislau GASPAR.
Ori de câte ori mergeam la biblioteca ICI și aveam nevoie de câte un material, Loți era cel care mă ajuta să obțin acel material, pentru că multe dintre materialele importante și de mare actualitate erau împrumutate cu anii de unii dintre cercetătorii de acolo, iar noi ceilalți nu aveam posibilitatea să le citim, căci respectivii le țineau în fișete cu anii. Numai bunul meu coleg Ladislau GASPAR reușea să-i convingă să returneze la bibliotecă materialele și așa reușeam să intru și eu în posesia lor pentru câteva zile sau ore.

(08 februarie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Steluța FUNIERU

Steluța FUNIERU era secretară la centrul de calcul al ASE. Când mergeam să stau de vorbă cu fostul meu  profesor Valeriu PESCARU care era directorul Centrului de calcul al ASE, am văzut cum dactilografia secretara Steluța FUNIERU folosind metoda oarbă pe o mașină de scris electrică IBM care avea o sferă pe care se aflau literele sub formă de basorelief. M-a fascinat modul în care sfera aceea se rotea și viteza cu care Steluța FUNIERU dactilografia textul.
Când am trimis un articol la revista SIGPLAN NOTICES, articol care a fost acceptat, am primit din USA un plic cu niște coli de hârtie pe care trebuia tiărit articolul pe două coloane. Eram disperat. Cineva din Centrul de calcul al ASE m-a îndrumat la Steluța FUNIERU. Am mers, i-am explicat și ea mi-a zis să aduc foile primite din USA, articolul ce trebuia dactilografiat. Am venit a doua zi și le-am lăsat acolo. După trei zile am primit un mesaj să vin să iau filele dactilografiate. Când am ajuns acolo, m-am minunat. Steluța FUNIERU făcuse o treabă perfectă. A dactilografiat fără greșeală și exact cum cerea ghidul de elaborare a articolelor de la SIGPLAN NOTICES.
Am trimis filele dactilografiate de Steluța FUNIERU și articolul s-a publicat și are coordonatele:

Ion IVAN, Romulus ARHIRE, Marian MĂCEȘANU, Programs Complexity: Comparative Analysis, Hierarchy, Classification, Sigplan Notices, vol. 22, no. 4, 1987, pp. 94-102.

Eu știam că Steluța FUNIERU este o profesionistă, dar cu această ocazie m-a impresionat și mi-a arătat că știe cu adevărat meserie. Este o artistă. Și la teza mea de doctorat, ea a dactilografiat-o exact ca o profesionistă, ceea ce mă face să-mi aduc aminte cu deosebit respect de acest om cu totul special care mie mi-a făcut numai bine, exact în momentele în care eu aveam nevoie.

(20 ianuarie 2023)

Un articol publicat în North Holland

Am mai spus și o repet: cine avea idei, cine avea ceva de zis, regimul comunist nu-i punea tălpi. Trebuia doar ca autorul să aibă grijă să publice într-o revistă sau într-un volum de comunicări părți ale rezultatelor originale, să obțină aprobările de la rector în cazul meu, care nu erau nicio problemă, să meargă la un anumit oficiu poștal să trimită paginile cu articolul și să plătească timbrele necesare.

Exact așa am procedat cu un articol trimis la o conferință, articol acceptat și publicat în Proceedings of the 6. European Meeting on Cybernetics and Systems Research,  Vienna, Austria, 13-16 April 1982, chiar dacă nu am fost să prezentăm comunicarea științifică din motive pe care nu le reiau aici. Articolul este următorul:

Cu tristețe îmi aduc aminte că editura a trimis un pachet voluminos cu 30 de copii ale articolului, pachet care în buna tradiție mioritică din catedra unde lucrat a fost deschis fără să fiu întrebat și într-o ședință de catedră, în loc să fiu felicitat, am fost pus la zid și mitraliat de către niște neisprăviți, care îmi reproșau că nu le-am cerut avizul științific. Le-am dat replica legată de acest aviz, că el a existat de la persoane competente din ICI căci așa am considerat normal. Chestia i-a înfuriat, dar auzind numele celor care mi-au dat avizul, au înghițit gălușca.

(02 ianuarie 2023)

Aventura unei tentative de a participa la un congres științific în comunism

Profesorul Ludovic TOVISSI, conducătorul meu de doctorat, cu care susținusem teza în 3 februarie 1978, avea foarte multe legături cu profesori din străinătate și purta o intensă corespondență cu aceștia. Așa a fost și în cazul profesorului J. ROSE, cel care organiza Congresele Internaționale de Cibernetică și Sisteme.  Profesorul TOVISSI a primit o invitație pentru a trimite o lucrare la Congresul Internațional de Cibernetică și Sisteme de la Londra, care se desfășura în 7 - 11 septembrie 1987.
Când profesorul mi-a arătat acea invitație, am luat legătura cu cei cu care mai colaboraserăm exact în aceeași echipă de patru, așa că într-un timp relativ scurt, am elaborat lucrarea Analysis of Software Complexity, avându-i autori pe Ludovic TOVISS, Ion IVAN, Romulus ARHIRE, Marian MĂCEȘANU.
Condiția pentru a trimite o lucrare în străinătate era ca părți ale ei, mai ales rezultatele originale, să fi fost publicate în țară. Noi îndeplineam condiția cu prisosință, căci aveam articole pe acestă temă publicate în revistele românești.
Am trimis lucrarea la Londra pe banii noștri, cu aviz de la rectorat.
Am primit confirmarea acceptării.

Am primit instrucțiuni pentru pregătirea publicării.

Ne-am apucat să facem demersuri pentru a participa.

Am primit un răspuns năucitor.

Comuniștii nu spuneau niciodată un nu hotărât. Am primit aprobarea de a merge la Londra, nu în data solicitată 7-11 septembrie 1987, ci în vacanța de iarnă a studenților, de parcă acel congres îl aștepta pe nefericitul de Ion IVAN să vină să-și prezinte lucrarea...

Dacă stăm să vedem cum curg acum problemele, managerii din ziua de azi nu sunt cu nimic mai breji decât comuniștii de dinainte de 1989. Am nenumărate exemple de decizii la fel de aiuritoare, doar-doar să-l împiedice pe om să evolueze așa cum își dorește el.


(12 noiembrie 2022)

Buletinul Român de Informatică de la ICI

În vremurile de demult exista la ICI revista Buletinul Român de Informatică, o revistă extrem de selectă, unde filtrele erau foarte bine definite și unde se publicau articole după ce treceau prin mâinile mai multor specialiști, așa că dacă publicai un articol acolo însemna foarte mult pentru autori.

Împreună cu Marian MĂCEȘANU, Romulus ARHIRE, am publicat acolo în anul 1985, în numărul 1, la paginile 63-68 articolul Clase de complexitate pentru produse program, de care sunt mândru și acum. Iată-l!

Au trecut de atunci 37 de ani și parcă a fost ieri, pentru că noi am avut un stil de lucru foarte bine pus la punct. Am discutat ideea. Am stabilit ce avem fiecare de făcut pentru a nu lucra în paralel la același lucru. Ne-am documentat, nu ca acum când pe Internet se găsesc de toate, ci am mers în biblioteci, am căutat în cărți, în reviste, doar materiale cât mai aproape de zilele acelea. Am schițat structura articolului.  Ne-am pus pe scris, pe verificat pe cale experimentală modelele construite. Materialul s-a închegat destul de repede. L-am verificat de multe ori și numai după ce ne-am convins că nu are fisuri, l-am trimis la revistă. Când s-a publicat ne-am bucurat. În vremurile acelea nu erau multe reviste și accesul la a publica era extrem de dificil.

(11 noiembrie 2022)

Comuniștii și corespondența

Lumea s-a văitat că nu produce literatură științifică din cauza lipsei de reviste, cărți, studii din care să se documenteze. Adevărul este așa doar în proporție de 10%, căci exista posibilitatea de a solicita materiale din străinătate și de a le primi. Trebuia trimisă o scrisoare de solicitare, cu formatul tipărit, pe care îl dau, iar expedierea avea preț de carte poștală. 

Așa arăta macheta pe care o completam. O puneam la poștă și în 1-3 luni îmi veneau materiale pe band rulantă.Îi speriasem pe cei din ASE care se ocupau cu corespondență. Plicurile erau mari. Uneori cei din strainătate le tăiau la colțuri să fie mai ieftină trimiterea. Alteori, cand plicul era nedesfacut, clar ca mulți se holbau și se întrebau ce este acolo. Așa m-am făcut cu bibliografie la zi pe teme de calitate software, căci acela era domeniul meu de interes. Niciodată nu am fost chemat la BDS pentru a fi întrebat ce și cum cu relațiile mele cu străinii și niciun băiat cu ochi albaștri nu m-a abordat niciodată despre plicurile cam multe pe care le primeam de pe la universități sau de la reviste. cel mult colegii mă apostrofau așa din când în când fie mai în glumă, fie mai în serios, dar niciodată nu am vorbit despre cele 200 kg de documentație pe care le aveam despre problemele care prezentau interes în activitatea mea de documentare de dinaintea cercetărilor pe care le făceam cu prietenii mei Emil MOSCOVICI, Romulus ARHIRE, marian MĂCEȘANU și Alexandru BALOG și pe care le trimeteam la congrese științifce în străinătate și care erau și acceptate, dar ne lipseau resursele și de multe ori aprobările pentru a merge acolo.

(06 septembrie 2017)