Exemplul mobilizator

Am cunoscut oameni, adevărați lideri care aveau talentul să mobilizeze nu numai masele, ci și oamenii de la care doreau anumite rezultate țintite.

Ei aveau vorbele acelea care te fac să te simți important, special, încrezător și mai ales că dispui de resursele necesare pentru a face ceea ce ți se spune. 

În primul rând cel care te însdeamnă să faci ceva trebuie să fie un om de încredere.

În al doilea rând, acel om care îți cere ceva, trebuie să știe el să facă acel lucru și să arate că-l face.

În al treilea rând, ori de câte ori încerci să faci ce ți se cere, el este blând, atent și încurajator.

În al patrulea rând, acel om, de câte ori reușești să faci progrese te apreciază în mod foarte clar.

În al cincilea rând, dacă nu-ți reușește ceva, nu se urcă cu picioarele pe tavan, ci te încurajează.

Liderul de grup știe cum să coaguleze energiile în realizarea unui obiectiv de către toți membrii grupului, chiar dacă cei ce-l alcătuiesc sunt neomogeni din punct de vedere al resurselor de care dispun, căci acest lider știe să găsească numitorul comun și să folosească acel limbaj care duce sigur spre succes întregul grup. Folosind mesaje simple, o tonalitate unanim acceptată de membrii grupului, el reușește să dea exemple mobilizatoare, fiind el însuși acel exemplu credibil de care grupul are neb oie pentru a și-l pune în frunte și să meargă cu el înainte.

Un părinte, dacă dorește să fie un exemplu mobilizator trebuie să ofere fiului său obiective pe care acesta le va realiza cu o probabilitate de peste 95%. În clipa în care unui elev de nota 6 părintele său îi va stabili ca obiectiv luarea premiului întâi, undeva în penultima lună din anul școlar, mesajul nu va fi mobilizator, iar părintele nu va fi în niciun caz liderulacelui copil, căci săracul copil din start se va simți depășit.

(01 noiembrie 2020)