Informatica orientată spre cetățean

 Ceea ce se întâmplă în informatica românească este exemplul clasic al disprețului față de cetățean căci interfețele puse la dispoziție cetățeanului nu au nicio legătură cu acesta. Luați doar butonul LOGOUT și vă veți lămuri. De regulă, marile aplicații au acest buton în colțul din dreapta sus al monitorului, fiind vizibil prin dimensiune și culoare.

Să mergem un pic mai departe la butonul contact și acolo vom vedea un conținut extrem de neomogen, căci ar trebui să avem:

- o adresă de poștă clasică,

- o adresă de poștă electronică,

- o hartă,

- niște repere,

- mijloace de transport,

- orarul de lucru,

- ore de adiență,

- modalități de a face programări.

Informatica orientată spre cetățean pornește de la ideea că acesta este în centrul atenției și trebuie să realizeze comunicarea cu resursele aplicației cu un efort cât mai mic, fără a fi nevoie de a introduce prea multe date, mai ales dacă el a mai introdus acele date, acelea trebuind să se afle deja în bazele de date. 

Cetățeanului trebuie să i se furnizeze informații complete și nu trebuie lăsat cu ochii-n soare, prin imposibilitatea de a reveni la pasul precedent sau prin a fi obligat să reintroducă date căci ceea ce a introdus nu se salvează.

Vedem că multe dintre aplicații oferă outputuri de imprimat doar, fără ca fișierele pdf să fie salvate de cetățean, fără a fi vreo explicație decentă la astfel de abordări, în afară de lăcomia, prostia și disprețul proiectantului aplicației, dar  și a celui ce se cheamă proprietar al acesteia.

Informatica orientată spre cetățean pleacă de la:

- lista de probleme ale cetățeanului,

- vocabularul și cultura cetățeanului,

- ideea de a fi în slujba cetățeanului,

- exigențele cetățeanului.

Numai că a derula un proiect informatic orientat spre cetățean este necesar ca nevoile cetățeanului să fie studiate cu atenție, fără a neglijea niciun detaliu, lucru care nu se face deloc nici de către proiectant, nici de către dezvoltator, nici de către investitor și cu atât mai puțin de către administratorul aplicației, căci fiecare dintre aceștia urmăresc profitul lor egoist și nicidecum satisfacerea exigențelor cetățeanului, în beneficiul acestuia.

Există acum aplicații informatice de avangardă orientate spre cetățean, care dacă s-ar vrea, ar fi modele de urmat în foarte multe domenii. Lucrurile nu stau așa, căci cei ce proiectează aplicațiile sunt un fel de sclași stupizi care se uită în gura finanțatorului și ce prostii debitează acesta, el ca specialist le urmează orbește, fără a veni cu vreo sugestie, încălcând cele mai elementare reguli, doar ca de pe poziția de maimuțoi să-și mulțumească stăpânul care arre doar o calitate și anume, are bani. Vedem cum se crează conturi în băncile virtuale și vedem că băncile clasice nu au asimilat nimic din ceea ce surorile lor virtuale fac în mod curent. Vedem cum se procedează la a crea conturi și deci la cum se definește parola și numele de utilizator, cel mult cu un SMS pe un telefon sau cu preluarea unei fotografii în timp real cu compararea celei de pe actul de identitate. La aplicații care nu presupun:

- transferuri de bani,

- actualizări în baze de date,

- alocări de resurse,

ci doar consultări de baze de date și cumva cel mult plata unor biruri, sistemul de realizare a conturilor presupune deplasarea la un sediu, ceea ce este anormal, bizar, nefiresc, primitiv și neprofesionist.

(19 noiembrie 2020)