Legi pentru interzicerea partidelor

     Românii au apetența spre a scoate partidele în afara legii pe diferite motive:

- inventate,

- credibile,

- subiective,

- istorice,

- forțate,

- simplificatoare.

    Partidele istorice, având parlamentul la picioare au votat legea de scoatere a partidului comunist român în afara legii, ca fiind partid antinațional, datorită respectării cerințelor Internaționalei a III-a, care atenta la suveranitatea și independența statală, adică își dorea un ceva global, ceea ce vedem noi în ziua de azi.

    Când comuniștii au găsit momentul propice, au scos și ei partidele istorice în afara legii, invocând catastrofa pe care au generat-o statului și poporului român cu consecințele de rigoare ale încheierii celui de al II-lea război mondial. Era un fel concret de a le plăti pentru ce făcuseră și ele când aveau puterea.

Imediat, în decembrie 1989, noua democrație instalată, a făcut ea ce a făcut și toți foștii comuniști notorii s-au dezis de partidul comunist, care a întinat idealurile comuniste și au pledat cu emoție, ură proletară și cu abnegație democrată la scoaterea partidului comunist român în afara legii, nu printr-o lege, ci tacit, așa noaptea, delicat, duios și mai ales epic. Au mai fost încercări timide de a resuscita partidul comunist, numai că au avut loc niște întâmplări din zona paranormalului cu cei care se dădeau lideri.

Acum, așa cum se vede că curg lucrurile, se dorește și scoaterea PSD în afara legii, dar într-un mod mai democratic, americănește. Campania dusă acum înainte de 6 decembrie 2020 vizează îndepărtarea PSD de la butoanele puterii, căci este considerat un partid:

- toxic,

- antidemocratic,

- sabotor,

- ineficient,

- antinațional,

- violent,

- roșu,

- prorus,

- corupt,

- incompetent,

- trădător.

    Vor urma cu siguranță epurări mult mai dure decât cele din anii '50, numai că acum libera circulație în UE va permite celor ce se vor considera nedreptățiți de noua putere să-și găsească locul și să clocească acea opoziție în jurul vreunei personalități, căci Occidentul asta așteaptă, exact cu  a făcut cu mulți disidenți pe care i-a oploșit și când a sosit momentul i-a parașutat la așezarea în capul mesei cu bucatele puterii care se instalează întotdeauna după revoluții fie democratice, fie religioase, fie sângeroase.

    Nu trebuie s se uite că fiecare partid scos în afara legii a fost format din oameni, că fiecare partid a avut un spirit al lui care prin scoaterea în afara legii nu a murit, ci a rămas viu. Numai așa se explică faptul că după 70 de ani de comunism crâncen, imediat în ianuarie 1990 au reapărut partidele istorice PNL și PNȚ, cu structuri și cu lideri care traversaseră temnițele comuniste de la Sighet și prin așa-zisa reeducare de la Pitești. Exact așa s-a întâmplat și după 23 august 1944 când partidul comunist a scos capul cu liderii trecuți prin educația de la Doftana.

    Partidul comunist a avut 4 milioane de membri. Dacă 10% din ei au fost trup și suflet dedicați idealurilor comuniste, înseamnă că 400 de mii au pus de un nou partid pe care regimul democratic să-l accepte. Dacă 10% dintre aceștia adică 40 de mii au mers în colectivități și au racolat tineri și nemulțumiți de democrație, să zicem câte 10-15, sunt cel puțin 400 - 600 mii de militanți care duc mai departe, într-o formă mascată ideile generoase ale comunismului idilic, care dintotdeauna a coagulat mase largi. Dacă PSD va trece în planul al IV sau chiar va dispărea, nu neomarxiștii vor fi cei ce se vor instala în locul său, ci va fi creat un alt partid care se va adresa maselor, care va crește rapid și care va da mari bătăi de cap oricărei puteri, căci întotdeauna se vor găsi nemulțumiți în rândul celor pentru care nemunca este idealul suprem de a trăi bine.

(25 noiembrie 2020)