Degeaba ne dăm de ceasul morții să credem că am progresat în vreun fel, căci viața ne arată că am bătut pasul pe loc. Ceea ce este nasol rău de tot se leagă de faptul că nu ne-am dezbărat în acești 30 de ani de spiritul ceaușist, nici noi ca indivizi, nici politicienii ca grup conducător.
Dacă Nicolae CEAUȘESCU sub masca unei democrații autentice conducea dictatorial, tot așa se întâmplă și în zilele noastre. Constituția, acea maculatură de care se cramponează toată lumea, este călcată în picioare de toți locuitorii patriei noastre, cu grație, devotament, abnegație și mai ales cu tenacitate, pentru că fiecare dintre noi are interese, care vin în contradicție flagrantă cu textul acelei cărțulii minuscule în care cuvântul onoare lipsește cu desăvârșire.
Dacă Nicolae CEAUȘESCU construia programe ale partidului pe care le prezenta la congresele pe care le organiza din 5 în 5 ani, cu un conținut halucinant de nerealis, acum partidele, oricare ar fi ele, la putere sau în opoziție, fac exact același lucru, căci ceea ce este scris în programele de guvernare nu se caracterizează prin realism, pragmatism, experiență, bunăstare, ci includ doar promisiuni care nu sunt altceva decât minciuni spuse în alți termeni pentru a manipula doar.
Dacă Nicolae CEAUȘESCU avea un limbaj de lemn în care folosea șabloane pe care orice om le reproducea înainte de a fi zise chiar de el de la orice tribună, acum se întâmplă exact același lucru, căci de la nenumăratele tribune unde se dezlănțuie cu tirade sforîitoare politicienii de azi, exact același lucru fac, folosind alte șabloane, dar cu siguranță mai puțin eleaborate și de aceea sunt mult mai puțin convingători.
Dacă lui Nicolae CEAUȘESCU îi plăceau modurile de adresare pompoase și primirea de titluri și de diplome, vedem cu azi politicienii noștri sunt în al IX-lea cer atunci când primesc un premiu, o diplomă sau sunt invitați să meargă și ei la o casă mai mare și sunt primiți cu onoruri de musafiri de rang inferior. Ei fac din orice banalitate, un eveniment crucial, definitoriu, fundamental, extraordinar, deformând o realitate ce se vede de la un kilometru cu ochiul liber.
Dacă Nicolae CEAUȘESCU avea plăcerea de a inaugura tot felul de edificii, unele mai importante, altele mai puțin importante, dar toate prin tăierea de panglici, acest spirit s-a transmis nealterat, numai că din lipsă de edificii, politicienii de azi, mai mari sau mai mici, taie panglici la inaugurarea de șantiere, la inaugurarea de closete în școli sătești, la darea în folosință a câtorva centimetri de autostradă, dorind să iasă în evidență cu ceva, dar în realitate nu depășesc granițele penibilului.
Dacă Nicolae CEAUȘESCU avea plăcerea de a cuvânta cu orice prilej, dar mai ales cu ocazii aniversare, în fața unor mulțimi aflate pe stadioane sau în piețe, nici politicienii de azi nu ezită în a duce mai departe spiritul cuvântărilor în fața poporului, mai ales după ce fac înainte o baie de mulțime. Îmi aduc aminte de un primar care făcea o repetiție înainte de Revelion vorbind de pe o schelă de construcție neterminată unui public imaginar. Nu am uitat acel șef de partid care a vorbit celor 500 mii de cetățeni undeva în Piața Victoriei. N-am să uit cârdul de autobuze adus în Timișoara pentru un mitind ciclopic al unui partid acum istorie, cu un lider devorator de democrație și distrugător de adversari.
Dacă Nicolae CEAUȘESCU își dorea recunoaștere internațională și adora plimbările cu caleașca la Londra sau primirea pe peluza de la casa Albă sau strângerile de mână ale unor lideri mondiali, politicienii de azi au conservat cu drăgălășenie acest spirit și cred că mângâierile pe creștet aplicate de marii lumii le vor aduce mari avantaje prin transfer de notorietate, mai ales că propaganda dâmbovițeani face din țânțar, armăsar, iar la necunoscători cgestia prinde mai ales că arta manipulării la un nivel de subcultură populară prinde al naibii de bine, oricât de grotesc este folosită.
Dacă Nicolae CEAUȘESCU avea o idee fiză, aceea de a-i duce pe români spre comunism și nu oricum, ci în zbor, politicienii de azi debitează minciuni dintre cele mai sfruntate, căci ei proiectează spre viitorul ceva mai îndepărtat niște niveluri pe care orice om normal le consideră imposibil de atins. Vedem cum pe orizontul de 4 ani cât este un ciclu electoral, sunt proiectate spre ultimul an toate avantajele din care rezultă că va curge numai lapte și miere în vechea Dacie.
În concluzie, spiritul ceaușist sălășuiește nestingherit în noi, căci ne plac minciunile frumoase și imaginile drăguțe în care oamenii zâmbesc, sunt fericiți când sunt în preajma mai marilor zilei. Ne plac imaginile cu oficiali care iau în brațe copilași în timpul băilor de mulțime. Ce mai mult ne plac imaginile cu policienii de vârf prinși pe 24 ianuarie în Hora Unirii, purtând cam același model de căciul pe care-l avea și împușcatul la Târgoviște în sfânta zi de Crăciun, cu un popor de 81,04% credincios ortodox. Există multe modalități de a demonstra că ne-am debarasat de spiritul ceaușist, dar în contextul intern și extern actual nu sunt realizabile, căci a pune tot poporul la muncă de calitate este ca și cum ai lătra în pustiu.
(15 noiembrie 2020)
No comments:
Post a Comment