Multe dintre construcțiile sociale au la bază un echilibru natural, definit de normele morale pe care societatea le are la un moment dat, le acceptă și le pune în practică. Aceste construcții sunt fragile, iar în momentele de criză se vede cel mai bine că echilibrul se distruge. Să nu uităm că și la noi istoria recentă are exemple și aici dau exemple Hădăreni și Târgu Mureș. Fragilitatea echilibrului s-a văzut în momente de încordare extremă, ceea ce în societate nu este neapărat rezultatul unei manipulări inteligente, ci este manifestarea pură a transformării cantității în calitate, atunci când nu există o supapă recuperatoare.
Însăși fragilitatea se definește ca o construcție impusă de limitele de înțelegere ale omului ca specie și în egală măsură a imposibilității de a lua în considerare toți factorii care determină luarea unei decizii. Îmi aduc aminte de o piramidă cu 7 echilibriști pe sârmă, fără elemente de siguranță. Construcția acelei piramide era fragilitatea însăși, iar traversarea sârmei era manifestarea echilibrului. Echilibrul fragilității este una și presupune reușita unei acțiuni cu probabilitate extrem de mică de realizare, echilibrul reprezentând chiar condiția de existență a evenimentului rar.
(01 decembrie 2020)
No comments:
Post a Comment