Textele prezidențiale

Voi începe cu versurile lui George COȘBUC din poezia Poet și critic:

                        Orice poet, ca rege-i prost;

                        Dar ca poet e orice rege

                        Un geniu cum puţini au fost!

                        Deci să-nţelege

                        De ce murind fu Nero trist,

                        Nu ca-mpărat, ci ca artist. 

Deci, concluzia este clară: orice text prezidențial este:

- genial,

- perfect,

- necesar,

- indispensabil,

- prețios,

- original,

- vandabil,

- sublim.

Numai așa se explică scirierile produse de Gheorghe GHEORGHIU-Dej, Nicolae CEAUȘESCU, Ion ILIESCU, Emil CONSTANTINESCU și Klaus IOHANNIS. Numai Traian BĂSESCU care a avut alte preocupări dintre care cele de la Cronica cârcotașilor sunt epice, poetice, virtuase și exacte, nu are texte adunate în volume deși dacă-și propunea, coperțile de aur cu diamante n-ar fi fost excluse. Aici nu mă voi apuca să analizez textele prezidențiale căci ar trebui să fac copy-paste la șirul de atribute care ar trebui să însoșească articolele dedicate lor, deși răsplata nu s-ar găsi într-o masă la restaurant sau într-un autograf, deși oricare dintre acutori, mai puțin primii doi ar fi operaționali să-l dea deși volumele lor îmi lipsesc din bibliotecă, pentru că eu nu mai citesc nici ce scriu eu, dar să mai citesc ce scriu alții.

(17 noiembrie 2020)