De ce suntem atât de săraci?

Dacă până la începutul secolului al XX-lea eram îndreptățiți să ridicăm din umeri și să zicem că soarta ne-a făcut să fim săraci, căci am stat pavăză la intersecția imperiilor și popoarele migratoare ne-au tras înapoi. Numai că pe durata secolului al XX-lea și cu deosebire în deceniile care au trecut din secolul al XXI-lea, au fost create premisele să depășim stadiul sărăciei și să ne străduim să urcăm un pic mai sus pe scara bunăstării, ceea ce nu s-a întâmplat.

Suntem săraci pentru că:

- partidele politice au făcut politică măruntă,

- nu am avut conducători destoinici,

- nici noi nu ne-am străduit să ne depășim condiția,

- opțiunile noastre la vot au fost deficitare,

- nu am acceptat că sunt alții mai deștepți decât noi,

- deși suntem săraci, am cumpărat lucruri proaste,

- suntem bântuiți de orgolii stupide,

- nu am avut și nu avem un program de țară,

- timpul trece pe lângă noi și noi pe lângă el, fără niciun rost.

Deși am aderat la UE și suntem membri NATO, nu ne-am dezbărat de metehnele nici cu capra vecinului, care capră trebuie să moară și nici cu capul plecat pe care sabia nu-l taie, ceea ce ne face să nu vedem mai departe de lungul nasului și să acceptăm ceea ce știam deja, că lasă că merge și așa.

dacă am avea puterea să rupem pisica în două, să ne privim în oglindă, să tragem aer în piept și să pornim hotărâți să devenim acei oameni care scriu istorie, cu siguranță că într-o generație, adică în treizeci- paruzeci de ani am scăpa de sărăcia aceasta și am avea curajul să ne privim prima dată în ochi între noi, ca după aceea să-i privim și pe alții, pentru că am avea motive de mândrie.



(29 septembrie 2024)

Băi, săracule! Băi, săracilor!

De la un timp încoace auzim din gurile unor tipi ajunși și a unor tipe cu un anumit statut, acest cuvânt și aci mă refer la cuvântul sărac, folosit ca o jignire supremă, mai ceva decât cuvintele prost sau idiot, atunci înd vor să-și arate disprețul față de un anumit individ, categorisindu-l ca fiind sărac, punându-i în acest fel ștampila de paria al societății, drept cumul al eșecurilor pe toate planurile, din care planul financiar este din punctul lor de vedere esențial. Respectivii cred că sunt favorizați de soartă, căci au atins anumite culmi ale prosperității, fără a fi analizate modalitățile prin care și-au atins obiectivele. Important este pentru acești tipi ajunși și pentru aceste tipe cu un anumit statut, că accesul la anumite resurse este direct, facil și fără îngrădiri, ceea ce le dă dreptul de a-i privi de sus pe toți ceilalți, indiferent de meritele pe care aceștia le au și de a-i considera săraci, descalificându-i fără drept de apel.

Cel care are o mașină de peste 150.000 se crede îndreptățit să-l considere pe drept cuvânt săraci pe toți ceilalți care au mașini cu mult mai ieftine, dar dacă nu o spune cu voce tare, e dreptul lui să facă acestă departajare. Dacă însă  se adresează explicit cu băi, săracule! sau băi, săracilor!, deși e treaba lui, va da dovadă clară că este cu mari carențe de caracter, ca să nu spun neam prost. Fiecare om are prioritățile lui și nu este exclus ca în conturile unui sărac să se afle sume de zeci sau de sute de ori mai mari decât în buzunarele așa-zisului bogat, arogant și orgolios.

Băi, săracule! Băi, săracilor!, sunt expresii ale unor oameni superficiali, care au ajuns nejustificat de repede la anumite resurse, unele dintre aceste resurse fiind chiar pe termen scurt și care cred că au căpătat dreptul de a vedea lumea cu alți ochi, doar pentru că au un autoturism scump sau haine scumpe, fără să țină seama că cxel ce urcă rapid și cu puțină muncă pe anumite trepte sociale, tot atât de repede se rostocolește și ajunge chiar mai jos față de punctul de unde aun plecat în drumul spre prosperitatea vremelnică.


(20 iulie 2024)