De ce suntem atât de săraci?

Dacă până la începutul secolului al XX-lea eram îndreptățiți să ridicăm din umeri și să zicem că soarta ne-a făcut să fim săraci, căci am stat pavăză la intersecția imperiilor și popoarele migratoare ne-au tras înapoi. Numai că pe durata secolului al XX-lea și cu deosebire în deceniile care au trecut din secolul al XXI-lea, au fost create premisele să depășim stadiul sărăciei și să ne străduim să urcăm un pic mai sus pe scara bunăstării, ceea ce nu s-a întâmplat.

Suntem săraci pentru că:

- partidele politice au făcut politică măruntă,

- nu am avut conducători destoinici,

- nici noi nu ne-am străduit să ne depășim condiția,

- opțiunile noastre la vot au fost deficitare,

- nu am acceptat că sunt alții mai deștepți decât noi,

- deși suntem săraci, am cumpărat lucruri proaste,

- suntem bântuiți de orgolii stupide,

- nu am avut și nu avem un program de țară,

- timpul trece pe lângă noi și noi pe lângă el, fără niciun rost.

Deși am aderat la UE și suntem membri NATO, nu ne-am dezbărat de metehnele nici cu capra vecinului, care capră trebuie să moară și nici cu capul plecat pe care sabia nu-l taie, ceea ce ne face să nu vedem mai departe de lungul nasului și să acceptăm ceea ce știam deja, că lasă că merge și așa.

dacă am avea puterea să rupem pisica în două, să ne privim în oglindă, să tragem aer în piept și să pornim hotărâți să devenim acei oameni care scriu istorie, cu siguranță că într-o generație, adică în treizeci- paruzeci de ani am scăpa de sărăcia aceasta și am avea curajul să ne privim prima dată în ochi între noi, ca după aceea să-i privim și pe alții, pentru că am avea motive de mândrie.



(29 septembrie 2024)

Semnificația zilei de 30 Decembrie 1947

Eu am trăit copilăria mea cu o anumită semnificație a zilei de 30 Decembrie 1947 și anume:
- 30 Decembrie 1947 era ziua în care țara a devenit Republica Populară Română, 
- 30 Decembrie 1947 era ziua în care regele MIHAI a semnat actul de abdicare,
- 30 Decembrie 1947 era ziua în care poporul a ieșit în stradă fericit nevoie mare,
- 30 Decembrie 1947 era ziua a fost proclamată R.P.R.

Aveam un prieten ceva mai mare decât mine, care în ziua de 30 Decembrie 1947 era militar în termen, cu haine ponosite, cu ghete scâlciate și cu păduchi, iar comandantul de garnizoană i-a strâns pe platou pe toți camarazii lui și pe el, spunându-le că sunt ața cum sunt din cauza regelui, iar în ziua abdicării lui, noua orânduire le dă haine, le dă ghete, le dă săpun și-i scapă de păduchi. Îmi spunea prietenul meu că la mintea lui de atunci, a pus toate relele în cârva regelui și s-a bucurat că acesta plecase, cu trenul încărcat de bogății, căci așa îi spuseseră comandanții lui. Dar prietenul meu a trăit și în comunism, căci ceea ce-mi spunea era undeva prin anul 1991 și făcea diferența.

Când eram elev în clasa a VII-a, am vizitat Castelul Peleș și Palatul Republicii. Pe zidul Palatului Republicii era o placă pe care scria că acolo era locul unde regele semnase actul de abdicare, act ce era expus și pe care l-am văzut, dar ceea ce-mi amintesc era legat de faptul că era frumos caligrafiat, iar textul era cu mult mai scurt decât textul publicat după 1989. Țin minte că ghizii nu s-au sfiit să ne spună despre luxul în care trăia familia regală și sărăcia în care trăia poporul, iar un element esențial era cel a descrierii parchetului din diferite esențe diferit colorate, în tip ce poporul trăia în frig și foamete.

Acum ziua de  30 Decembrie trece ca o zi oarecare, este ceva mai tristă și nu prea ne place să vorbim despre ea, deși bine ar ti dacă niște istorici cu creierul la ei s-ar apleca pe documente și ar scrie 10 pagini definitorii, pe care niciodată, nimeni să nu le mai modifice, reinterpretându-le, pentru ca noi, muritorii de rând să înțelegem clar ce a însemnat această zi sau ce nu a însemnat și punct.



(30 decembrie 2023)

Rescrierea istoriei prin omisiune

Când eram elev am învățat istorie din cărți în care istoria României era rescrisă 100%. Eu nu am știut că România a avut regi. Știam că istoria românilor a fost făurită de poporul român. Nu am știut că au existat regii CAROL I, FERDINAND, CAROL al II-lea și MIHAI I. Din paginile cărții de istorie am aflat că insurecția armată de la 23 August 1944 a fost înfăptuită numai de Partidul Comunist Român. Tot acolo am aflat că întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste de către armata română a dus la scurtarea războiului cu șase luni.

la teatru, regizorii au o vorbă: ce se taie, nu se fluieră. În cărțile de istorie funcționează treaba cu omisiunile foarte bine, ele slujind de minune unor interese pe care cei mai mulți dintre cititori nu le înțeleg, deși lucrurile sunt foarte simple. BALZAC are o povestire despre o cooperativă care închiria femeilor urâte, femei foarte urâte, căci o femeie urâtă care apare în compania unei femei foarte urâte, pare mai frumoasă. La istorie o astfel de logică nu prea funcționează, drept care, cel mai ușor este scrierea de texte omițând evenimente și personalități care nu servesc obiectivului urmărit de către autorul cărții de istorie, obiectiv definit de cel care a comandat cartea de istorie, căci nicio carte de istorie nu se crie de dragul de a o scrie, ci se urmărește un scop precis. 

Nici acum paginile cărților de istorie nu conțin texte referitoare la pogromuri, la deportări și la crimele făcute la rebeliunea din 1941, cum nu vor face în viitor referire la azilurile groazei descoperite în anul 2023 și care au similitudini cu lagărele de exterminare naziste.

Prin omisiune unele evenimente sunt înfrumusețate, devin mai importante sau absența unor personaități va face ca persoane banale să capete rol determinant de conducători așa cum s-a întâmplat cu demonstrația de 1 mai 1939 când un tânăr de 21 de ani devine actorul principal, iar falsificarea unei poze este dovada clară că hârtia suportă orice, atunci când se dorește falsificarea adevărului.

(04 august 2023)

Istoria ca minciună

Mă gândeam zilele trecute la faptul că se zvonea la un moment dat că există indivizi care cer ca disciplina numită ISTORIA să fie scoasă din orele de clasă din diferite niveluri ale școlii românești.
Mă gândeam că s-ar datora existenței Internetului, în virtutea faptului că adolescentul sau tânărul, dacă vrea să afle ceva, caută pe GOOGLE, găsește articole, citește și se informează și cine a fost Ștefan cel Mare și cine a fost Mihai Viteazul și cine a fost Nicolae BĂLCESCU și ce frază memorabilă a rostit Tudor VLADIMIRESCU.
Mă mai gândeam eu și la alte cauze, dar totuși niciuna nu stătea în picioare, căci se găseau instantaneu contra-argumente puternice. Într-o dimineață mi-a venit o idee. Cărțile de istorie făcut aici pe Dâmbovița au păcătuit fie prin minciuni, fie prin omisiuni.
Eu pe când am fost în școala generală dar și în liceu, n-am învățat nimic despre regele Carol I, nimic despre regele Ferdinand, nimic despre regele Carol al II-lea. În schimb, am învățat că regele Mihai a abdicat la 30 decembrie 1947 și a plecat cu un tren burdușit de bani și de lucruri de valoare. Despre reginele României nu știam decât că un comunist a schimbat cuvântul pildă în pi-dă, într-un articol de ziar scriind altceva în loc de Regina Maria dă pildă soldaților. e lăudau comuniștii că respectivul a făcut pușcărie și că a fost eliberat la 23 august 1944.  Erau în cărțile de istorie după care am învățat eu, nenumărate minciuni, căci acum mi se zbârlește părul în cap, pentru că deși am 76 de ani, încă mai am podoabă capilară, ca să zic așa.
Nici acum nu excelează cărțile de istorie prin adevăruri de nota 10, căci a o pune în cartea de istorie pe știrista ESCA și a nu-l trece la paginile de istorie culturală pe Marin PREDA, se încadrează clar în deformarea istoriei și în niciun caz în a scrie o carte de istorie adevărată.
Mă gândesc doar la faptul că cei care cer scoaterea istoriei ca disciplină din școală, au în vedere faptul că în loc să-i înveți pe copii minciuni, mai bine nu-i înveți nimic, că tot aia e. Zic și eu. Întotdeauna am sperat să existe un nene, mă refer la un cercetător din zona istoriei, în stare să scrie o carte de vreo 250 sau 300 de pagini de istorie a neamului românesc, în așa fel încât vreo 50 de ani să nu fie modificată. Cel mult, tot el sau altcineva să adauge o pagină, maximum două, în care să fie relatate fapte din ultimii 50 de ani de când a fost tipărită prima ediție a acelei cărți. Abia atunci aș vedea eu să se reia predarea în școli a ISTORIEI ca disciplină obligatorie.
Întrebare: istoria lui Mihail ROLLER trebuia să polueze mințile tinerilor în anii '50?

(05 februarie 2023)

Semnificația zilei de 30 decembrie 1947

 În anul 1966 ziua de 30 decembrie 1947 însemna ziua în care a fost abolită monarhia, principalul sprijin politic al reacțiunii interne și externe. România s-a proclamat republică populară, stat al dictaturii proletariatului.

După 1970, ziua de 30 decembrie 1947 a căpătat semnificația transformării revoluției democratice în revoluție pentru instaurarea societății socialiste, sub conducerea partidului comunist.

După anul 2000 despre ziua de 30 decembrie 1947 s-a spus că Regele MIHAI I a fost șantajat să abdice și România a devenit republică. În această zi Regele a semnat actul de abdicare, act care este reprodus în cărțile de istorie și se află și pe Internet. Acest act trebuie citit cu mare atenție. Nimeni nu abdică de plăcere și nici de bucurie. Mai există și alte forme de a părăsi tronul, iar istoria Franței are nenumărate exemple în care poporul marca finalul de drum, urmat de începutul de drum.

Ceea ce s-a întâmplat după 30 decembrie 1947 se știe și istoria a consemnat calvarul prin care a trecut poporul român până la 22 Decembrie 1989 și după aceea, căci nici în ziua de azi nu și-a revenit din tulburarea de la 23 august 1944, care s-a dorit cu mult mai mult decât o schimbare de macaz, ci o așezare pe o orbită de a deveni satelit a celei ce era numită 1/6 din populația globului.



(30 decembrie 2022)

Despre funeraliile naționale

Când am citit o carte despre Giuseppe VERDI am aflat că acesta a lăsat scris ca să fie dus spre locul de veci cu mare discreție, ceea ce s-a și întâmplat. Anul acesta a trecut spre cele veșnice Mihail GORBACIOV, cel care a rescris istoria și chiar dacă a fost președintele al URSS, a avut parte de o înmormântare asemeni unui muritor de rând.
Funeraliile naționale înseamnă:
- zile de doliu național,
- organizarea procesiunii,
- mulțimi de oameni în mișcare,
- transmisii la televizor,
- omagierea persoanei dispărute,
- adaptarea programelor tv,

- voci joase ale crainicilor,

- folosirea de haine cernite,

- utilizarea de banderole negre,

- tristețe și se plânge în colectiv, 
- coborârea drapelelor în bernă,
- atribuirea numelui persoanei dispărute unor orașe, străzi și instituții, 
- depuneri de coroane,
- organizarea de gărzi la catafalcul marelui dispărut.
Îmi amintesc de funeraliile lui Leonid BREJNEV, transmise la televizor. Îmi amintesc de funeraliile lui Gheorghe GHEORGHIU DEJ. Îmi amintesc de funeraliile Regelui MIHAI I. Îmi amintesc de funeraliile lui KIM IR SEN. Îmi amintesc de funeraliile Reginei ELISABETA a II a Marii Britanii. Toate au avut parte de organizare perfectă și de îndelungi comentarii și transmisii la televizor. Se organizează funeralii naționale, de regulă, pentru persoanele aflate în funcție, care decedează sau care prin ceea ce au făcut în viața lor au căpătat o astfel de recunoaștere încât contemporanii lor consideră că o formă de recunoaștere a meritelor este aceea de a le organiza funeralii naționale.

Deși atunci când Maria TĂNASE a plecat dintre noi, nu i s-au organizat funeralii naționale, în mod spontan tot Bucureștiul a inundat străzile care duceau spre Cimitirul Belu și au condus-o pe marea artistă spre locul său de veci, ceea ce a echivalat unor funeralii naționale sau chiar mai mult decât atât pentru că tot ceea ce s-a întâmplat atunci a fost spontan, din dragoste și respect pentru artistă.

(18 decembrie 2022)

Semnificația zilei de 23 August 1944

Ziua de  23 August 1944 a suferit metamorfoze dintre cele mai spectaculoase. În 1961, lozinca  strigată din piepturile proletare era:

După mulți ani ea a devenit cu totul altceva, mai exact ziua începerii revoluției democratice din patria noastră, Republica Socialistă România, revoluție condusă de Partidul Comunist Român. Fiecare actor caută să se împopoțoneze după puterile și după mintea sa, dar istoria, deși este de multe ori trucată, are un singur adevăr. Să nu uităm unde era Armata Roșie la 23 august 1944, să nu uităm ce s-a întâmplat cu guvernul ANTONESCU și să nu uităm ce a urmat după 23 august 1944 în țara noastră, inclusiv faptul cum a fost socotită România în tratatul de pace de la Paris, unde țările au fost ori învingătoare, ori învinse. Noi nu trebuie să ne rușinăm de nimic și dacă avem coloană vertebrală, trebuie să ne asumăm trecutul exact așa cum a fost el, căci numai așa voi deveni mai buni, mai drepți, mai puternici, mai apreciați.

(05 decembrie 2022)

Monarhie sau republică?

Azi, 01 Decembrie 2022 am auzit pe un post de televiziune ceva despre românii care nu s-au dumirit în legătură cu forma de guvernământ. Cel care vorbea spunea ceva despre monarhie și arăta cât de rău este să ai republică. Eu nu am trăit în monarhie. M-am născut ceva mai înainte de a se instaura republica, dar toată viața am trăit în republică. A fost Republica Populară Română, a fost republica Socialistă România și acum este Republica România.

Am avut Marea Adunare Națională.

Avem Camera deputaților și senat.

Am avut și avem președinte de republică.

Cei ce vorbesc despre monarhie ar trebui să vină cu detalii. Superioritatea monarhiei nu se proclamă prin vorbe, ci trebuie demonstrată prin fapte. Mie îmi trebuie puse la liniuță avantajele monarhiei. Eu nu cred doar vorbele goale ale unora care vorbesc despre ceea ce nu știu.

Avem o casă regală. Avem un custode al coroanei în persoana Principesei Margareta. Avem un prinț consort în persoana principelui Radu. Avem pe Nicolas. L-am avut pe Regele Mihai I.

La întrebarea monarhie sau republică este destul de dificil de răspuns acum. Cine ar dori să organizeze un referendum, va avea surpriza neplăcută pentru adepții monarhiei, căci eu estimez că pentru republică ar opta mai mult de 80% dintre votanți, iar inversarea acestui raport sunt șanse să se producă peste 300 de ani. Lumea ar trebui să citească istoria, să se convingă de ceea ce au însemnat domnitorii pentru țară și ceea ce a însemnat casa regală pentru România, prin regii Carol I și Ferdinand I. Lumea modernă vrea tot timpul lucruri speciale, făcute de oameni speciali. Tare aș dori să am o listă de oameni speciali, care s-au remarcat prin studii pe la primele 10 universități ale lumii, prin contribuții la știință sau la politică, prin discurs într-o limbă română perfectă. Tare mi-aș dori să cunosc oameni de cultură cu talente remarcabile, pe care să-i văd în fruntea țării, așa cum au fost cândva, undeva, prin lume unii conducători de stat, unii chiar au fost Laureați ai Premiului NOBEL pentru literatură sau pentru pace.


(01 decembrie 2022)

Oameni mărunți, partide mărunte și consecințele lor dezastruoase

Trebuie analizat ceea ce s-a întâmplat în pandemie pe meleagurile mioritice și trebuie apoi făcută translația în perioada de dinainte de Al Doilea Război Mondial, în timpul și după aceea.
În timpul pandemiei am văzut:
- setea de înavuțire a politicienilor români,
- lipsa lor de implicare,
- dorința de a manipula populația,
- crearea de mari dependențe,
- trasul reciproc al preșului,
- împingerea în față a unui personaj de sacrificiu.
În oglindă, partidele politice de dinainte de Al Doilea Război Mondial:
- nu au definit o strategie,
- au adoptat tactica struțului,
- au împins un personaj la înaintare,
- nu au acționat în niciun fel,
- au așteptat ca decontul să-l plătească alții,
- la momentul potrivit s-au pus pe fugă,
- au jucat cartea necâștigătoare.
Evenimentele de dinainte de 23 August 1944 dar și ceea ce a urmat, nu trebuie interpretat decât în cheia continuității politicii minore derulate de partidele politice, unde corupția, neimplicarea, arivismul, mediocritatea și nepotismul erau dominante.

dacă România a ajuns în situația catastrofală de dinainte de 23 August 1944, vina o poartă partidele politice prin liderii lor, căci au fost niște persoane fără viziune, fără educație politică, fără anvergură, gata să schimbe macazul la cea mai mică tresărire. Tuturor le-a convenit existența unui pion de sacrificiu, exact cum s-a întâmplat și în pandemie, căci pentru toți liderii politici, acesta a scos toți cărbunii încinși din foc și a plătit decontul lașității celor care la rândul lor au fost măturați de tăvălugul istoriei, căci învingătorul ia totul, exact cum acum în pandemie, producătorii de vaccin au pus stăpânire pe omenire.

Lecția istoriei de la 23 August 1944 nu i-a învățat nimic pe oamenii din spațiul mioritic din moment ce nu au produs în 78 acele elite apte să definească proiectul de țară pe care poporul să-l urmeze fără interpretări sau reinterpretări și care să ne ducă spre progres. Mediocritățile din spațiul politic românesc caracterizate prin note de 7 și un pic, nu au dus și nu vor duce decât spre soluții de 6 și un pic la orice problemă, ceea ce va însemna dezastrul de zi cu zi. Soluțiile date în legătură cu energia sunt de nota 3(trei) pentru că sinergia negativă generează efectul de bumerang, în care șmecherii câștigă și fraierii pierd.

(23 august 2022)

1.000 de oameni care m-au dezamăgit: Margareta

Din 2017, Principesa Margareta își zice custode al coroanei.

Principesa Margareta este o femeie de 75 de ani și este copilul cel mai mare dintre cele cinci fiice ale Regelui MIHAI I al României.
Ziarele nu au fost deloc prietenoase în anii 90 cu  Principesa Margareta.
I s-au adus acuzații și critici  Principesei Margareta.
Una dintre critici se referea că nu vorbește românește.
Nici acum Principesa Margareta nu vorbește perfect românește, dar citește cursiv.
Principesa Margareta are apariții discrete în public.
Principesa Margareta are discursuri dense.
Principesa Margareta se îmbracă bine.
Principesa Margareta știe să menține Casa regală în actualitate.
Principesa Margareta nu face gesturi care să deranjeze viața politică de pe Dâmbovița.
Principesa Margareta m-a dezamăgit pentru că nu a știut să gestioneze evenimentele din 2015 care au zguduit casa regală și cu deosebire ceea ce s-a întâmplat în ultimele zile de viață ale Regelui MIHAI I. 
Principesa Margareta trebuia să aibă un consultant de imagine care să dea soluția cea mai potrivită, astfel încât aparițiile lui Nicolas să nu mai aibă importanța care i s-a dat și nici simpatia de care s-a bucurat. M-a dezamăgit că la statutul său, Principesa Margareta nu a apelat la acest specialist de imagine. La nivelul și la pretențiile Principesei Margareta, custodele coroanei, mă așteptam ca echipa care coordonează activitatea de la palat să fie cu mult mai performantă și soluțiile pe care le dă să nu ne mai amintească de vremurile lui Carol al II-lea și ale Elenei LUPESCU.

(07 iulie 2022)
 

1.000 de oameni care m-au dezamăgit: Radu

Mai întâi a fost Radu DUDA, actorul Radu DUDA care a jucat în filmul Titanic vals.
După ceva timp a devenit Radu.
După alți câțiva ani a devenit Principele Radu.
Principele Radu este un bărbat de 62 de ani.
Principele Radu se îmbracă bine.
Principele Radu are o ținută distinsă.
Principele Radu are gesturi calculate și reținute.
Principele Radu are apariții discrete.
Principele Radu și-a luat rolul în serios.
Principele Radu are un discurs bine studiat.
Principele Radu este o prezență discretă.
Principele Radu își vede de treaba lui cu discreție.
Principelui Radu nu am să-i reproșez mai nimic.
Principele Radu m-a dezamăgit că n-a știut ca bărbat în casă cum să gestioneze situația aceea penibilă în care a fost antrenată casa regală prin acțiunile principelui Nicolae în ultimele zile de viață ale regelui MIHAI I. El  trebuia să fie acel factor de echilibru și nu a fost, lăsând lucrurile s-o ia razna și să fie implicată poliția din Versoix.

(07 iulie 2022)

23 August 1944

 Pentru români ziua de 23 August 1944 are o semnificație aparte deoarece atunci au avut loc evenimente deosebite, care au marcat pentru mulți ani istoria României.
Nu voi scrie aici șirul acelor evenimente, dar cine are curiozitatea, le va studia și va vedea că sunt foarte încâlcite căile Domnului, mai ales când niște politicieni iresponsabili nu au fost în stare să ducă țara spre un deznodământ fericit și au procedat ca și acum executând mișcări mărunte care să le aducă lor beneficii pe termen scurt.
De-a lungul anilor, am văzut scrise lozinci care marcau însemnătatea acestei zile, arătând că la 23 August 1944:
- am întors armele împotriva armatei hitleriste,
- a început eliberarea țării de către Armata Roșie,
- armata noastră a început eliberarea țării,
- a început revoluția democratică la noi.
Îmi aduc aminte că Ion ILIESCU arăta un deget pe care-l poziționa în diferite feluri și arăta că văzut din unghiuri diferite, acel deget arată altfel.
Mă gândesc la faptul că și ziua de 23 August 1944 se interpretează diferit după interese. Cine vrea, o consideră ziua întoarcerii armelor împotriva Germaniei naziste, ca și cum a întoarce armele este o chestie de mare mândrie pe câmpul de bătălie. Alții o interpretează ca începutul unei revoluții, alții ca pe o zi de doliu național, dacă privesc spre consecințele dezastruoase pe termen lung și tot așa. 
Din punctul meu de vedere, la 23 August 1944 s-a întâmplat ceea ce trebuia să se întâmple în lipsa unei strategii naționale coerente pe termen lung a partidelor politice cu interese divergente, care nu au gândit nicio clipă care era direcția corectă de urmat, cu mult înainte de 1939.
Unde nu-i cap, vai de picioare!

(23 august 2021)

ROMÂNIA'100: partidele

După Marea Unire s-au coagulat forțe politice, dar după a doua conflagrație s-a produs un fenomen neașteptat și anume, partidul comuniștilor, PMR mai întâi, PCR după aceea, a acaparat puterea și peste 45 de ani țara noastră a trăit sub comunism. După 1989 s-a dat liber la alcătuirea de partide. Scena politică a fost dominată de:

- partide istorice, dar PNCȚD a intrat ireversibil într-un con de umbră,

- partide noi, avându-i ca membrii pe foștii comuniști,

- partide balama, făurite la comandă pentru a forma majorități,

- partide de laborator construite pentru a îndeplini misiuni de reglare.

Peste tot este vorba de accesul la banul public, la gestionarea acestuia și la promovarea mediocrației prin toate mijloacele, întrucât numai mediocrii sunt cei apți să ducă la bun sfârșit fără să corecteze deciziile proaste, să putească în inactivitate și să elaboreze pe bandă rulantă studii de fezabilitate fără finalitate, să vină cu justificări, să dea soluții mediocre sau proaste la probleme mediocru sau prost definite. Prin anii'90 mi-am pierdut timpul făcând analize comparate ale programelor cam la toate partidele. Nu erau diferențe mari, căci despre doctrinele lor nici atunci și nici acum nu prea sunt multe de spus, căci acele programe nu prea aveau nimic doctrinar în ele. Nu știu dacă acum au ceva.

(05 aprilie 2018)

ROMÂNIA'100: revistele de cultură

Nu cred că este o caracteristică de bază a multora să citească ceea ce este scris în paginile revistelor de cultură. Acum de când este Internetul, multe dintre revistele de cultură de la noi au dispărut. Ele nu au cum să țină pasul cu procesul de tabloidizare sau de OTV-izare.

Mai apare revista România Literară păe care o mai cumpăr și eu să mai văd care este pulsul în literatura de la noi la nivelul anului 2018. Nu mi se pare scumpă, dar atractivitatea nu este la cote dintre cele mai mari din cauza calității materialelor care apar acolo. Nu le-aș numi nici pe departe fundamentale sau rafinate, ci niște abordări, căci marile personalități ale criticii și istoriei literare nu și-au făcut simțită prezența. Tinerii sunt destul de șterși, iar producțiile literare gen poezie, proză sau teatru deja sunt doar niște deziderate și nimic altceva. Probabil mai se publică prin provincie ziare de literatură, dar care nu au circulație națională. Viața culturală este săracă, bântuită de misticism primitiv și de scrieri facile, de necitit pe bani, drept care scriitori de o anumită factură sunt prezenți 100% în mediul virtual, fără să știu eu cu ce succes.

Centenarul Marii Uniri nu ne prinde cu o viață culturală efervescentă, cu rafturi de opere complete ale unor mari scriitori în rafturile de biblioteci și nici cu tineri însetați să citească.

(05 aprilie 2018)

ROMÂNIA'100: campionii olimpici

Centenarul Marii Uniri este omagiat și prin rezultatele de excepție obținute de unii dintre români la Jocurile Olimpice de-a lungul anilor. Campionii noștri olimpic sunt:

Lavinia AGACHE

Angela ALUPEI

Simona AMÎNAR

Georgeta ANDRUNACHE

Chira APOSTOL 

Rodica ARBA-PUȘCATU

Ioana BADEA 

Laura BADEA

Iolanda BALAȘ

Oana BAN

Aurica BĂRĂSCU

Petre BECHERU

Loredana BOBOC

Olga BULARDA-HOMEGHI 

Constanţa BURCICĂ-PIPOTĂ

Vasile DÎBA

Gheorghe BERCEANU

Veronica COCHELEA

Nadia COMĂNECI

Agafia CONSTANTIN

Sofia CORBAN-BANCOVICI

Serghei COVALIOV

Mihai COVALIU

Doina CUȘNIR-STANCIU

Laura CUTINA

Constantina DIȚĂ-TOMESCU

Ion DRAICA

Ionel DRÎMBĂ

Ion DUMITRESCU

Alexe DUMITRU

Alina DUMITRU

Alexandra EREMIA

Rodica FLOREA

Maria FRICIOIU

Liliana GAFENCU

Elena GEORGESCU

Cristina GRIGORAȘ

Elena HORVATH

Doina IGNAT

Corneliu ION

Nastasia IONESCU

Petru IOSUB

Andreea ISĂRESCU

Simion ISMAILCIUC

Paula IVAN

Sandra IZBAȘA

Florica LAVRIC  

Nicolea LINCA

Elisabeta LIPĂ 

Camelia MACOVICIUC

Lia MANOLIU

Nicolae MARTINESCU

Tecla MARINESCU

Doina MELINTE

Lavinia MILOȘEVICI

Diana MOCANU

Alin MOLDOVEANU

Ecaterina OANCIA  

Maria OLARU

Ioana OLTEANU

Ioana PAPUC

Ivan PATZAICHIN

Simona PĂUCA

Mihaela PENEȘ

Ștefan PETRESCU

Dumitru PÎRVULESCU

Cătălina PONOR

Dimitrie POPESCU

Florin POPESCU

Marioara POPESCU

Claudia PRESECAN

Mitică PRICOP

Maricica PUICĂ

Vasile PUȘCAȘU

Valeria RĂCILĂ

Andreea RĂDUCAN

Dumitru RĂDUCANU

Monica ROȘU

Leon ROTMAN

Iulică RUICAN

Ștefan RUSU

Daniela SILIVAȘ

Toma SIMIONOV

Iosif SÎRBU

Daniela SOFRONIE

Anişoara SOROHAN 

Doina SPIRCU

Mihaela STĂNULEȚ

Silvia STROESCU

Viorica SUSANU 

Ecaterina SZABO  

Maria ȘTEFAN

Viorel TALPAN

Anca TĂNASE

Sanda TOMA

Valer TOMA 

Nicolae ŢAGA

Titie ŢĂRAN

Marius URZICA

Andrei VASILE

Viorica VEREȘ-IOJA 

Viorica VISCOPOLEANU

Nicu VLAD

Ei au făcut ca la multe ediții ale Jocurilor Olimpice drapelul României să urce pe cel mai înalt catarg și să răsune imnul de stat al țării noastre, umplându-ne inimile de bucurie. Victoriile lor sunt omagiul pe care l-au adus departe de țară, eroilor care au făurit această țară, spre a-i spori cu forțele lor măreția și renumele. Ei merită un loc de cinste în paginile de istorie ale poporului român.

Campionii sunt dați aici în ordine alfabetică. Dacă dintr-o eroare regretabilă nu am identificat vreun campion, în secunda a doua după ce mi-a fost semnalată eroarea, o voi corecta.

(04 aprilie 2018)

ROMÂNIA'100: festivalul ENESCU

Prima ediție a Festivalului Internațional George ENESCU s-a desfășurat între 4-22 septembrie 1958. Acum în anul 2018 acest festival va fi  la a XXV-a ediție. De-a lungul anilor pe scenele festivalului au apărut personalități de primă mărime ale muzicii din toată lumea. Voi aminti aici pe următoarele:

Lord Yehudi Menuhin

David Oistrah

Nadia Boulanger

Sir John Barbirolli

Claudio Abbado

Zubin Mehta

Grace Bumbry

Victoria de Los Angeles

Elisabeth Schwarzkopf

Carlo Zecchi

Lorin Maazel

Sviatoslav Richter

Aldo Ciccolini

Vladimir Orlov

Arthur Rubinstein

Henryk Szering

Gaspar Cassado

Monique Haas

Miroslav Ceangalovici

André Navarra

André Cluytens

Mstislav Rostropovich

Isaac Stern

Ludwig Hölscher

Sheila Armstrong

Roberto Benzi

Sergiu Comissiona

Barbara Hendricks

Daniel Barenboim

Sir Collin Davis

Antonio Pappano

Daniele Gatti

fără a epuiza întreaga listă. Nu i-am inclus pe românii din țară care au fost prezenți pe scena festivalului, dar mă voi ocupa cu un alt prilej. Aici am vrut doar să arăt că a existat un interes de a face cunoscute în lumea întreagă lucrările marelui compozitor George ENESCU. Cine urmărește postul Tv MEZZO are ocazia să vadă acolo multe dintre aceste personalități în interpretări devenite clasice. Festivalul ENESCU este una dintre paginile interesante de cultură ale noastre, dar este foarte importantă nediluarea evenimentelor, în contextul în care televiziunea și Internetul au tot ce trebuie pentru a aduce importante contribuții în a scurta durata acestui festival și mai ales în a reduce costurile în contextul creșterii calității evenimentelor și minimizării înlocuirilor a unor nume sonore de ultimă oră cu alte nume, înlocuiri devenite suspect de numeroase

(04 aprilie 2018)

ROMÂNIA'100: reabilitările

Nu este vorba de a reabilita termic construcții și nici de a reabilita drumuri distruse de îngheț. Este vorba de a reabilita personalități ale vieții culturale și politice.

Comuniștii au reabilitat personalități precum:

Titu MAIORESCU,

Octavian GOGA,

Lucian BLAGA,

Tudor ARGHEZI,

Lucrețiu PĂTRĂȘCANU,

Ionel PERLEA,

Sergiu CELIBIDACHE,

Henri COANDĂ.

Și acum după Revoluția din Decembrie 1989 au avut loc reabilitări în sensul recunoașterii meritelor reale ale unor lideri de partid, a unor prim-miniștri, a unor ideologi, a unor generali și înalți ofițeri ai armateri române care au luptat pe Frontul de Răsărit, care au contribuit major la făurirea statului unitar și la conducerea destinelor acestei țări numeroase decenii. Tot în acest timp au trecut într-un con de umbră foști lideri comuniști ale căror merite au fost hiperbolizate între 1945 - 1989, punându-i exact la locul cuvenit în paginile unui volum gros de istorie modernă și contemporană al patriei noastre.

(04 aprilie 2018)

ROMÂNIA'100: cel mai scurt dialog

O?

O.

*****************

Pe vremea comuniștilor, după Paști lumea spunea în loc de Cristos a înviat, Cristi a revenit, la care răspunsul era: Adevărat a revenit.

Nu fac nicio aluzie la nimeni și la nimic. Numai că acests dialog l-am auzit în mașina 133 unde circulă cea mai pestriță lume cu putință.

(04 aprilie 2018)

ROMÂNIA'100: o zi obișnuită

Într-o zi obișnuită de primăvară  din anul Centenarului Marii Uniri:
- soarele apare înainte de ora 7,
- televiziunile bagă reclame după ceas la greu,
- Parlamentul mai are unele zbateri,
- cele din Costa Rica mai zic oarece,
- Sebi GHIȚĂ tace ca să vorbească mai pe seară,
- magazinele par tot prăfuite,
- unele gropi din asfalt nu au fost astupate,
- doar unor dintre copaci li s-a făcut toaletarea,
- la Starbucks cafeaua are exact aceeași calitate românească,
- mașina 133 nu vine la cronometru ci la voia-ntâmplării,
- ziarele de pe tarabe sunt anoste,
- pâinea este tot plină de E-uri,
- vânzătoarele vorbesc la telefonul mobil când te servesc,
- cartofii în supermarket sunt cam noroiți,
- șoferii clacsonează a pagubă,
- mașinile sunt parcate pe trotuar încălcând Constituția,
- coșurile de gunosi sunt ori pline, ori vandalizate,
- în piață nu sunt direct producătorii, ci intermediarii,
- peste tot sunt numai reclame proaste și mincinoase,
- în librării la raioanele de cărți sunt prea puțini tineri,
- peste tot aud sintagma de genul cu frână.
M-aș mira ca o zi din acest Centenar să nu fie banală, dar frumoasă în felul ei, căci exist, mă manifest, mă plimb și mă bucur că a venit primăvara cu aerul acela proaspăt și vesel.


(04 aprilie 2018)

ROMÂNIA'100: valorile

Marea Unire a declanșat energiile acestui popor trecut prin foc și sabie de-a lungul istoriei. Așa se face că marile opere literare au apărut după 1918 și scriitori precum Lucian BLAGA, Tudor ARGHEZI, Liviu REBREANU, Dan BARBILIAN,  Octavian GOGA și mulți alții ai au îmbogățit cultura. Și în alte domenii ale științei și artei lucrurile au stat tot așa. Să amintesc aici pe C. I. PARHON, Henri COANDĂ, Nicolae PAULESCU, Emil RACOVIȚĂ, Victor BABEȘ, Alexandru MYLLER, Octav ONICESCU, Constantin GIURESCU, George CĂLINESCU și mulți alți oameni de știință, ale căror rezultate au făcut să strălucească domeniile din știința cărora și-au dedicat întreaga viață. Secolul de la Marea Unire, care va fi marcat anul acesta la 1 Decembrie, evidențiază că din cei 100 de ani aproape 45 de ani au fost trăiți sub comunismul de sorginte sovietică, timp în care societatea românească a cunoscut transformări radicale, unele fiind atât de neinspirate, încât au marcat în mod negativ întreaga evoluție a societății. Au fost și unele aspecte care nu trebuie neglijate, precum eradicarea analfabetismului, dar păcat că după anul 1989 analfabetismul a reapărut și procesul s-a accelerat, demonstrând că eradicarea nu a fost ireversibilă. Tot după 1989 s-a produs datorită situației economice grele și fără ieșire  de aici, exodul populației românești spre Europa de Vest și America, unde acum trăiesc peste 3,5 milioane de români.

Revoluția română a adus expansiunea și instalarea mediocrității, a non-valorilor în toate domeniile, pe poziții de management importante, cu rezultate dintre cele mai nenorocite, din care voi aminti doar câteva:

- teren de fotbal în pantă,

- teleschiu nefuncțional,

- linie de metrou neterminată,

- pod de cale ferată subdimensionat,

- autostradă surpătoare,

- centură neterminată.

În ultimii 25 de ani s-au produs demolări ale unor valori. Chiar și despre Mihail EMINESCU au fost unii care au aruncat cu noroi prin ceea ce au scris. Cărțile de istorie au proslăvit ca eroi prezentatori tv și școala de gimnastică nu s-a întors cu nicio medalie de la Rio. De la un timp se tot vorbește despre proiectul de țară, dar acest proiect întârzâie să apară. Numai frunza de 900.000 de euro cu chestia legată de grădinile Carpaților mai este prezentată prin reclame. Nu ne vizitează nimeni. Nu vizităm pe nimeni. Trăim într-o eră manelizată, prăfuită, divizată și înțepenită, unde marile proiect se mișcă greu, deși banii se cheltuiesc cu nemiluita. Abia aștept să bată clopotul din turla catedralei Mântuirii Neamului, ca simbol al vocației noastre de a clădi simboluri pentru veșnicie.

(03 aprilie 2018)