Ce înseamnă un ziar 100% independent?

Să ne imaginăm o situație ideală, definită prin:
- o mulțime de cetățeni avizi de informație absolut obiectivă,
- un nene cu conștiință civică desăvârșită și cu ideea de a face ziar 100% obiectiv și independent,
- mai multe tanti și mai mulți nene de moralitate desăvârșită pe post de jurnaliști independenți,
- o bancă dispusă să crediteze pe nenea cu ideea,
- furnicuțele cu moralitate maximă scriu articole și scot ziarul independent,
- cetățenii avizi de informație cumpără exemplarele ziarului,
- este asigurat ciclul de creație și de tipărire,
- și au trăit așa până la adânci bătrâneți.

Ziarul independent, obiectiv, deci imparțial, prezintă realitatea exact așa cum este ea, în urma unei documentări complete, prezentând toate punctele de vedere și trăgând concluziile reale, fără părtinire. O astfel de abordare este extrem de greu de imaginat, pentru că:

- nenea cu ideea de face ziarul este și el om, cu calitățile și defectele lui,

- mulțimea de jurnaliști sunt și ei oameni, cu calitățile și defectele lor,

- funcționarii din bancă sunt și ei oameni cu calitățile și defectele lor,

- cumpărătorii ziarului sunt și ei oameni cu calitățile și defectele lor.

Ziarul independent există într-un mediu unde oamenii au calități și defecte, dar peste toate acestea au interese.

Nenea cu ideea se dorește patron, care dorește profit și nu oricum, ci un profit maxim din vânzarea ziarelor.

Nenea jurnaliștii și tanti jurnalistele, vor și ele salarii și nu orice salarii, ci salarii babane.

Banca vrea și ea dobândă la creditul acordat, iar recuperarea și-o dorește rapidă.

Cetățenii cumpărători de ziare vor și ei știri și nu orice fel de știri, ci știri senzaționale. Cum oamenii sunt impresionați de fapte negative, numai stricarea echilibrului dintre faptele pozitive și cele negative, prezentate în paginile ziarului, determină prăbușirea obiectivității. Cum ziarul nu are 1.000 de pagini pentru a reflecta tot ce se întâmplă într-un spațiu mioritic, numai selectarea faptelor și dimensionarea subiectivă a relatărilor, distruge caractertul independent al ziarului. 

Nu am suflat o vorbă despre transmiterea în paginile ziarului a efectelor generate de defectele  patronului, dar și de defectele jurnaliștilor, inclusiv presiunile mediului înconjurător, toate ducând la pierderea independenței ziarului. Într-o societate unde independența și obiectivitatea sunt deziderate mai mult sau mai puțin iluzorii, obiectivitatea și independența jurnaliștilor devine relativă, până la nivelul minim de acceptabilitate, iar acest minim are un caracter relativ, tinzând spre zero de foarte multe ori.

(11 martie 2025)

Ce înseamnă să ai management într-un restaurant?

Spuneam că te naști cu calitățile de manager, dar înveți proceduri să ai management. Un manager de restaurant este ceva, dar lucrătorii din restaurant care știu proceduri înseamnă cu totul altceva. Și managerul și lucrătorii formează echipa, fiind imposibil să funcționeze unii fără alții.

Cel care debarasează are procedurile lui astfel încât:

- să facă munca repede,

- debarasarea să fie perfectă,

- să nu spargă pahare și farfurii,

- să nu-i cadă pe jos tacâmuri,

- să nu verse mâncare pe clienți.

Cel care ia comanda:

- notează felurile de mâncare și locurile,

- repetă să se convingă că a înțeles bine,

- repetă solicitările particulare impuse de clienți,

- predă comanda la bucătar cu detaliile,

- aduce felurile de mâncare,

- vine și întreabă dacă e totul OK,

- face corecții dacă este cazul,

- are masa în primire și răspunde de ea,

- se ocupă de clienți să nu le lipsească nimic,

- încheie cu nota și cu plata.

Cel care prepară:

- folosește o rețetă pe care o repetă,

- sunt excluse variațiile calitative de la o zi la alta,

- asigură aspectul și repetitivitatea,

- pune accent pe calitate,

- își folosește experiența pentru randament mare,

- dacă e chef se comportă ca atare și se și respectă.

Managerul și cei de sub el, nu se văd. Ei sunt prezenți tot timpul și sunt gata să intervină în fiecare moment pentru ca lucrurile să meargă cum trebuie, iar timpii de așteptare și reclamațiile să nu depășească limite care duc restaurantul în faliment.

Un restaurant care are management, are și clienți, iar clienții pleacă tot timpul mulțumiți. Tot timpul se va vedea că există preocuparea de a menține un standard. Porțiile nu vor fi micșorate. Vasele nu vor fi micșorate. Vinul nu va fi botezat. Cafeaua nu va fi pipilică.



(26 decembrie 2023)

Mediul privat și managementul lui

Mediul privat este un concept ce include tot ceea ce este companie a unor entități altele decât statul. O frizerie a liui nenea Gică face parte din mediul privat. O cofetărie a lui tanti Ana face parte din mediulm privat. Chioșcul de la colț al lui nenea Petrică și ef face parte din mediul privat. Dacă cineva are un atelier de croitorie cu firmă la vedere și are și autorizație de funcționare, face parte din mediul privat. Chiar și micile făbricuțe care produc brânzeturi, scaune, bănci, șuruburi, sticle, borcane sau grilaje de fier forjar pentru locurile de veci, toate fac parte din mediul privat. Frumos ar fi să vorbim de fabrici de automobile, de fabrici de centrale termice de apartament, ale unor patroni și pe care să le integrez tot în mediul privat. Dacă ne gândim la firme de construcții, adică la dezvoltatori imobiliari sau la firme de software, desigur, dacă sunt entități serioase și nu puse pe prăduială, evident, le includ în componența mediului privat.

Chestia cu managementul din mediul privat este deja o mare problemă. Există management după ureche și există management științific. Nu am informații despre numărul patronilor de firme private care au făcut studii de management științific, dar ceea ce văd eu cu ochiul liber, îmi crează senzația că lucrurile sunt destul de departe de a fi bazate pe decizii ale unor persoane care au studii de specialitate.

Managementul la vedere în ziua de azi arată:

- empirism,

- risipă,

- dezorganizare,

- necorelare,

- ermetism,

- delăsare,

- indisciplină.

Dacă se vorbește de management, ar trebui să vedem că lucrurile merg șnul, că programul începe la o oră decență, adică undeva la ora 07:00 sau hai să zicem la ora 08:00 dar nu la 09:30. Dacă vorbim de management, ar trebui să vorbim de proceduri clare și frizerul n-ar mai trebui să refolosească un șervet plin de păr de la tunsul precedent, căci nu este nici igienic și nici estetic, în costul aberant pe care-l percepe pentru un tuns civilizat.

În opinia mea, managementul din mediul privat trebuie să fie caracterizat prin control de calitate și tot ceea ce iese dintr-o entitate privată, fie produs, fie servici, trebuie să fie de înaltă calitate, căci numai așa clienții vor reveni și vor duce vorba mai departe, iar afacerea va prospera. Non-calitatea este dușmanul afacerilor și cel ce nu asigură calitate are drum liber și sigur spre faliment, că nu are management.

(17 noiembrie 2023)

Alimentarea nefericirii

La sala de la Piața Vitan unde mergeam să mai trag de fiare l-am întâlnit pe un tânăr destul de rotofei, care se zbuciuma el acolo în felul lui asemeni unui lup singuratic să facă și el ceva. Văzându-l că greșește mult și mai ales că riscă să se accidenteze, am intrat în vorbă cu el. I-am explicat că este rezonabil să pornească de la simplu, la complex, de la greutăți mici la greutăți mai mari, să nu riște să se accidenteze și mai ales să intre pe Internet să se documenteze, dacă nu are antrenor personal.

Din vorbă-n vorbă am început să ne cunoaștem și chiar ne spuneam bancuri, fără a avea pauze lungi între exercițiile noastre care defineau antrenamente cam de câte două ore, fără a forța prea mult ca efort, dar nici cu pauze, ci cu exerciții care creșteau gradual în complexitate și număr de repetări.

Am observat la acel tânăr tendința de a-și defini multe obiective de realizat simultan, dar și foarte dificile, motivând totul pe capacitatea sa de implicare și pe eficiența cu care muncește. Eu de fiecare dată i-am zis că mi-am definit puține obiective și mai ales, care se realizează unele după altele în secvență, fără suprapuneri. I-am mai zis că obiectivele mele sunt omenești, nesupranaturale și că în momentul în care le realizez sunt fericit, mă bucur și am energia de a trece la următorul obiectiv și tot așa. Tânărul acela mi-a zis vreo câteva obiective care chiar se suprapuneau și pe care eu nici în visele mele cele mai colorate n-aș fi fost în stare să le duc la bun sfârșit. Mi-am recunoscut neputința în fața lui și am venit cu multe argumente din care rezulta că fericirea este ca o casă, se construiește cărămidă cu cărămidă, cum și nefericirea, tot așa se clădește tot cărămidă cu cărămidă, dar efectele ei sunt foarte parșive. Atunci el mi-a zis că mănâncă destul de mult și dezordonat, mai ales din cauză că muncește mult, se enervează din orice și că de fiecare dată când își evaluează ceea ce a făcut peste zi îl apucă o nemulțumire imensă care se amplifică prin faptul că-și dă seama că multe lucruri s-ar fi făcut cu mult mai bine altfel. Când sala aceea s-a desființat brutal într-o vară, managerul fugind cu banii, eu am plecat la o altă sală, iar pe tânăr nu l-am mai văzut. Când mai zilele trecute eram prin Mall București Vitan cineva m-a salutat. Nu l-am recunoscut. Tânărul din fața mea, zvelt, îmbrăcat sport mi-a reamintit de discuțiile noastre despre simultaneitatea obiectivelor. Avusese temă de cercetare pe această latură și cred că s-a convins că este bine pentru el să-și clădească fericirea încet-încet și temeinic. Sunt sigur că a continuat să meargă la sală și sunt și mai sigur că fericit fiind, nu avea motive de enervare, cu atât mai mult nu mai avea motive să mănânce mult, anapoda și fără rost.

(28 august 2017)

De la patron, la executant

La sală unde făceam un fel de culturism de amatori, l-am întâlnit pe un tip lasiv, care se zbuciuma din greu să slăbească. La saună când din întâmplare ne-am potrivit, am intrat ăn vorbă și am aflat:

- înălțime 185 cm;

- vârsta 34 de ani;

- greutate acum 105 kg de la 140 kg;

- a fost patron, asociat cu un tip la o firmă de construcții;

- asociatul i-a furat și afacerea și nevasta;

- lucrează ca executant în construcții;

- vine la sală să dea jos excesul de kilograme;

- s-a vindecat de tot stresul și e optimist;

- vrea să-și refacă viața de la zero.

Am admirat tenacitatea lui și dorința de a fi învingător. Era un tip determinat și știa exact ce are de făcut. Venea seara după muncă la sală și avea rutinele lui din care nu-l scotea nimeni. dacă acolo mai erau unii care făceau conversație, el avea ritmul lui și nu intra în vorbă cu nimeni. Îl știau și doamnele care doreau să lucreze la bandă și nu-l deranjeau pentru că el alerga ca un  veritabil sprinter multe minute în șir. Când s-a desființat sala ajunsese la 110 kg și avea o condiție fizică de excepție. Nu-i curgeau pieile de niciun fel pentru că slăbise lent și natural. Sunt sigur că și după ce s-a mutat la altă sală a continuat același drum, căci era prea hotărânt să-și dovedească lui însuși că este foarte bun.

(28 august 2017)