Eu și nudurile

Aici nu voi scrie nici despre ceea ce prezintă revistele PLAYBOY, HUSTLER, HUNK, NASTY și nici despre posterele puse în circulație despre acestea, căci nu despre nudurile de femei sau de bărbați fotografiate și tipărite în aceste reviste mi-am propus să scriu, așa cum am anunțat.

Nici despre tablourile cu nuduri ale lui John Maler COLLIER, Sandro BOTTICELLI, Jofn William WATERHOUSE, William Adolphe BOURGUEREAU, Amedeo MODIGLIANI, Gustav KLIMT, Theodor PALLADY, Ștefan LUCHIAN, Octav ANGHELUȚĂ, Nicolae TONITZA, nu voi scrie și cu atât mai puțin despre sculpturile cu nuduri care se găsesc pretutindeni unde cei cu dare de mână și-au dorit să înfrumusețeze locurile nu mi-am propus să scriu.

Există o vorbă: ce e frumos și lui Dumnezeu îi place. Ar fi nedrept să scriu despre anumite nuduri imortalizate pe pânză, în paginile de reviste și în sculpturile aflate în aer liber sau în muzee și să las deoparte frumusețile care trăiesc lângă noi și pe care ochii noștri nu se satură să le privească.

Voi scrie însă despre timbrele care redau picturi celebre cu nuduri, căci ambiția oricărui colecționar de timbre este aceea de a avea pe o anumită tematică un număr cât mai mare de piese.
Theodor PALLADY a pictat nuduri care se regăsesc în seria de timbre tipărită în anul 2020, serie care reproduce tablourile Toujours du Baudelaire , Femeie nud, Femeie pe canapea, Nud la mare, Odaliscă. 

O altă serie de timbre din 2019 cu nuduri care reproduc picturi ale lui Nicolae GRIGORESCU includ tablourile Bacanta, După baie, Intrând în baie,  Înainte de baie.

Seria de timbre cu nuduri din 1971 reproducea tablouri de Nicolae GRIGORESCU - Nud, Auguste RENOIR - Nud în peisaj, Iosif ISER -Nud, Camil RESSU - Nud, Eugene DELACROIX - Odaliscă, Palma Il VECCHIO - Venus și Amor.

Mi-ar fi plăcut să am posibilitatea să consult cataloagele filatelice renumite și să identific timbre care redau picturi celebre cu nuduri, care au fost redate în serii de timbre spectaculoase și mai ales, să dispun de banii necesari pentru a achiziționa acele timbre.

(24 mai 2023)

(24 mai 2023) 

Lady Godiva by John Maler Collier

Eu și pictura

Pictura m-a pasionat dintotdeauna. Mi-a plăcut să admir picturile din muzee. Mi-a plăcut să admir picturile din biserici. Mi-a plăcut să admir picturile celor care au tablouri la ei acasă. Uneori m-am bucurat nespus în clipa în care am recunoscut un pictor văzând de la distanță tabloul pictat de el.

Mă laud că recunosc cu ușurință picturi de Nicolae GRIGORESCU, Ștefan LUCHIAN, Ion ANDREESCU, Nicolae TONITZA, Ion MUSCELEANU, Salvador DALI.

Am fost plăcut impresionat când am văzut la Muzeul PUȘKIN din Moscova un mic tablou al lui Corneliu BABA.

În anii de tristă amintire când aveam șef de catedră pe un nene absurd, să nu înnebunesc m-am apucat să pictez. Era un fel de terapie prin artă. Am realizat o serie de tablouri în ulei, pe care le am și în ziua de azi. Pe unele le am atârnate pe pereți și zic eu, că nu sunt oribile, din moment ce soția mea nu le-a aruncat la gunoi. Credeam că am talent, lucru pe care îl mai cred și azi, dar nu regret că am abandonat tărășenia, pentru că puțea toată casa a vopsele și în niciun caz, arta mea nu ar fi dus la nimic interesant. Știu că am făcut un tablou numit Aripa tânără și m-am gândit la liberalii români care au făcut un partid PNL-Aripa tânără. Cred că dacă îl voi mai găsi prin casă, îi voi face o fotografie și o voi pune undeva pe Internet să se mai minuneze și alții de ceea ce-mi bubuia mie prin cap.

Am pictat un dovleac pus pe o măsuță. Am oferit tabloul unui prieten și el l-a înrămat, numai că măsuța nu era paralelă cu podeaua camerei lui, ci perpendiculară, iar dovleacul era la orizontală. Mi-a venit să râd, dar m-am abținut, că omul era foarte mândru de tabloul meu.

Când am vizitat muzeele de artă sau diferite retrospective, am făcut-o pentru că îmi place să văd picturi. Niciodată nu am avut bani să cumpăr tablouri, căci aș fi cumpărat. Sunt mulți pictori români care aun tablouri de vânzare la prețuri bune, dar de fiecare dată trebuia să fac altceva cu banii și tablourile au trecut la rubrica pentru mai târziu.


(15 mai 2023)

Arta în ASE

În anul 2009 Editura ASE a publicat lucrarea de 102 pagini intitulată Arta în Academia de Studii Economice din București ai cărei autori erau Ion Gh. ROȘCA, rectorul instituției, Liviu Bogdan VLAD și Paul CROITORU.

În primul rând, condițiile grafice sunt excepționale.

În al doilea rând, toate planșele sunt color, ceea ce sporește calitatea întregului demers.

În al treilea rând, lucrările de pictură, sculptură și grafică sunt grupate pe autori.

În al patrulea rând, stilul este clar și concis, fără terminologie redundantă.

În al cincilea rând, fiecare artist are o prezentare suficient de detaliată pentru a fi  definit.

Consider că autorii au atins obiectivul urmărit, întrucât ASE este o instituție veche, respectabilă și arta trebuie să-și găsească locul atât în fresce, așa cum este fresca realizată de Cecilia CUȚESCU STORK, din Aula Magna, cât și frescele realizate de sabin BĂLAȘA, din sala mare a bibliotecii  aflată în  clădirea de pe Căderea Bastiliei. Nu trebuie căutate lucrări de Ion ANDREESCU, Nicolae GRIGORESCU, Theodor AMAN sau Nicolae TONITZA, ci doar lucrările pe care rectorii le-au achiziționat de-a lungul vremurilor, căci în anii de început ai comunismului ASE se numea ISEP V. I. LENIN și arta nu era o prioritate.

Viitorul va arăta cu siguranță că arta în Academia de Studii Economice va fi mereu prezentă, lucru dovedit prin eforturile deosebite de restaurarea frescei din Aula Magna, care abia s-a încheiat.



(14 noiembrie 2022)

Un eveniment: ART SAFARI

Azi am avut fericitul prilej să vizitez ART SAFARI, o expoziție de artă într-un concept nou, occidental, organizată în Palatul Dacia-România din str. Lipscani 18-20, la parter, etajul întâi și etajul al doilea. La intrare o casă de bilete, o tipă care leagă o banderolă roz, bilete pe gategorii 50 lei persoană normal, 30 lei pentru elevi, studenți  și pensionari, un catalog 50 de lei, ghid 150 lei persoana pentru o oră și 90 lei un pachet complet.

La parter, chiar la intrare m-a înâmpinat acel celebru milaj de ghips făcut de Constantin Brâncuși în anul 1902 și care este găzduit de Academia Națională de Artă - ANA și pe care l-am văzut acum mulți ani, cred prin 2005 sau 2006 când am avut ocazia să mil arate artistul Cătălin Bălescu, profesor acolo, acum rector la ANA.

Niște săgeți colorate cu albastru indică traseul de urmat și altele roșii arată care este drumul de întoarcere. 

Parterul conține sectoare interesante dar dezolant mi s-a părut compartimentul din stânga unde este un spațiu destinat lui Cpnstantin Brâncuși, spațiu doar cu niște poze, fără măcar o sculptură, oricât de mititică. Într-o sală, pe dreapta era muzeul parfumurilor și mă așteptam la mult mai mult, adică să fie acolo niște persoane care să aibă niște sticluțe cu eșantioane și chiar dacă nu erau originale de acum 100 de ani, esențele de încercat se constituiau într-un gest drăguț de a fi un pic altceva decât nișe banale vitrine cu chestii destul de banale. Tot acolo era și un loc destinat copiilor cu un program pentru aceștia exact când este timpul lor de somnic. dar tot pe un afiș zicea ceva de un preț de 15 lei pentru o poza și 10 lei pentru un desen. Să nu uităm că prin parcuri în USA eu am văzut că sunt pictați copilașii pe mutre gratis.

Etajul întâi este impresionant printre altele și pentru că pe lângă noua generație, acolo se află tablouri ale Magaretei Sterian dar și ale clasicilor, ale marilor clasici vreau să zic. Într-o sală pe un perete se găsea un exceptional Nicolae Tonitza, cu acele motive din arta țesăturilor oltenești. Tot acolo, la o gaelrie se aflau niște lucrări ale lui Dali cel cu nume complet, Salvador Domingo Felipe Jacinto Dalí i Domènech.

Etajul al doilea m-a impresionat prin lucrările lui Corneliu Baba, de o frumusețe rară și mi-am adus aminte că la Muzeul Pușkin din Moscova numai el era reprezentat ca pictor român acolo.

Este o expoziție cu ușor caracter comercial din moment ce la unele tablouri apar și prețuri pe care le considfer normale la unele și nejustificate la altel. Dacă un Pallady are preț între 20.000 ș 30.000 de euro, nișe necunoscuți și-au tras prețuri intre 2.000 și 6.000 de euro. Și desenele acelea de Dali aveau prețuri între 600 și 800 de euro, ceea ce înseamnă că sunt lucrări realizate în serii de dimensiuni medii.

Claie peste grămadă, este meritoriu că orașul acesta jegos mai iese din monotonie, cu ceva și că pe lângă cazinouri și păcănele acum numite pompos LV caffe, aduce aminte că mai avem și cultură. Ceea ce este tare nasol că personalul este absolut needucat și dintre toate femeile alea din acele săli, n-am văzut pe vreuna care să nu vorbească la telefon.

În clădirea aceea monumentală, expoziția de artă este frumos alcătuită, luminile sunt bine distribuite pe tablouri sau pe sculturi, chiar dacă unele dintre încăperi nu au lumină naturală.
Este o structurare modernă și trebuie continuată căci acum este o avalanșă de lucrări și mai ales de autori, din București dar și din centrele culturale ale țării și ochiul trebuie să se obișnuiască cu ele. Faptul că am văzut nenumărate materiale publicitare cu BCR înclin să cred că această bancă a sponsorizat manifestarea. or fi fost și alții, dar pe pliantul primit, nu au apărut. În costul biletului cred că organizatorii era bine dacă ofereau un ceva acolo în care să se prezinte pe ei și nu numai o schiță așa cum iau eu ori de câte ori merg la Outlet Parndorf de lângă Viena că ăla de lângă Militari de când am cumpărat un tricou care săa descusut sub brat îl evit.

(09 mai 2016)