Vali Irina CIOBANU și picturile ei cu cai

Trecând prin fața clădirii monumentale a Academiei de Studii Economice din Piața Romană nr. 6 am avut marea surpriză să văd pe panouri fixate pe gardul de fier forjat, reproduceri ale unor tablouri realizate de pictorița Vali Irina CIOBANU, dar în mod deosebit mi-au atras atenția tablourile care reprezentau cai, tablouri extraordinar de frumoase, pe care le reproduc și eu aici ca să le admirați și dacă iubiți caii să mergeți să le cumpărați.

Rar mi s-a întâmplat să văd cum un pictor  reușește să prindă calul în mișcare, astfel încât să ai senzația că este lângă tine fiecare exemplar din tablou, fie în alergare, fie gata să vină cu botul ca să ia grăunțe din palmă. Vali Irina CIOBANU deține arta redării privirii blajine, dar inteligente a fiecărui exemplar surprins în fiecare din tablourile sale. Mărturisesc că privind aceste tablouri, am avut bucuria de a mă afla în fața unor capodopere și mi-am propus să vizitez expoziții ale acestei mari pictorițe.

Crizantemele fideluță

Acum foarte mulți ani, pe când mergeam în centrul Bucureștiului pe la cofetăriile selecte, aveam ocazia să văd tablouri care prezentau în tot felul de combinații de culori și de poziționare, doar crizanteme fideluță. S-a întâmplat ca tot privind acele tablouri să se așeze la masa unde-mi savuram prăjitura, un domn care m-a întrebat de ce mă uit la tablouri. I-am răspuns că-mi plac. El mi-a zis că este pictorul care le-a făcut. Mi s-a prezentat, dar i-am uitat numele. 

A început să-mi povestească tehnica folosită de a realiza aceste tablouri. Mi-am dat seama că este vorba de pictura de masă, așa cum în fabrici și uzine există producție de masă. Pictorul lua multe pânze, picta fundalul rând pe rând cu variații ale culorilor. Când termina de pictat fundalurile, deja pe prima pânză era uscată vopseaua și începea să deseneze o crizantemă fideluță de o anumită culoare, pe o anumită poziție. Trecea la următoarea pânză schimbând doar poziția crizantemei, dar menținând culoarea. Proceda la fel pentru toate pânzele. O lua de la capăt cu pictarea unei crizanteme fideluță pe prima pânză, dar de o altă culoare. După ce picta cam 30 de crizanteme fideluță în diferite culori și diferite poziții, avea terminate multe, chiar foarte multe tablouri cu crizanteme fideluță, care umpleau pereții cofetăriilor selecte din București, tablouri care încântau privirea prin cromatica florilor.

(28 ianuarie 2028)

Pictura de Gheorghe TATTARASCU la Schitul Cetățuia din județul Vâlcea

Marii pictori români au executat și lucrări de artă în biserici, iar un exemplu este Schitul Cetățuia din județul Vâlcea unde se află lucrări ale lui Gheorghe TATTARASCU.

Mi-aș dori să văd și în ziua de azi mari pictori români că merg în biserici care se construiesc, pentru a realiza picturi care să rămână peste veacuri, așa cum s-a întâmplat cu operele unor mari pictori români de demult, care bucură ochii credincioșilor ce trec pragul unor lăcașuri de cult de la noi.

(21 mai 2024)

Inteligența Artificială - IA și crizantemele fideluță

Cu mult înainte de 1989 prin cofetăriile din București erau agățate pe pereți tablouri cu crizanteme fideluță, tablouri care aveau:
- fundaluri de culori diferite,
- flori asemănătoare ca formă,
- dispuneri diferite ale florilor,
- culori frumoase ale petalelor. 

Întâmplarea a făcut să-l cunosc pe pictor. Mi-a vorbit de ideea tablourilor cu crizanteme fideluță și l-am ascultat vorbind de viteza cu care picta acele tablouri.

Acum că veni vorba de Inteligența Artificială - IA, ceea ce făcea pictorul la acea vreme, Inteligența Artificială - IA are toate șansele s-o facă și încă cu o viteză de mii de ori mai mare. Totul s-ar produce astfel:

- un nene crează un prototip de crizantemă fideluță,

- se ia un generator de numere pseudoaleatoare,

- se generează fundalul,

- se generează coordonatele primei crizanteme,

- se generează culoarea primei crizanteme,

- este desenată prima crizantemă după șablon,

- se procedează așa până se obține o densitate acceptată a florilor pe tablou,

- procesul continuă la alt tablou.

Există posibilitatea de a genera crizanteme fideluță într-o mare varietate, modificând cu un generator de numere pseudoaleatoare lungimile petalelor, numărul petalelor și chiar poziția petalelor, totul fiind ținut sub control prin plaja definită a variațiilor.

Inteligența Artificială - IA intervine activ, mai ales dacă sunt analizate alte tablouri cu flori și informațiile privind conținutul digital al florilor din acele tablouri este folosit activ în tablourile cu crizanteme fideluță.

Pentru a face tablourile este necesar un robot specializat, așa cum sunt utilizați în realizarea de tablouri care se vând prin supermarketuri de bricolaj, numai că aici e vorba de a face ceva mai diferențiat.


(12 iunie 2023)

Vocația de pictor

Pictor ești dacă te naști pictor. Vocația de pictor nu se învață. A fi zugrav nu este mare grozăvie, dacă ai fost ucenicul unui pictor. Am văzut copii în fața blocului și dintre ei, unul era mai răsărit, făcea desene pe nisip sau folosind cretă desena pe asfalt. Ceilalți copii erau uimiți de ușurința cu care respectivul desena chipuri, case, vapoare sau păsări. El era talentatul.

Am cunoscut pictori adevărați. Ei au ceva al lor. Este acolo în ei un foc lăuntric. Este ceva care îi mistuie și doar prin culoare se manifestă.

Eu mi-am dorit să cumpăr tablouri, dar nu am avut niciodată banii necesari. La un moment dat am găsit un tablou care mi-a  plăcut. Aveam 2.700 lei și artista, C.I. cerea 2.900 lei. Nu aveam cele două sute de lei și am rămas cu buza umflată. De atunci nu am mai îndrăznit să mă mai gândesc la achiziționarea unui tablou, căci am considerat că nu este de nasul meu. Chiar dacă aș avea munți de bani, tot n-aș mai încerca. O umilință mi-a fost suficientă. 

Am avut ocazia să stau de vorbă cu pictorii Vasile MIHALACHE, Radu DĂRÂNGĂ, Dorin APREUTESEI și m-am convins și mai tare că pictor te naști și ești pictor, nu devii pictor ținând în mână o pensulă pe care o înmoi în vopsele și dai cu ea pe pânză.

(31 mai 2023)

Eu și erotica

Din punctul meu de vedere, erotica este legată de frumos. Au apărut multe cărți în care cuvântul EROTICA apare în titlu. Ca în teoria mulțimilor, conceptul de erotică se definește prin exemple. De aceea, parcurgând o serie de cărți, m-am lămurit cu mult mai bine despre conceptul acesta. Cărțile au conținut fotografii și explicații semnificative despre erotică. Este o graniță destul de bine conturată între erotică și pornografie și datorită oamenii care nu sesizează bine diferențele, fac confuzii și dezvoltă abordări absolut eronate, care nu duc în niciun caz la concluzii corecte, complete și decente.

Eu sunt de acord cu faptul că multe chestiuni legate de erotică trebuie dezbătute, dar nu prea amănunțit și nu cu prea multă pierdere de timp.

Cred că muzeele care dispun de acele opere de artă care se încadrează în zona eroticii au cu mult mai mulți vizitatori decât muzeele tematice în care apar scene cu furnaliști, cu muncitori agricoli, cu tractoriști pe câmpiile patriei sau cu femei îmbrăcate în salopete de oțelar.

Urmărind culturismul mai în detaliu, am văzut că mulți culturiști și multe femei culturiste de top, au făcut poze artistice care se încadrează în zona eroticii, dar jocul de lumini și umbre au dus acele fotografii în zona fotografiei artistice, în care liniile și contururile au menirea de a defini, nu de a sugera.

Marile case de editură au publicat fotografii alb-negru destinate eroticii, arta fiind dusă pe cele mai înalte culmi, ceea ce a făcut din fiecare artist fotograf un maestru și l-a impus în rândul clasicilor, deși tematica este una de mare sensibilitate, riscul de a aluneca spre zona subiectelor destinate adulților fiind maxim.

Nu am avut banii să cumpăr acele albume, căci erau foarte scumpe datorită dimensiunilor și tirajelor lor, dar am zăbovit mult timp să le răsfoiesc și să înțeleg prin ce se deosebește arta de fotografia obișnuită, unde apar elemente facile, lipsite de rafinament și mai ales de genialitatea artistului. Am văzut fotografii artistice din zona eroticii, pe care le-am asociat schițelor în cărbune ale unor mari graficieni, căci artistul a folosit aparatul foto exact așa cum graficianul folosește bucata de cărbune pe coala imaculată.


(30 mai 2023)

În spațiul mioritic, erotica este mai degrabă pornografie mascată (I)

Din dorința de a scoate bani și din piatră seacă, unii întreprinzători mioritici au inclus în zona eroticii multă pornografie, pentru a scăpa de consecințele pe care pornografia explicită le impune atunci când nu sunt respectate restricțiile folosirii în public a imaginilor destinate adulților. Cine a studiat cât de cât domeniul eroticii, face cu mare ușurință între erotică și pornografie. În librării se găsesc albume de pictură destinate eroticii. Tot în librării se găsesc albume cu fotografii artistice având ca subiect erotica. Totul este la lumina zilei și arta este artă și punct.

Au apărut în ziare de tiraj destul de mare o serie de suplimente care poartă titlul calendarul erotic pe anul Ț sau zodiacul erotic, dar și alte lucruri care sunt precedate de cuvântul erotic. O persoană se fotografiază sau este pictată complet îmbrăcată și totul este în regulă. Dacă persoana apare nud și este fotografiată sau este pictată, ceea ce rezultă este plasată în zona fotografiei erotice, respectiv, a picturii erotice dacă unghiul din care este prezentată persoana, are darul de a sugera faptul că este vorba de un nud, fără a fi prezentate detalii care să expliciteze caracteristicile ce definesc un nud. Toată lumea știe când este vorba de o pictură sau de o fotografie din zona eroticului și când, din contră, este vorba de o pictură sau de o fotografie cu adevărat pornografică. Nu este un exercițiu prea greu de a face diferența, numai că unii întreprinzători, orbiți de strălucirea sau de puterea banilor șterg cu prea mare ușurință linia de demarcație dintre pictura sau fotografia erotică, respectiv, pictura sau fotografia pornografică. Ei pierd din vedere că erotica se oprește la a sugera detaliile neprezentate, în timp ce pornografia chiar prezintă acele detalii ce definesc zonele intime ale corpului uman. Se apelează la instinctele primare ale ființei umane, care este dominată de a plăti cu ușurință bani pentru a vedea la liber, ceea ce se vede numai și numai în anumite condiții și nu de către oricine, oricând și oriunde.

Ca discuția aceasta să nu fie una abstractă, voi dezvolta subiectul în zilele următoare, căci merită să analizăm acest subiect, pentru a trasa granițele corecte între două teme care s-au transformat în fenomene, prin anvergura pe care o au în lumea din ziua de azi.


(19 aprilie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: BOȚOGHINĂ tâmplarul

Am avut momente grele în viața mea. Unul a fost acela în care credeam că explodez din cauza unui șef idiot care mă tortura cu porcăriile lui de doi bani. Atunci m-am apucat să pictez. Numai câ în acele vremuri nu găseam nici vopsele în ulei, așa cum sunt azi, nici pânză preparată gata pusă pe rama de lemn, ca eu doar să mă așez și să pictez. Aveam un vecin tâmplar cu care am stat de vorbă. El mia făcu ramele din lemn. Eu am luat pânză, am fixat-o și un profesor de desen, care știa cum stau lucrurile, mi-a zis cum să pregătesc pânza să pictez pe ea. Cel care mi-a făcut ramele din lemn era vecinul meu tâmplarul BOȚĂGHINĂ, care a făcut acele rame exact la dimensiunile pe care i le-am cerut și din lemnul care să nu se crape când băteam cuiele pentru a fixa pânza. 
Dacă am reușit să fac ceva și să depășesc starea nenorocită în care mă aflam, o datorez lui BOȚOGHINĂ tâmplarul, vecinul meu, căci pânza, celelalte materiale nu era problemă să le găsesc. Doar ramele de lemn lipseau. El a fost salvatorul meu și m-a impresionat că a înțeles exact ceea ce doream și ca un meseriaș adevărat, mi-a îndeplinit dorințele. Era punctual, corect și bun meseriaș. ramele făcute de el erau fără cusur.  Mai am și acum prin casă pânze puse pe cadrele făcute de vecinul meu.

(31 martie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Cătălin BĂLESCU

 Pe când eram șeful Catedrei de Informatică Economică am avut ocazia să-l cunosc pe pictorul Cătălin BĂLESCU, în același timp și cadru didactic la Universitatea de Arte Plastice din București. Am fost și am văzut atelierul său care era vecin cu pictorul Ion SĂLIȘTEANU, dar am vizitat și ceva la Universitatea de Arte Plastice, unde m-a impresionat mulajul acela superb realizat de sculptorul Constantin BRÂNCUȘI.
În acele vremuri, tânărul artist Cătălin BĂLESCU dorea să realizăm o colaborare, dar nu au fost condițiile propice și ceea ce pornise ca o idee interesantă a sfârșit trist. Eu l-am apreciat pe Cătălin BĂLESCU căci avea lucrări foarte interesante din punctul meu de vedere și se vedea interesul lui spre abordări foarte deschise. Eu discutasem cu cineva care lucra la un atelier de pictură și i-am propus să-mi ofere cu împrumut tablouri realizate de el să le expun la mine la office unde veneau foarte multe persoane și ar fi fost o bună ocazie să vadă lumea că și noi am coborât din copac. Persoana mi-a zis ceva care m-a deranjat teribil, ceva legat de niște sume de bani, deși nu era un nume și eu consideram că-i fac un servici. Când și-a dat seama de gafă, a vrut s-o dreagă, dar nu s-a mai făcut nimic și de atunci nu l-am mai primit pe respectivul să discutăm ceva, deși el a vrut. Tablourile lui Cătălin BĂLESCU erau interesante, dar n-am mai abordat problema legată de office. Timpul a trecut, dar eu am avut proiecte, activități cu doctoranzii și nu am continuat discuțiile cu pictorul și profesorul Cătălin BĂLESCU. Sunt sigur că traiectoria lui este una de succes, pentru că din lucrările văzute în atelier rezulta că e un pictor de mare talent.

(28 martie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Vasile MIHALACHE

 Îi spuneam maestre lui Vasile MIHALACHE, profesorul de desen de la Școala generală 194 din Berceni, pentru că el era i pictor. În vremurile în care șeful meu de catedră mă tortura, singura mea scăpare era să mă refugiez în a face ceva și acel ceva era să pictez. Mi-am cumpărat pensule, tuburi de vopsele în ulei și de magazinele Fondului plastic de pe Lipscani am cumpărat pânzele cu cadru pe aveam să pictez.

De la maestrul am învățat foarte multe. De la el am câteva lucrări foarte frumoase, căci el era așa de generos încât, dacă cineva admira o lucrare a sa i-o dăruia cu mare plăcere.

El făcea și litografii folosind materiale neconvenționale pe care le avea la dispoziție, precum bucăți de linoleum. Era un mare colecționar de opere de artă. Îmi spunea că mergea la Institutul de Arte la expozițiile de sfârșit de facultate și cumpăra cu prețuri excelente tablouri ale absolvenților. Dacă cumpăra zece tablouri și dacă din cei 10 absolvenți, doi deveneau mari pictori, cu cote de piață foarte bune, spunea că este un foarte mare câștig. Vorbea că Sabin BĂLAȘA ar fi dorit să răscumpere o lucrare a sa din studenție și ar fi oferit un preț extraordinar de bun. Maestrul mi-a spus, dar eu nu dispuneam de bani să fac investiții, în plus, la o negociere a unei picturi, cu o pictoriță care cerea 2.800 lei, dar eu aveam 2.700, femeia nu a vrut să cedeze la preț și am plecat cu buza umflată și am conchis că nu e de mine să cumo=păr tablouri că niciodată nu voi avea banii pe care artiștii îi cer.

El a devenit primar al sectorului IV unde stăteam și eu și am devenit pentru o scurtă perioadă consilier de sector și în 14 mai 2004 maestrul mi-a dat o diplomă de excelență, pentru munca mea de consilier.

Vasile MIHALACHE m-a impresionat pentru faptul că după mulți ani de la terminarea Institutului Pedagogic de 3 ani și-a continuat studiile la Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu, și a obținut diploma de restaurator de opere de artă. O colegă a mea avea un tablou și nu știa cam ce este cu acel tablou. Am mers cu Vasile MIHALACHE și el i-a cerut niște ceapă. A tăiat ceapa și a spălat partea cu semnătura tabloului cu zeamă de ceapă, reușind să vadă că tabloul era într-adevăr al unui mare pictor român. Se vedea că maestrul făcuse studii de restaurator!



(17 ianuarie 2023)

Vasile PETROVICI: Ion POPESCU NEGRENI. Pictură, grafică

Istoricul de artă  Vasile PETROVICI a studiat îndelung lucrările pictorului Ion POPESCU NEGRENI, a adunat mult material legat de opera acestui pictor și a avut acces la jurnalul maestrului. Dispunând de un material atât de vast, Vasile PETROVICI a optat spre a realiza un album de artă cu o structură mult mai complexă decât suntem obișnuiți.

La albumele de artă cu structură clasică întâlnim:

- o prefață,

- o prezentare a pictorului,

- o listă a expozițiilor,

- reproduceri după tablouri,

- lista colecțiilor și muzeelor care găzduiesc lucrări,

- bibliografia utilizată.

În cazul de față, în lucrarea referită prin:

Vasile PETROVICI (coordonator) - Ion POPESCU NEGRENI pictură, grafică, Editura PIM, Iași, 2021, 224 pag, ISBN: 978-606-13-6034-5.

întâlnim:

- o prezentare a pictorului Ion POPESCU NEGRENI (paginile 5 și 6)

- un argument al autorului cărții (pagina 7),

- aspecte legate de tablourile maestrului (pagina 8),

- reproduceri după tablouri,

- fragmente de jurnal în ordine cronologică ( perioada 1977 - 1995).

Istoricul de artă Vasile PETROVICI s-a gândit să grupeze acele însemnări ale pictorului în capitole distincte precum: Despre tablouri, Gânduri despre artă (pagina 146), Vizite la expoziții (pagina 174), Întâlniri (pagina 182). Ultimele 25 de pagini conțin fotografii care îl reprezintă în marea lor majoritate pe pictor, de la copilărie și tinerețe până la vârsta de 94 de ani. Pentru a asigura o bună circulație a cărții, autorul a gândit ca textele să fie tipărite atât în limba română, cât și în limba engleză.

Reproducerile după lucrările pictorului și graficianului Ion POPESCU NEGRENI au fost selectate cu grijă și au informații precum tehnica utilizată, materialul și data, atunci când maestrul a precizat acest lucru.

De regulă se spune despre un album de artă că este privit. Lucrarea realizată de istoricul de artă Vasile PETROVICI trebuie citită cu mare atenție pentru a înțelege cu precizie lucrările prezentate, căci fiecare dintre acestea au un conținut mult mai departe de liniile de grafică sau culorile tablourilor în ulei. Cartea face un lucru cu totul remarcabil, acela de a nu explica tablourilor, căci fiecare admirator al operelor trebuie să fie liber să interpreteze ceea ce vede. El va fi ajutat de însemnările din paginile de jurnal ale pictorului. Explicațiile pictorului sunt suficiente, iar privitorul are posibilitatea să zăbovească asupra tabloului sau desenului și să descifreze ceea ce artistul a dorit să exprime fără a fi ghidat artificial sau forțat într-o anumită direcție, după dorința cuiva din exterior.

Trebuie să remarc aici calitatea graficii acestei lucrări și să adresez felicitările mele editurii PIM din Iași, care a reușit o adevărată performanță în a asigura distribuirea conținutului atunci când o lucrare necesita două pagini, pentru a avea atât redarea, explicația, cât și fragmentul de jurnal asociat.

(08 decembrie 2022)

FILATELIA: seria de timbre In memoriam, 20 de ani prințesa DIANA

Pliantul de prezentare realizat de ROMFILATELIA are 4 pagini.
Pe prima pagină este prezentat sugestiv titlul seriei de timbre.
Pe pagina a  II-a este descris fiecare timbru și este și un tabel ce include tirajul, dimensiunile și prețul.
Pe pagina a  III-a se află imagini cu blocurile care alcătuiesc seria de timbre.

Pe pagina a  IV-la este făcută o traducere în limba engleză a textului de pe pagina a II-a. 

Condițiile grafice sunt de excepție, ceea ce îmbie pe filateliști, oricare ar fi nivelul acestora să achiziționeze seriile respective, mai ales că prețurile nu sunt inabordabile. Există este adevărat și plicuri prima zi în tiraje limitate de 200 de exemplare, dar nu toți filateliștii doresc să aibă în colecțiile lor astfel de întreguri poștale, chiar dacă sunt superbe.

(07 decembrie 2022)