Dictatura elitelor profesionale

În opinia mea, prin elite intelectuale, înțeleg persoanele care au finalizat studiile de licență sau studiile doctorale la primele 10 universități ale lumii, cu diplome în regulă și fără artificii prin care rezultă că doar au dat și ei cu nasul pe acolo, în sensul că au trecut prin campus și s-au fotografiat sau au căutat să deschidă vreo ușă și ușa era încuiată căci era vacanță sau portarul nu le-a permis accesul.

Dictatura elitelor profesionale presupune ca:

- miniștrii să fie absolvenți ai perimelor 10 universități ale lumii,

- funcționarii  să fie absolvenți ai perimelor 10 universități ale lumii,

- peste 80% din parlamentari  să fie absolvenți ai perimelor 10 universități ale lumii,

- managerii din peste 70% din organizașții  să fie absolvenți ai perimelor 10 universități ale lumii,

- profesorii universitari în peste 90% din cazuri  să fie absolvenți ai perimelor 10 universități ale lumii.

Și ca lucrurile să fie clare, cele prime 10 universități ale lumii sunt:

University of Oxford

Stanford University

Massachusetts Institute of Technology

Harvard University

University of Cambridge

Princeton University

California Institute of Technoilogy

Imperial College  London

University of California, Berkeley

Yale University.

Ca să nu fiu un tip imposibil, având în vedere că ierarhiile se mai schimbă, cine dorește, are posibilitatea să includă nu 10 ci 15 universități și tot despre o dictatură a elitelor vom vorbi, căci următoarele cinci universități sunt și ele nume grele ETH Zurich, Tsinghua University, University of Chicago, Peking University, Johns Hopkins University. Invidioșii vor spune că chiar dacă ei sunt absolvenți ai unor mari universități, nu se potrivește ceea ce au învățat ei acolo cu specificul din spațiul mioritic. Problema nu se pune așa. Ei cel puțin sunt niște indivizi deștepți, chiar foarte deștepți, nu sunt niște fraieri care au terminat universități de pe pozițiile 75 la 85 după ierarhizarea mioritică și măcar pentru că sunt foarte deștepți soluțiile pe care le vor da sunt de 1.000 de ori mai bune decât a celor licențiați la fabrici de diplome de pe la noi sau de aiurea, care tot hârtie igienică poartă numele, căci fără acoperire sunt.

(07 decembrie 2023)

Buna guvernare

Dezideratul unei națiuni este buna guvernare. Guvernarea se face prin oameni. O guvernare bună se face cu oameni buni, adică profesioniști adevărați și nu intelectuali de paie. Acum foarte mulți ani, o profesoară din Chile care a locuit în România după ce a fost asasinat președintele Salvador ALLENDE și care acum lucrează la o universitate din Santiago de Chile spunea că la ei, după alegeri sunt invitați să facă parte din guvern profesori chilieni care predau  la primele 10 universități ale lumii, în acest fel chilienii fiind siguri că în guvern au oameni de înaltă calitate profesională și implicit și de un înalt nivel de moralitate.

Bună guvernare înseamnă un program de guvernare bun.

Bună guvernare înseamnă miniștrii cu pregătire profesională solidă.

Bună guvernare înseamnă pachete de legi coerente, exacte și cu rol activ.

Bună guvernare înseamnă programe de investiții adevărate, ritmice și cu termene.

Bună guvernare înseamnă drămuirea banului public și stoparea cheltuielilor fără rost.

Bună guvernare înseamnă implementarea de criterii de performanță reală în economie și societate.

Bună guvernare înseamnă creșterea calității actului decizional la nivel de guvern și nu numai.

Bună guvernare înseamnă transparență totală și monitorizare independentă.

Bună guvernare înseamnă eliminarea factorilor care favorizează corupția, indiferent de nivel.

Bună guvernare înseamnă implicare, asumare, control, termene, evaluare, ierarhizare și poziționare.

Bună guvernare înseamnă comunicare, cooperare și coordonare pe fluxuri perfect și complet definite.

Este foarte greu să realizezi bună guvernare dacă oamenii care sunt puși s-o facă au obiective divergente și nu lucrează ca o echipă, ci caută să rezolve probleme de rutină zi de zi, fără să se ocupe de obiectivele majore pe care le au definite în program și nu dispun de criterii riguroase de evaluare a muncii, fiind dominați de a găsi argumente prin care să justifice de ce obiectivul nu este realizat și termenele trebuie decalate în mod repetat, căci justificările și subterfugiile sunt abundente, facile și chiar dacă sunt lipsite de credibilitate, sunt înghițite de decidenți căci avalanșa sancțiunilor se va prăvăli peste toți.



(15 iulie 2023)

Cine sunt conducătorii de doctorat de la universitățile private americane?

Nu comentez cum se obține calitatea de conducător de doctorat în Europa sau în țările bolșevice, că nu ele sunt etalonul. Conducătorii de doctorat din universitățile private americane sunt acele personalități care:
- stăpânesc un domeniu de cercetare științifică și sunt recunoscute în mod real prin rezultatele obținute,
- reușesc să definească un proiect de cercetare și să obțină o finanțare de multe milioane de dolari,
- construiesc o echipă cu care realizează proiectul în care includ și câțiva doctoranzi,
- din valoarea proiectului plătesc salarii și burse doctoranzilor  care lucrează la proiect,
- au calitatea de a-și selecta persoanele cu care lucrează ca proiectul să fie unul de succes.

Conducătorul de doctorat este cel care are capacitatea să identifice problemele de interes pentru cei care au capacitatea de a finanța proiecte de mare anvergură, pentru perioade lungi de timp. El propune proiecte, obține finanțări și gestionează derularea proiectului de cercetare științifică, iar coordonarea doctoranzilor este parte a muncii lui, iar activitatea doctoranzilor este și ea parte din activitățile specifice proiectului, în care cercetarea științifică a doctoranzilor le permite acestora obținerea de soluții originale pe care să le valideze în proiect prin experimente și apoi prin implementări complete.

Un conducător de doctorat la o universitate privată este o personalitate care ewte integrată în proiectul pe care-l coordonează și de care răspunde, iar în cazul în care mai este și profesor universitar, nu se cramponează că el are două luni de concediu. Proiectul lui se derulează continuu, doctoranzii lucrează la proiect cu normă întreagă, nu la fără frecvență. Conducătorul de doctorat, manager de proiect, integrează munca doctoranzilor ca etape din proiect, doctoranzii având sarcini exacte de a furniza output-uri la proiect, care se suprapun cu sarcinile lor din programul individual de pregătire a doctoratului.

Conducătorul de doctorat știe despre ce este vorba, intuiește soluțiile, dar el are doctoranzi ca să le dea și acestora o șansă de afirmare, nu că el nu ar fi în stare să rezolve problemele din proiect. De aceea, el are capacitatea de a-i coordona pe doctoranzi, că știe de la fiecare ce să ceară, unde aceștia trebuie să ajungă. El știe ce este de făcut, dar vrea ca doctoranzii să facă, nu el, căci ei primesc banii de bursă pentru acele rezultate. Nu doctoranzii îl învață pe conducător, ci conducătorul îi strunește pe doctoranzi. 


(24 iunie 2023)

Recuperarea timpului pierdut se amână sine die...

Comunismul a adus sărăcie, lipsuri, șantiere inutile, risipă și ineficiență. După 1989 toate speranțele au fost îndreptate spre noua clasă politică repezită spre a pune mâinile pe frâiele puterii. Inexistența unor filtre calitative verificate în practica socială a făcut ca noua clasă politică să fie formată din tot felul de persoane, care nu au dovedit a fi calificate, care au arătat lipsă de profesionalism.
Cine a crezut că românii fugiți în vremurile comuniste, care s-au realizat în Occident, se vor întoarce pe meleagurile mioritice, a făcut calcule total eronate. Românii fugiți nu s-au întors pentru că știau care:
- este rezistența la nou,
- sunt întrebările cu mâncatul salamului cu soia în ultimii cinci ani,
- erau frânele pe care le-ar fi întâmpinat, că noi nu avem nevoie să ne învețe careva, 
- trebuie să fie furcile caudine prin care să treacă din partea foștilor colegi.

Eu am avut foști studenți de la Informatică Economică plecați în USA, Germania, Franța sau Anglia în timpul lui CEAUȘESCU, dar niciunul nu s-a întors în țară și argumentele lor erau decente, căci se acomodaseră cu ceea ce era acolo și știau atmosfera de aici, iar prin comparație era mai bine acolo. Unii chiar făcuseră doctorate și lucrau în universități foarte bune.

Am stat de vorbă cu o profesoară din Chile care venise în perioada în care în țara ei erau represiuni asupra socialiștilor. Doamna vorbea perfect românește și spunea că în Chile la formarea guvernului sunt invitați profesori de origine chiliană care lucrează la mari universități din USA și devin miniștri, președinți de agenții guvernamentale. Acolo se pune accent pe filtrele valorice și valorile autentice sunt respectate.

Îmi aduc aminte că aveaqm un coleg al cărui fiu era profesor la o universitate din primele 10 ale lumii. Colegul meu i-a cerut fiului să vină pentru câteva luni să pună și el umărul la construirea noii societăți democrativ=ce. În naivitatea lui, tânărul a acceptat. A venit. A fost angajat la un barosan din Ro și a primit un salariu astronomic în USD. Tânărul plin de elan, s-a pus pe treabă. Și a lucrat și a venit cu soluții. Toate materialele le colectau niște moșulici din instituție. Au trecut luni bune și nimeni nu l-a chemat să discute cu el. Salariul îi mergea. Omul a văzut că muncește degeaba și și-a luat tălpășița și a plecat acolo unde soluțiile lor aduceau milioane, zeci de milioane de dolari celor care aveau nevoie de ele.

Am luat la puricat CV-uri ale multor politicieni. Nu am găsit decât un singur caz de politician care a studiat la una din primele 10 universități ale lumii. Restul politicienilor au absolvit universități obscure sau cei care au absolvit facultăți mai de Doamne-Ajută, lucrează în cu totul alte domenii.

Cu o clasă politică subcalificată, nu se recuperează cei 50 de ani ai comunismului, ci decalajele față de țările avansate se adâncește, recuperarea lor se amână sine die, căci implementarea conceptului de Românie educată va produce efecte abia peste 25 de ani.


(14 august 2022)

Unanimitatea lui Clotilde Armand

Clotilde Armand trebuie privită ca un element absolut nou în peisajul politic românesc. Mulția au zis că dacă s-a reușit cu neamțul Iohannis, trebuie să se reușească și cu franțuzoaica Clotilde Armand și au avut dreptate.
Trebuie spus ca franțuzoaica Clotilde Armand, căci orice s-ar zice, ea tot așa va fi apelată, prin franțuzoaica Clotilde Armand, a apărutu în peisajul politic cu niște avantaje precum:

• vine dintr-o națiune prietenă românilor;
• are studii la MIT în America;
• vorbește bine românește;
• are idei clare;
• este curajoasă;
• face un altfel de politică;
• are verb;
• știe să pună probleme;
• este puternică;
• aduce ceva nou în peisajul tern al politicii dâmbovițeneȘ
• prospețimea în antiteză cu politicienele banale.

Faptul că Clotilde Armand nu a obținut unanimitate la sectorul 1 acum la alegerite locale nu înseamnă că ea este o învinsă, ci are un start exceptional în politică pentru că:

• a surclasat candidați cu mari pretenții;
• a făcut față unor exigențe extraordinare;
• sectorul unde a candidat este super-rafinat;
• accesul ei în media a fost extrem de limitat;
• a mers pe un trend bun anti-sistem.

Așa cum este, Clotilde Armand este un agent electoral extrem de eficient și dacă va fi să meargă alaturi de Nicușor Dan în țară în campanie, va avea succes nu numai în Transilvania, ci oriunde pentru că vorba ei este plăcută și știe să asculte.

(09 iunie 2016)