Nouă ne plac diplomele și titlurile pompoase, dar inutile

Dorința nebună de a arăta că suntem cineva, chiar dacă realitatea este cu totul alta ne face să inventăm tot felul de diplome și de titluri pompoase, cu sonorități abrupte, de dimensiuni nefirești, însoțite de simboluri ce coboară din istorie, dar care sunt în realitate niște elemente care girează valorile minore, care prin mijloace anapoda acced și la diplome și la titluri și la simboluri.

Îmi aduc aminte că atunci când a murit un barosan, muierea lui, s-a apropiat de mormânt și a început să potrivească panglicile de la decorațiile pe care defunctul le primise de-a lungul anilor. Într-o discuție cu conducătorul meu de doctorat, mi-am exprimat admirația față de îndurerata femeie, iar conducătorul meu de doctorat a concluzionat:

- Era normal să le potrivească, dacă și le-a dat singur.

Așa se întâmplă și în ziua de azi. Cândva era un mare premiu ce se acorda unui om de cultură în fiecare an și premiul era parcă de 50.000 de USD. Erau fericiți cei care primeau acel premiu, căci zic eu, îi scotea din foame.

Există fabrici de diplome universitare, diplome care nu spun nimic, care nu arată nimic și despre ai căror posesori se spun numai lucruri urâte, căci a te duce bou și a te întoarce vacă, nu este deloc un titlu de glorie pentru nimeni. Cu diferite prilejuri se acordă diplome de excelență unor nene și unor tanti cu diferite prilejuri, cu transmisii la televizor, desigur înregistrate, nu live. Unii chiar își plătesc medalia de aur pe care cineva, nu spun cine, le-o acordă ca semn al prețuirii. Cândva, m-am preocupat și eu să fac o plachetă de argint pe care am acordat-o la niște nene, totul fiind făcut din inițiativa și pe banii mei de bugetar pârlit. Dacă vrei, faci și trebuie să existe doar ideea.

În mintea mea, aia care mi-a mai rămas acum la 76 de ani, consider că Premiul NOBEL este un premiu, că Premiul PULITZER este un premiu. Și Premiul LENIN era un premiu. Restul de premii care se acordă sunt chestiuni interesante și bune prilejuri de a face spectacol, de a mânca și de a bea degeaba. Pentru unii în CV diplomele și premiile sunt chestiuni de fală, pe care eu nu dau doi bani, căci știu care sunt universitățile valabile, care sunt diplomele semnificative și mai ales care sunt momentele de acordare.

(23 octombrie 2023)

Împăunarea cu titluri false

Există în fiecare dintre noi ideea de a părea mai bun decât suntem în realitate. De aceea avem tendința de a face lucruri inexplicabile până la un punct precum:

- exagerarea cât de bune rezultate am avut, mai ales dacă nu sunt martorii evenimentelor,

- obținerea în cele mai variate forme diplome fără o semnificație reală, dar cu rezonanță la citire,

- cumpărarea de diplome, medalii și alte însemne care să arate merite imaginare.

Numai așa se explică modalitatea în care este creată o imagine surogat, poleită, fără valoare reală a noastră, deși totul este fără valoare, dar pentru impresie contează foarte mult.

Mulți fac doctorate doar pentru a avea în fața numelui titlul de doctor, un PhD sau Dr, deși pe poziția ocupată de bucătar, de vidanjor, de pregătit ambalaje, un asemenea titlu nu este necesar. Mulți fac facultăți doar pentru a avea o diplomă, dar în realitate munca pentru care obține salariu nu implică acele studii. Este o dorință stupidă de împăunare cu titluri fantomă a unor oameni, pentru a impresiona, în lipsa unor rezultate reale. Numai așa se explică faptul că mulți exploatează ignoranța, drept care creează academii cu nume pompoase, înființează titluri tot pompoase și contra cost persoanele doritoare devin membri ai academiilor sau posesori ai acelor medalii. Să zicem că eu vreau să inventez o medalie de aur pe care o decernez. Simplu. Proiectez medalia. Merg acolo unde se fac medaliile. Văd prețul. Dacă e de aur și costă 1.000 de euro, voi formula un text prin care voi vorbi de cheltuieli de 2.000 euro să am și eu un oarece profit. Lansez mesajul și fraierii și orgolioșii care vor să primească medalia, vin, achită 2.000 euro. Eu comand medalia personalizată. plătesc 1.000 de euro, organizez undeva decernarea medaliei cu public care primește o masă caldă și o carte și fac poze și totul e OK. Eu am câștigat, iar cel care a plătit are cu ce se lăuda: o medalie de aur pur cu o titulatură pompoasă.

Diplomele sunt și mai puțin costisitoare. Dacă le însoțim de o plachetă spectaculoasă e și mai mișto. Fraieri care să plătească așa ceva sunt gârlă. Ideea este că oamenii trebuie să facă ochii mari și să verifice cât e adevăr și cât este fals în lista de titluri afișată de fiecare dintre noi.

(17 ianuarie 2021)