Dispariția poporului mioritic

Mitul veșniciei a început să se destrame. De la un popor de 22 milioane de locuitori cu cât se lăuda dictatorul Nicolae CEAUȘESCU, cel care a interzis avorturile, la cele 18 milioane de locuitori, înseamnă o scădere de 4 milioane în mai puțin de 30 de ani. Plecarea celor 6 milioane la muncă în străinătate a făcut ca satele să se depopuleze, iar orașele să fie și ele cu mai puțini locuitori. Condițiile economice defavorabile și creșterea gradului de sărăcire al populației a făcut ca natalitatea să scadă dramatic și numărul de familii cu mai mult de 3 copii să fie din ce în ce mai mic. S-a vorbit de sporul negativ al natalității, dar soluția cu concediul de creștere a copiilor și plata alocației de creștere nu au rezolvat problema, căci problemele demografice au și explicații economice, dar adevăratele cauze ale scăderii sporului demografic trebuie căutate altundeva. Atunci când stabilitatea, speranța într-un viitor luminos se reduc sau dispar, ideea de a avea o familie scade, iar luarea în considerare a familiei numeroase, devine o utopie, fără a veni ca explicație distracțiile, cluburile, excursiile și cheltuielile pentru medicina de înfrumusețare.

Structura demografică are dinamica ei. Faptul că există țări în UE unde salariile sunt mari, faptul că acolo este nevoie de forță de muncă atât necalificată, cât și calificată, faptul că românii care merg în acele țări prezintă nenumărate avantaje de integrare în respectivele societăți, determină ca ritmul celor care pleacă de pe meleagurile mioritice să fie mare, iar noile măsuri adoptate de guvernul premierului Ilie BOLOJAN, au menirea accelerării acestui ritm, depopularea luând proporțiile unei dispariții a băștinașilor, chiar dacă lucrătorii asiatici vor compensa forța de muncă lipsă, esența cetățenilor autohtoni ai spațiului mioritic se va dilua constant și ireversibil. Este un proces natural, de nestăvilit și istoria ultimilor 500 de ani are nenumărate exemple de schimbări la nivelul popoarelor și mulți se fac că nu-și explică dispariția unor civilizații, deși cauzele sunt la mintea cocoșului, căci nimeni nu răm,âne pe loc doar de dragul de a fi masochist, ci pleacă exact unde îi este mai bine, iar chestia cu regretele, cu dorul de casă, sunt numai lucruri bune de pus în cântecele pe care două sau trei generații le vor uita pur și simplu și mânz, brânză, viezure vor fi înlocuite cu alte câteva cuvinte ale unei limbi pierdute, despre care alte generații se vor mira și vor ridica din umeri. La Academia Română, un nene a făcut un model șin zicea acel nene că în 2050 populația mioritică va fi undeva la 10 milioane, dacă sporul negativ se va menține. Eu îmi îngădui să cred că acel nene nu a luat în considerare exodul spre țările dezvoltate al oamenilor sărăciți de aici.


(11 septembrie 2025)

Depopularea Daciei

Ani de zile a fost combătută teoria depopulării Daciei, conform căreia populația s-a retras în munți, fără a exista o explicație solidă asupra motivelor pentru care dacii să fi făcut așa ceva. Nici în ziua de azi nu există explicație coerentă a dispariției limbii dacilor, căci viezure, mânz, brânză, lift, trump, nu sunt doar reverberații în timp ale existenței unui popor, ci mult mai mult.
Ceea ce s-a întâmplat cu poporul român în ultimii 36 de ani, arată că nu trebuie să treacă un secol ca un popor să-și ia bocceluța cu el și să plece în bejenie, atunci când pământurile lui strămoșești nu-i mai ofer:
- speranță,
- bunăstare,
- muncă.
Au plecat în bejenie 6 milioane din cele 22 de milioane de români și au fost ani în care numărul de nou-născuți dintre români în străinătate au fost de peste 500.000 ceea ce arată că cei plecați au fost în floarea vârstei. Așa cum stau de rău lucrurile aici pe meleagurile noastre mioritice, riscul plecării altor milioane de români crește și mai mult, iar depopularea țării devine o realitate de o cruzime de neimaginat. Sub ochii noștri are loc un proces numit exod, care nu explică existența unor catastrofe naturale sau a unor războaie, ci verificarea dictonului latin  ubi bene, ibi patria. Ceea ce nu a înțeles clasa politică din spațiul mioritic este legat de faptul că procesul este în dinamică, se desfășoară sub ochii ei și are caracter ireversibil. Mai mult, diaspora, căci așa se numește partea de popor care pleacă din patria sa, votează și contribuie prin dezinformarea de care beneficiază de adoptarea pe căi democratice a unor decizii greșite, dacă ne gândim doar la alegerile din 2009, 2014 și 2019. Ar fi bine ca sociologii să privească cu atenție ce se întâmplă aici și acum și să facă noi construcții teoretice asupra depopulării Daciei, căci migrația popoarelor este parfum comparativ cu crahul economic devastator.

(26 august 2025)

Făurirea omului nou prin muzica ușoară

 Obsesia comuniștilor a fost aceea de crea omul nou, omul care:
- împărtășește idealurile comunismului,
- luptă pentru apărarea societății comuniste,
- militează pentru implementarea legilor comuniste,
- respinge dogmele religioase,
- crede în valorile comuniste,

- își iubește necondiționat conducătorii,

- își dă viața pentru valorile comuniste.

Deși eforturile de a crea omul nou au fost imense, s-a văzut cum în 222 Decembrie 1989 în câteva ore s-a ales praful de tot eșafodajul construit de comuniști și ideea de om nou a rămas doar un vis foarte urât trăit de cetățenii țării noastre, vis nefiresc, care s-a spulberat imediat ce elicopterul s-a ridicat de pe clădirea cc al pcr în acea frumoasă zi de vineri, pe la prânz.

În absurditatea ei, politica partidului comunist includea și muzica ușoară care avea aderență la tineri, în suita de instrumente pentru crearea omului nou. Mulți dintre compozitori, textieri și interpreți s-au încins în hora propagandei comuniste cu toate forțele lor, pentru a crea omul nou sau altfel spus, pentru a-l îndobitoci, căci transformările în conștiință nu se fac cu c-c-turi de doi bani, bătând din palme.

Cântecul Trenul galben fără cai pe muzica lui Marcel DRAGOMIR, cu textul compus de Gerorge ȚĂRNEA și în interpretarea lui Angela SIMILEA proslăvea metroul din București, realizare a regimului CEAUȘESCU.

Cântecul Cincinalu-n patru ani și jumătate, pe muzica lui Henry MĂLINEANU, cu textul lui Harry NEGRIN a fost interpretat de Ion BOGZA era un demn ca cincinalul să fie realizat cu o jumătate de an mai repede. 

Cântecul Poporul, CEAUȘESCU, România, pe muzica lui George GRIGORIU, versurile lui Aurel STORIN a fost interpretat de diferite coruri, dar în China a fost cântat pe un stadion de peste 100.000 de tineri.

Cântecul Magistrala albastră, pe muzica lui Vasile V. VASILACHE, cu versurile  lui Aurel STORIN, a fost interpretat de Dan SPĂTARU și Mirabela DAUER și proslăvea canalul Dunăre- Marea neagră, realizare a regimului CEAUȘESCU.

Cântecul M-am născut în România pe muzica lui Petr MIHĂESCU și versurile lui Harry NEGRIN a fosy interpretat de Cristian POPESCU vorbea despre mândria de a fi român.

Cântecul De vrei să ştii ce înseamnă român pe muzica lui Cornel FUGARU și pe versurile Dan V. DUMITRIU în interpretarea lui Dan SPĂTARU, așa cum zice titlul răspunde la întrebare.

Cântecul Voi cânta pentru mileniul III pe muzica lui Marius ȚEICU și versurile Eugen ROTARU a fost interpretat de Angela SIMILEA are exact acele elemente de propagandă care să-l facă să ia un premiu la Festivalul de la Mamaia din 1986.

Cu cât ne apropiem de anul 1989 muzica ușoară cunoaște acel nivel de schimbare cu accente forțate spre a impune modalități de creare a omului nou, dar totul s-a dovedit artificial și compozitorii și textierii și cântăreții care s-au înhămat la această căruță cu roți pătrate, în seama de 22 Decembrie 1989 s-au dat peste cap de trei ori și au devenit cei mai democrați oameni, cu principii creștine pure, de parcă nici usturoi nu mâncaseră și nici gura nu le puțea.

(15 februarie 2025)

Recitiți versurile imnului nostru de stat!

Recitând versurile imnului nostru național, vedem marile adevăruri pe care aceste le conțin și enorma actualitate a lor. Fiecare vers se potrivește de minune momentelor pe care le trăim, căci tot ceea ce ni se întâmplă, nu este întâmplător și nu reflectă întru totul voința noastră, a poporului.

Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,

În care te-adânciră barbarii de tirani!

Acum ori niciodată, croiește-ți altă soarte,

La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani.

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume

Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,

Și că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume

Triumfător în lupte, un nume de Traian!

     

Înalță-ți lata frunte și caută-n giur de tine,

Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;

Un glas ei mai așteaptă și sar ca lupi în stâne,

Bătrâni, bărbați, juni, tineri, din munți și din câmpii!

     

Priviți, mărețe umbre, Mihai, Ștefan, Corvine,

Româna națiune, ai voștri strănepoți,

Cu brațele armate, cu focul vostru-n vine,

"Viața-n libertate ori moarte!" strigă toți.

     

Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate

Și oarba neunire la Milcov și Carpați!

Dar noi, pătrunși la suflet de sfânta libertate,

Jurăm că vom da mâna, să fim pururea frați!

     

O mamă văduvită de la Mihai cel Mare

Pretinde de la fii-și azi mână d-ajutori,

Și blastămă cu lacrămi în ochi pe orișicare,

În astfel de pericul s-ar face vânzători!

     

De fulgere să piară, de trăsnet și pucioasă,

Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,

Când patria sau mama, cu inima duioasă,

Va cere ca să trecem prin sabie și foc!

     

N-ajunse iataganul barbarei semilune,

A cărui plăgi fatale și azi le mai simțim;

Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,

Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!

     

N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,

Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm;

Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,

Să ne răpească limba, dar morți numai o dăm!

     

Români din patru unghiuri, acum ori niciodată

Uniți-vă în cuget, uniți-vă-n simțiri!

Strigați în lumea largă că Dunărea-i furată

Prin intrigă și silă, viclene uneltiri!

     

Preoți, cu crucea-n frunte căci oastea e creștină,

Deviza-i libertate și scopul ei preasfânt.

Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,

Decât să fim sclavi iarăși în vechiul nost' pământ!

De aceea poporul în 24 noiembrie 2024 a ieșit la luptă și cu arma votului a răsturnat ordinea lucrurilor, schimbând ierarhiile, ceea ce va duce în 01 decembrie 2024 la resetarea parlamentului, iar în 8 decembrie la desăvârșirea revoluției structurale pașnice din România.

(26 noiembrie 2024)

O copertă care anunță ceva. (I)

     Ion T. IVAN

Istoria lăbărțată a poporului românesc

Los Altos, 2022

Marele beneficiu al înjurăturilor la români

Cine are curiozitatea studierii aprofundate a înjurăturilor la români va identifica marele beneficiu pe care îl înregistrează toți cei care știu să scrie corect înjurăturile în limba română. Spre deosebire de vorbirea curentă în limba română, înjurăturile reprezintă modalitatea unică de a verifica nivelul elevat al cunoașterii limbii române, căci  dacă nu toate înjurăturile, atunci majoritatea covârșitoare a acestora necesită o înțelegere profundă a limbii române, pentru a le exersa corect în scris.

Numai marii maeștri ai înjurăturilor corect scrise au plăcerea de a se lăuda că stăpânesc foarte bine meandrele limbii române. Mai toate zicerile de acest fel necesită utilizarea cratimei și nu oricum, ci de cele mai multe ori, necesită folosirea a două cratime.

Îmi aduc aminte de  cântecul al lui Connect-r intitulat Mai du-te-n dragostea mea și care este o formă delicată de a-i spune cuiva ceva frumos, dar folosind o parafrazare a unei înjurături care stă pe buzele oricărei persoane care a învățat să gângurească un pic și care vrea să se manifeste plenar prin vorbe.

Nu voi da aici o listă a înjurăturilor pe care le frecventează tot românul pentru că este inutil, dar sunt sigur că tot ce începe cu du-te-n ..., băga-mi-aș ... sau lutu-te-n... indiferent ce continuare au, se bucură de apariția celor două cratime, ceea ce pentru un vorbitor de limba română, care dacă are măreția să învețe să le și scrie este mare lucru, căci nuanțele fac diferența.

(19 septembrie 2022)

26% și au apărut mirări

La un sondaj printre cetățeni, doar 26% au răspuns că ar lua arma în mână să apere patria. Mie mi se pare chiar excelent acest procent din moment ce 33 de ani ni s-a inoculat că trebuie să fim:
- răi,
- dezbinați,
- lacomi,
- individualiști,
- egoiști,
- lași.
Fără a avea modele și fără a avea o educație legată de patriotism, fără a cânta Hora Unirii, fără a-l iubi pe Avram Iancu, suntem goi, de izbeliște, fără vlagă și fără idealuri.

Nu-i înțeleg pe politicieni și pe cei din mass-media că se lamentează de starea jalnică în care ne aflăm. Suntem acolo unde am vrut și noi, dar au vrut și ei, căci le-a convenit să aibă oameni săraci, inculți și gata să voteze la comandă, nu oameni care știu ce este aceea patrie, știu ce înseamnă iubirea de glie și eroismul


(11 martie 2022)

Poporul masochist

Poporul a văzut cum a fost în comunism și după 22 Decembrie 1989 toți s-au așezat la rând să-l pupe în c-r pe Ion ILIESCU, cel care a zis că predecesorul lui a întinat idealurile comuniste. Poporul și-a dorit după dărâmarea comunismului să fie condus tot de un comunist.

După ce și-a dat seama că a luat-o-n barbă cu Ion ILIESCU, poporul s-a orientat spre Emil CONSTANTINESCU, profesorul care a vorbit despre călugărul Vasile, bălăbănindu-și semnificativ ochelarii, fără a se întreba ce hram a purtat acesta nu în Convenția Democratică, ci pe la Universitate, unde saltul său de la lector la profesor universitar a fost fulminant, și el fiind tot un fost comunist, dar mai mic în poziție decât predecesorul său.

După ce a văzut că Traian BĂSESCU, la primărie în 6 ani nu a făcut nimic, dar absolut nimic, poporul l-a ales pe el în detrimentul arogantului Adrian NĂSTASE, care de bine de rău, făcuse sălile de sport, dar nu a fost suficient, pentru poporul masochist, care și mai mult, l-a reales pe BĂSESCU, după ce 5 ani ca președinte a arătat că autostrăzile nu sunt necesare și și doborât toți adversarii.

Realegerea din 2019 a președintelui care a stat cuminte 5 ani la Cotroceni, lucru care mie mi-a convenit căci eu sunt împotriva președintelui-tătuc, a reprezentat un act natural pentru un popor cu apucături masochiste, care nu-și dorește evoluție, ci autoflagelare prin stagnare și regres continuu. Ceea ce trăim acum în vremuri negre de pandemie, este rezultatul alegerilor mediocre ale unui popor sărac, obidit, trist și lăsat de izbeliște de o clasă politică mediocră, să nu spun criminală.

Mulți îl bârfesc le Klaus IOHANNIS că a fost la piramide îmbrăcat în alb. După mine, este exact ceea ce trebuia să facă, pentru a asigura independența partidelor politice, căci ele trebuie să dea guvernul și majoritățile, rolul președintelui nefiind să-și bage coada în politică și să tragă sfori. Bravo, lui!

(30 octombrie 2021)

Suntem un popor de ratangii

Am ratat șansa de a fi țară învingătoare în Al II-lea Război Mondial.
Am ratat șansa de a construi un comunism așa cum l-au văzut părinții lui MARX, ENGELS și LENIN.
Am ratat șansa de a construi o democrație autentică, ci am făcut una de cumetrie.
Am ratat șansa de a ne califica la competiții fotbalistice importante în ultimii 20 de ani.
Am ratat șansa de a construi autostrăzi care să traverseze Carpații.
Am ratat șansa de a aduce în parlament oameni de mare calitate intelectuală.
Am ratat șansa de a alege președinți care să ne ducă spre progres, nu spre eșuare.
Am ratat șansa de trece cu fruntea sus și mai ales eficient prin pandemie. 
Vom rata șansa de a implementa PNRR datorită crizelor politice inutile, dar prelungite.
În coada Europei nu se ajunge oricum, ci printr-un lung proces de ratări ale unor ținte, căci pentru a fi altfel, trebuie să ne modificăm matricea care ne definește și care se concretizează prin proverbul nefericit capul plecat, sabia nu-l taie sau prin zicerea să moară capra vecinului. Să nu uităm acel merge și așa care ne-a dus de râpă, pentru că lipsa de exigență nu duce în altă direcție.

(03 octombrie 2021)

Greșelile poporului român

Se zice că fiecare popor are conducătorii pe care și-i merită. Eu zic că fiecare popor are conducătorii după chipul și asemănarea sa. Totuși am observat că poporul român face greșelile:

- semnează cecuri în alb celor pe care nu le merită,

- consideră că toți oamenii sunt buni ca el, deși nu e așa,

- iartă prea repede pe cei care greșesc nepermis,

- uită lucrurile greșite pe care le fac netrebnicii,

- se lasă ompresionați de lacrimile false,

- crede în a doua șansă a celor care l-au dezamăgit,

- întoarce și celălalt obraz pentru a fi scuipat ori pocnit,

- trece cu prea mare ușurință netrebnicia, răutatea și violența,

- crede că timpul le rezolvă pe toate și vindecă la fel,

- invocă prea des puterea divină în rezolvarea de probleme care-i stau lui în putere,

- vrea ca alții să facă dreptate, deși nedreptatea tot el o face.

Nimic nu se schimbă de la sine. Trebuie lucrat mult, chiar foarte mult. În cazul nostru, atât timp cât hrana se află pe toate drumurile și omul doar trebuie să caște gura și-i cade halalea-n gură, omul va fi tot așa cum este acum. Doar când pentru o bucată de pâine omul va trebui să nădușeaască, doar atunci vor apare acele modificări ce vor face diferența, căci a fi îngăduitor acum echivalează cu a fi prost în ochii multora. dacă munca ar fi criteriul esențial al existenței noastre și coloana noastră vertebrală ar fi dreaptă, exigența ar fi alta și acceptarea jumătăților de măsură și-ar pierde actualitatea în favoarea deciziilor ferme.

(15 martie 2021) 

Poporul educat înseamnă: televiziune adevărată

Un popor cu adevărat educat înseamnă să privească emisiunile unor televiziuni în care:

- jurnaliștii nu fac cacofonii;

- obscurantismul nu e pe primul plan;

- faptele pozitive sunt preponderente;

- subiecții emisiunilor sunt valori autentice;

- nu se pune accent pe scandal;

- emisiunile educative primează;

- lumea are de unde învăța;

- reclamele nu sunt tâmpite;

- se promovează valorile autentice;

- nu apare niciun kitsch;

- folclorul autentic e la el acasă;

-  violența nu este încurajată nici indirect;

- cinstea, curajul, onoarea, cinstea sunt apreciate;

- nu se aleargă cu orice preț după bani și profit.

Cum așa ceva nu prea văd făcându-se în următorii 50 de ani, șansa ca televiziunile să contribuie masiv la educarea poporului sunt minime și în orice proiect de educare a maselor, televiziunilor nu trebuie să li se acorde un prea mare credit. Nici televiziunea națională nu are cum să joace un rol important în educarea maselor pentru că:

- este bântuită de fantomele facilului;

- nu are modele proprii, ci merge la grămadă;

- statul este slab, corupt și nu ia decizii adecvate ei;

- merge de-a valma că nu are profesioniști;

- este ca întreaga societate, mocirloasă.

În acest context, poporul va deveni educat prin crearea unor mecanisme de selecție și de promovare a oamenilor educați, astfel încât să fie încurajate munca cinstită, performanța adevărată și mai ales valorile autentice, care propulsează societatea. Și acest lucru este dificil de realizat în contextul în care domină în societate mediocritatea agresivă, superficială, neprofesionistă, intolerantă și vulgară. 

Să fim totuși optimiști!

(07 decembrie 2018)

Turnătorii și tipologiile lor

Să nu creadă nimeni că cei 25 km de dosare ale fostei Securități s-au scris singure sau au fost scrise exclusiv de ofițeii care lucrau acolo. Multe, chiar foarte multe dintre paginile acelor dosare au fost scrise de cetățeni care erau fie turnători, fie informatori, plătiți, forțați sau voluntari. Ai identificat următoarele tipologii de turnători:

- turnătorul amator tot ceea ce face este din proprie inițiativă, fără reguli și șabloane,

- turnătorul apocaliptic vede în tot ce-l înconjoară numai sămânța răului absolut de relatat,

- turnătorul benevol se oferă în orice moment să servească cauzei imaginare prin a vinde tot,

- turnătorul convins care crede că numai el este în stare să apere cauza pentru care toți luptă,

- turnătorul credincios trăiește cu frica datoriei neîmplinite atât timp cât știe și nu spune,

- turnătorul ereditar moștenește de la părinți plăcerea de a scrie ce fac alții și nu numai,

- turnătorul format la cursuri de calificare și-și descoperă talente dintre cele mai nebănuite,

- turnătorul forțat a fost prins cu o hoție și-și plătește libertatea turnând fără discernământ,

- turnătorul hiperbolic are darul ca în înscrisuri să multiplice de câteva ori cele relatate,

- turnătorul instictual se vede făcând această meserie ca pe un dar de neprețuit de nedespărțit,

- turnătorul îndemnat de familie face fără tragere de inimă convins fiind că menirea sa este alta,

- turnătorul mecanic acționează ca un ceasornic la oră fixă producând înscrisuri șablonarde,

- turnătorul mistic are credința că el este trimisul pe pământ să mântuiască ărin turnătorie,

- turnătorul patriot crede că prin ceea ce face își servește cu devotament patria,

- turnătorul permanent are darul de a se crede și veșnic și util pe viață indiferent de regim,

- turnătorul plătit nu are o profesie cinstită și recurge și la acest mijloc de a supraviețui,

- turnătorul profesionist are o bază de date și șabloane care-i măresc productivitatea acolo,

- turnătorul vigilent, are ochiul ațintit asupra tuturor, convins că în jurul său sunt numai trădători,

- turnătorul zelos trăiește numai și numai pentru a face cunoscut to ce mișcă în jurul său.

Am cunoscut tot felul de turnători, unii dintre ei fiind mânați de sentimente înălțătoare, care credeau căpre binele celor din jur, neștiind că valorile celorlalți sunt cu totul altele. Toți turnătorii au caracteristic faptul că sunt fără performanță în meseria de bază pe care o practică și din care ei își duc zilele. Venind cu aspectul de turnătoriei ei suplinesc toate minusurile de pe celelalte planuri, inclusiv din planul sentimental. Secretomania cu care se învăluie le crează acea notă de mister pe care o au falși oameni care lasă să se credă despre ei că știu cu mult mai multe decât spun.

(12 aprilie 2018)

Migrația popoarelor

De câțiva ani Europa se confruntă cu migrația a milioane de oameni care și-au lăsat casă, masă și pământul pentru a pleca în pribegie, datorită:

- războaielor,

- sărăciei,

- opresiounii,

- secetei,

- foametei,

- nenorocirilor,

- catastrofelor,

- molimelor,

- închsorilor,

- torturilor,

- climei.

Numai situațiile extreme îi fac pe oameni să plece în pribegie, mai ales când la ei aveau o situație bună care le permitea să aibă:

- casă,

- confort,

- serviciu,

- distracție,

- credință,

- liniște,

- familie,

- comunicare,

- sentimente,

- patriotism.

Este clar că cei ce-și părăsesc căminele caută să se stabilească unde situația le va fi prielnică, unde vor avea un acoperiș, posibilitatea să practice meseria pe care o știu, să trăiască decent, să se ocupe de educația copiilor, să practice credince religia cu care s-au născut, să fie oameni respectați, să uite durerea desrădăcinării și s-o ia de la zero. În concluzie, nimeni nu pleacă de unde trăiește dacă o duce bine, dacă este împlinit ca personalitate spre o altă destinație, decât numai dacă acolo găsește ceea ce în țara sa nu găsește. Numai așa se explică plecarea intelectualilor din România în timpul lui CEAUȘESCU. Ei nu erau migranți economici, ci migranți de conștiință sau migranți profesionali, căci în țara lor nu aveau libertatea de conștiință, libertatea de expresie și libertatea de a practica mesiria la cele mai înalte standarde.

Migranții de azi merg spre Germania sau spre Austria și nu se opresc în România sau Bulgaria pentru că Germenia și Austria le asigură șansa de evoluție la cotele pe care și le-au imaginat și pentru care ei au riscat extraordinar de mult pentru a ajunge acolo. Toate sacrificiile făcute de ei au un scop bine definit și numai așa se explică nivelul de concentrare a migrației spre cele două țări, deși Suedia, Anglia și Italia sunt de asemenea destinații, așa cum Grecia sau Spania sunt destinații și ele.

Cu atât mai mult, acum nu se verifică ipoteza aceea aberantă a vidului de populație din teritoriul vechii Dacii, căci istoria nu consemnează nici războaie civile, nici cataclisme, nici molime care să-i facă pe locuitori s-o ia la goană și să-și lase pământurile lor mănoase, animalele lor, confortul și mai ales viile și livezile de pruni, știut fiind că daci erau iubăreți foc.

(11 aprilie 2018)

Poreclele lui Nicușor DAN

Românul are prin natura fibrei sale apetența spre a ironiza, spre a face haz de necaz dar și de a da din el tot felul de răutăcisme, vorba lui Gică HAGI, regele. Nu mă așteptam ca la nici un an de la intrarea în Parlament ca deputat, deci cu o vizibilitate mult mai mare decât ca seș al USB, Nicușor DAN să se pricopsească cu o serie de porecle, care nu vin din cer, ci sunt legate de niște chestii pe care oamenii de duh le-au văzut la el și le-au taxat.

Prima poreclă a lui Nicușor DAN este Mucușor DAN și i se datorează unei apariții televizate în direct în care șeful USR având un trac inexplicabil a exersat unele mișcări ducând prea frecvent mâna la nas și a continuat exact cu alte mici acțiuni care nu se fac de către oamenii maturi. Noroc că el nu a făcut biluțe pe care să le mănânce, așa cum am văzut un puști în mașina 133 care executa curățirea nărilor sub privirea admirativă a bunicii sale.

A doua poreclă a lui Nicușor DAN este Plicușor BAN, datorată unor bârfe din târg cum că el ar avea niște încurcături prin unele conturi cu bani primiți ca donații de partid și care s-au rătăcit. Cum propaganda lucrează cu spor și demolarea este instituția cu care ne mândrim peren, era normal ca nou intratul în politica mare Nicușor DAN să intre în colimatorul ei neiertător.

Consider că lipsa unor consilieri de imagine este rezultatul acestor prime două porecle, care cu siguranță vor fi urmate și de altele la fel de crocante și pe care Nicușor DAN trebuie să-și tăbăcească pielea pentru a le primi ca ciobanul din Miorița, cu seninătate în fața unui destin necruțător. Acum el se află într-o situație ceva mai delicată după succesiunea de referendumuri dintre care unele răspunsuri nu i-au fost vavorabile. În perioada ce va urma Nicușor DAN are mult de lucru la imaginea sa și nu-i va fi deloc ușor să repare unele aspecte, căci el nu are în spate trusturi de presă puternici și nici sprijin calificat în definirea unei strategii coerente de imagine. În niciun caz nu trebuie trasă concluzia că Nicușor DAN se află pe un trend descrescător, căci USR joacă tot timpul ca procente undeva între 5-15%, ceea ce devine extrem de dificil de interpretat, mai ales că la noi sondajele au la bază metode cu marja de eroare destul de mare pe un interval de la -3% până la +3% , ceea ce la acele valori înseamnă perturbații foarte mari și erori de interpretare și mai mari. Oricum, în toamnă se vor produce repoziționări și vârtejul verii se va stinge, tot așa de repede cum a și început. Nu-l plâng pe Nicușor DAN căci el ca matematician și ca olimpic are capacitatea de a se replia și de a vedea exact cum stau lucrurile, iar cei ce-l vor urma sunt cu mult mai numeroși decât ceilalți. Câinii latră, caravana merge. Este un proverb care se potrivește de minune situației de față.

(17 august 2017)