Plăcerea de a prevesti catastrofele

Observăm cum televiziunile și chiar și ANM au căzut în patima plăcerii de a prevesti catastrofe. Este adevărat că acum este iarnă. Și ca în orice iarnă, noi eram obișnuiți să ningă iarna. Eram obișnuiți ca iarna să fie geruri. Că lucrurile sunt un pic schimbate, se vede cu ochiul liber, dar una-i una, alta-i alta. Mutrele plângăcioase că va ninge, că va fi ger, că va fi iarnă acum în ianuarie, arată că specialitatea casei în televiziuni și la ANM este aceea de a-i îngrozi pe oameni cu știri nasoale despre cum va fi vremea. În mod normal, ar trebui ca tonalitatea să fie alta. iarna este frig. Iarna ninge. Iarba bate crivățul. În niciun caz nu facem plajă iarna pe malul Dâmboviței sau prin stațiunile de pe litoral. Așa este în zona temperată, adică sunt 4 anotimuri și lunile decembrie, ia nuarie și februarie sunt luni ale anotimpului numit iarnă și punct. 
Plăcerea de a prevesti lucruri rele legate de ceea ce se întâmplă iarna, au dus la foilosirea neadecvată a termenului de vortex polar, pe care meteorologii dâmbovițeni îl și văd instalându-se pe plaiurile noastre cele mioritice de mâine încolo. 
Ar trebui definit exact ce înseamnă vreme caldă, adică de la ce temperatură se vorbește despre vreme calcă și care este intervalul de timp ce caracterizează vremea caldă.

Ar trebui definit exact ce înseamnă vreme ploioasă, adică de la ce cantitate de precipitații se vorbește despre vreme ploioasă și care este intervalul de timp ce caracterizează vremea ploioasă.

Ar trebui definit exact ce înseamnă vreme secetoasă, adică de la ce interval de timp în care nu plouă deloc se vorbește despre vreme secetoasă și care este intervalul de timp ce caracterizează vremea secetoasă și mai ales, dacă există grade de secetă trebuie menționate.

Tot așa ar trebui definit exact ce înseamnă vreme de iarnă, adică de la ce temperatură se vorbește despre iarnă și care este intervalul de timp ce caracterizează vremea de iarnă și mai ales, prin ce fenomene specifice facem diferența între vremea de iarnă și vremea rece.

Dacă am avea niște jaloane mai clare, nu ar mai apare afirmațiile penibile din televiziuni și de la ANM care sunt așa de jalnice încât mă apucă plânsul, căci au caracter aproximativ, care nu presupun niciun fel de responsabilitate, iar conceptul de vreme probabilă lipsește, dând senzația că totul este foarte exact.

Acum există multă informație, ceea ce ne duce cu gândul că prezentarea vremii ar trebui să fie cu mult mai riguroasă decât acum, dar și în televiziuni și la ANM nu se exersează o astfel de abordare, căci nu ar mai fi posibilă inocularea fricii, prin mesaje false, legate de fenomene meteorologice groaznice.


(06 ianuarie 2024)

Improvizațiile nu duc la nimic bun

Când nu plouă este secetă și nu este bine.
Când plouă nu este bine, căci sunt inundații.

Știm exact ce se întâmplă dacă plouă pentru fiecare metru pătrat din pământul României. Pe hârtie există tot felul de măsuri de combatere a inundațiilor, dar în realitate nu se face nimic. Există programe de regularizare a cursurilor unor râuri, există planificări de reabilitare de poduri și de construire de poduri noi. În zonele cu risc mare de inundații sunt planuri de sistematizare a localităților și de realizare de construcții în zone sigure. Totul este pe hârtie, căci la noi inundații problemele rămase aceleași, se reiau, se fac alte planuri și în realitate nu se face nimic.

Când este secetă, se pleacă în procesiuni și se invocă ploaia, de către credincioși și de către fețele bisericești. Când apar inundații, oamenii neputincioși stau în fața stihiilor naturii și așteaptă să treacă prăpădul. Ei sunt cei care atunci când votează nu aleg bine, căci dacă ar alege bine, lucrurile s-ar schimba. Este foarte greu de a ieși dintr- paradigmă a stagnării și a sărăciei.

Improvizațiile cu sacii de nisip, cu motopompele și cu tot felul de comisii și comandamente, nu duc la nimic. Trebuie soluții radicale, investiții serioase și pus osul la treabă.


(16 iunie 2023) 

Costul improvizațiilor

Zilele acestea ne-au arătat cât de mici suntem în fața naturii deslănțuite. Am zăcut cum duminică 17 septembrie 2017 orașul martir Timișoara a fost mătura de furia vântului care a bătut cu peste 120km pe oră. A fost mare nenorocire acolo.
Și în copilăria mea am văzut furtuni cu grindină și cu vânt care culca pomii  și nu se mai vedea la 10 metri. Cum la noi, după război mulți viteji s-arată, evident au apărut tot felul de indivizi care arătau cu degetul spre anumite direcții, pentru că obicei mai tâmpit ca acela de a căuta și mai ales de a găsi vinovați noi nu avem altul.
Toate televiziunile care ar fi trebuit să aibă emisiuni despre cum să se comporte oamenii pe timp de furtună, pe timp de vânt și pe timp de căderi de grindină, s-au întrecut în a arăta cele mai mari mostre de subcultură care aduce rating, bani și rău populației. Acum, cu lipsa de moralitate cunoscută ultor jurnaliști, au prezentat:
- copaci căzuți;
- acoperișuri plutind;
- mașini distruse;
- construcții demolate;
- străzi în dezordine;
- oameni disperați;
- saloane cu răniți în spitale;
- natura dezlănțuită;
- durere nemărginită.
Niciun cuvânt nu am auzit despre lipsa emisiunilor educative care ar fi trebuit să fie din anii în care se produceau frecvent tornade, vijelii și inundații.
Nu am auzit niciun cuvânt din care să rezulte că acele acoperișuri care au zburat de pe case sunt de fapt niște improvizații făcute în dorul lelii, doar pentru a încasa niște mulți bani și a bifa un ceva făcut de mântuială de miște tipi neprofesioniști, fără calificare dar cu sete de îmbogățire.
N-am auzit niciun cuvând despre copacii prăvăliți ale căror coroane nu au fost îngrijite, deși sunt inși plătiți pentru așa ceva și nici despre copacii cu trunchiul putregai care trebuiau scoși din pământ de mult și înlocuiți cu copaci tineri. N-am auzit nimic nici despre faptul că sunt copaci cu tulpina fragilă care peste tot trebuie sprijiniți cu niște țăruși bine fixați în pământ.
Cred că educația civică joacă un rol esențial și televiziunile, școala, administrația, poliția trebuie să fie cu un rol activ. Nu-mi amintesc ca în Codul Rutier să existe un capitol privind comportamentul șoferilor în situații meteorologice extreme, din care să rezultă că șoferul trebuie să se oprească și să se protejeze dacă plouă prea tare, dacă ninge prea abundent sau tot așa.
Nu am văzut pe niciunde spus cu claritate ce se întâmplă cu mașinile neasigurate în caz de calamitate, căci este cu mult mai ușor să stăm cu capul în nisim așa cum stîtea struțul, că bănuiesc că și el și-a schimbat obiceiurile de când a fost aclimatizat la noi în țară.
Viața aceasta extrem de dură ne arată că trebuie să facem schimbări radicale și să eliminăm superficialitatea, improvizațiile, iar acel nefericit merge și așa, trebuie să dispară cu desăvârșire din mintea noastră pentru totdeauna.
Viața ne aratî că trebuie să fim solidari și în loc de a căuta vinovați pentru a zice că-i pedepsim, dar ca întotdeauna este pedepsit acarul Păun, mai bine am da mâna cu toți și solidari să trecem la fapte ca orice stihie a naturii să ajungă să aibă efecte dintre cele mai mici. Oamenii să aibă educația corespunzătoare, clădirile să fie foarte solide și în clipele cele mai grele nimeni să nu intre în panică și să acționeze cu calm, pentru a lua cele mai bune decizii pentru el și pentru cei din jur.

(18 septembrie 2017)