Ceva lipsește

 Când am dorit să mă documentez pentru a construi lista actorilor români, am avut surpriza să văd că niciun teatru nu are pe portalul său un buton cu care să fie referiți marii actori care au jucat acolo de-a lungul anilor și care au făcut renumele teatrului.
Este jenant că acolo se găsesc numai elemente cu caracter comercial:
- cumpărare bilete,
- managementul teatrului,
- structura sălii,
- actorii actuali,
- calendarul pieselor,
fără a fi date spectacolele memorabile, o galerie de fotografii, actorii, regizorii, directorii de demult, pentru a vedea că acel teatru are rădăcini, are o istorie. Credeam că teatrele au o arhivă cu afișele spectacolelor, dețin documente valoroase, fotografii din spectacole. Credeam că au o fonotecă, o filmotecă, magazii cu costume și ceva decoruri sau elemente de recuzită de la piesele jucate acum câteva zeci de ani. În mediul online numai cine nu vrea sau este lipsit de idei și de dorința de muncă, nu pune toate elementele care să scoată în evidență istoria, valorile, perenitatea activității teatrului. Fiecare teatru are istoria lui și portalurile acceptă fără mari dificultăți totul despre artiștii care au jucat, spectacolele care s-au ținut ani în șir prin succesul de casă. Prezentul fără legături cu trecutul este un zero barat. Se știe!

(30 noiembrie 2021)

Utilizarea abuzivă a cuvântului "național"

 Fiecare ins care vrea să pară mai special faceel ce face și construiește titulaturi de organizații în care să apară cuvântl "național" pentru că:

- dă bine,

- aduce banul,

- stârnește interes,

- îl face mai special.

În 99% din cazuri asocierea cuvântului "național" unei titulaturi nu se justifică, pentru că nu există corespondent la nivel de juteț, de municipiu, de oraș, de comună, de sat, de cătun pentru structura cu pricina.

În București sunt 22 de colegii naționale. Nu știu de ce acestea își zic colegii naționale pentru că prin folosirea cuvântului "național" ele nu se deosebesc de colegiile interstelare, de colegiile interplanetare, de colegiile continentale, de colegiile europene, de colegiile județene, de colegiile municipale, de colegiile orășenești, de colegiile comunale, de colegiile sătești și de colegiile stradale sau de uliță. 

Denumirea de colegiu "național" vine doar să transforme într-o construcție pompoasă ceea ce este de fapt un liceu oarecare, din moment ce acolo:

- nu sunt 90% dintre elvii olimpici internaționali,

- nu predau laureați ai premiului NOBEL,

- nu i-au avut ca elevi pe cei 4 români încununați cu NOBEL,

- nu organizează admiteri proprii cu admiși de peste 9,80

- nu au 100% promovabilitate la bacalaureat,

- nu au peste 50% admiși la primele 10 universități ale lumii.

Nici despre institutele de cercetări care au atașat cuvântul "național" nu prea am cuvinte de laudă, din moment ce acest cuvânt este atașat doar pentru o finanțare mai bună. Institutele "național" de cercetări nu au concurență la nivel județean, municipal, orășenesc și tot așa. 

Teatrul "național" își justifică denumirea doar dacă toate piesele jucate sunt românești. Altfel, un teatru care are în denumire cuvântul "național" și acolo se joacă piese din repertoriul internațional, nu prea mai este "național". La Opera "națională" tot așa stau lucrurile.

Cât despre partide, nu am ce să spun că la cele care au în titulatură cuvântul "național" și servesc cu totul alte interese, din care cele mai nevinovate sunt interseul de gașcă și cel al fiecărui membru acel cuvânt nu se mai justifică.

(05 aprilie 2021)