Spectacolul cu Corul Național MADRIGAL - Marin CONSTANTIN

Pe canalul TVR Cultural se reia o reprezentație cu  Corul Național MADRIGAL - Marin CONSTANTIN care a avut loc la Sala Mare a Teatrului Național din București. Cândva am avut o părere excepțională despre Corul MADRIGAL, mă refer la vremurile de început ale acestui cor, în care nu se produceau cântări vecine cu prostituția în care se făceau ridicări în slăvi ale marelui și iubitului conducător, unde cântecele erau niște chestii de o mediocritate anostă, enervante care mă făceau să casc, pentru că mergeam să văd acele spectacole cu invitații date prin comitetul de partid.

Spectacolul care se reia este:

- prăfuit,

- provincial,

- vorbit,

- conglomerat,

- enervant,

- predictibil,

- ilogic,

- improvizat.

În dorința de a arăta că acest Corul Național MADRIGAL - Marin CONSTANTIN este ceva de tradiție a scos la rampă chestii care care nu-și justifică ocuparea spațiului de program. Există televiziuni unde cine vrea să facă istorie, să facă acolo, prezentând generații de interpreți, de dirijori, de costume, de spectacole și de orice altceva. Când ai 180 de minute la dispoziție, dacă ceri bani pe bilete, dacă ceri, este clar că programul trebuie să fie:

- dens,

- gândit,

- proaspăt,

- structurat,

- șnur,

- ascendent.

Ceea ce am văzut și văd, căci spectacolul se reia de multe ori, este ca un fel de cumtetrie cu luări de cuvânt plate, banale, improvizate. Aștept tăierea moțului și ciocnitul de pahare de rachiu de proastă calitate, pus dintr-o plăscă având legat un buchețel de busuioc uscat. E acolo o tanti care dirijează corul și coafura ei este impăresionată, iar mulțumirile pentru aplauze sunt asemănătoare celor pe care acrobații de la circ le arată față de public, după ce ghidușiile lor au avut succes. Pe o scară de la 1 la 10 spectacolul pe care l-am văzut chiar de mai multe ori este de nota 3(trei) pentru că are o construcție bizară, nu este clar, apar desincronizări, iar repertoriul a fost anost. Corul de copii trebuia să mai lucreze ceva pentru a ajunge la nivelul de performanță pentru a fi apt de scena Teatrului Național, care nu este o scenă de Cămin Cultural din Valea Jiului unde corul mergea și se producea înainte de 1989 că așa cerea politica partidului și slugărnicia șefului ansamblului, în nemărginirea ei, îi căra și minerii aplaudau frenetic.



(11 ianuarie 2024)

Utilizarea abuzivă a cuvântului "național"

 Fiecare ins care vrea să pară mai special faceel ce face și construiește titulaturi de organizații în care să apară cuvântl "național" pentru că:

- dă bine,

- aduce banul,

- stârnește interes,

- îl face mai special.

În 99% din cazuri asocierea cuvântului "național" unei titulaturi nu se justifică, pentru că nu există corespondent la nivel de juteț, de municipiu, de oraș, de comună, de sat, de cătun pentru structura cu pricina.

În București sunt 22 de colegii naționale. Nu știu de ce acestea își zic colegii naționale pentru că prin folosirea cuvântului "național" ele nu se deosebesc de colegiile interstelare, de colegiile interplanetare, de colegiile continentale, de colegiile europene, de colegiile județene, de colegiile municipale, de colegiile orășenești, de colegiile comunale, de colegiile sătești și de colegiile stradale sau de uliță. 

Denumirea de colegiu "național" vine doar să transforme într-o construcție pompoasă ceea ce este de fapt un liceu oarecare, din moment ce acolo:

- nu sunt 90% dintre elvii olimpici internaționali,

- nu predau laureați ai premiului NOBEL,

- nu i-au avut ca elevi pe cei 4 români încununați cu NOBEL,

- nu organizează admiteri proprii cu admiși de peste 9,80

- nu au 100% promovabilitate la bacalaureat,

- nu au peste 50% admiși la primele 10 universități ale lumii.

Nici despre institutele de cercetări care au atașat cuvântul "național" nu prea am cuvinte de laudă, din moment ce acest cuvânt este atașat doar pentru o finanțare mai bună. Institutele "național" de cercetări nu au concurență la nivel județean, municipal, orășenesc și tot așa. 

Teatrul "național" își justifică denumirea doar dacă toate piesele jucate sunt românești. Altfel, un teatru care are în denumire cuvântul "național" și acolo se joacă piese din repertoriul internațional, nu prea mai este "național". La Opera "națională" tot așa stau lucrurile.

Cât despre partide, nu am ce să spun că la cele care au în titulatură cuvântul "național" și servesc cu totul alte interese, din care cele mai nevinovate sunt interseul de gașcă și cel al fiecărui membru acel cuvânt nu se mai justifică.

(05 aprilie 2021)