Nu șterge fișiere niciodată!

Înainte, când memoria internă și memoria externă a calculatorului erau limitate, ștergerea de fișiere era singura modalitate de a menține performanța de stocare a informației în calculator. Acum, când memoria internă este de 1Mb până și la un deținător sărac de laptop, iar stickurile de memorie de 1Mb sun la îndemâna oricui, a șterge fișiere este deja o mare eroare, cu costuri dintre cele mai mari, căci reconstituirea unui conținut digital la care am muncit 10 ore din greu se face de regulă în 15 ore și mai grele, mai ales din cauza nervilor, căci ne reproșăm că am șters fișierul, la care trudim pentru a-l reconstitui.

Trebuie să sociem fișierelor noastre denumiri care să ne ajute să identificăm rapid fișierul de care avem nevoie. Îmn acest sens, nu trebuie să împrăștiem fișierele în multe locuri. Dacă avem nevoie de un ordin de plată, este clar că nu avem relații cu 1.000 de bănci și de aceea, vom construi în memoria calculatorului un folder cu acronimul băncii BCR, BRD, CEC sau altul și acolo vom pune alte foldere ce corespund beneficiarii plăților și în interiorul folderelor de la acest al II-lea nivel, vom pune detalii, referitoare la tipul plății, inclusiv anul, luna, ziua când am făcut plata. Experiența ne va arăta că am procedat corect sau dacă muncim mai mult decât trebuie să regăsim informația, vom face mici corecții.

Din timp în timp, vom face arhivări, adică vom descărca fișiere din memoria calculatorului pe un stick de memorie și cu siguranță că unde avem 256 Gb sau 512 Gb sau 1 Tb, avem suficient loc unde să stocăm și mama fișierelor din această lume, nu numai cele câteva sute de fișiere cu care lucrăm într-un an și acesta este motivul esențial să nu ștergem absolut niciun fișier.

Totul este să definim proceduri sigure pentru a fi siguri că ștergem din memoria calculatorului doar fișierele pe care le-am salvat undeva pe un stick de memorie externă.


(12 decembrie 2024)

Eșecul programului BOLOGNA

O mână de inși s-au scremut acum mulți ani să restructureze învățământul de toate gradele din Europa. Nu aș fi scris acest articol dacă ceea ce au emanat respectivele creiere ar fi fost ceva care să ducă la succes. Realitatea cruntă arată cu totul altceva. Pandemia a arătat că Europa nu a fost în stare să facă mare brânză din moment ce vaccinurile de succes legate de COVID 19 nu sunt de proveniență europeană.

Licența de 3 ani cu acele flexibilități au prăbușit ireversibil rolul învățământului universitar autentic. Disciplinele de un semestru nu fac bine de loc formării tânărului viitor profesionist. Masteratele de doi ani, chipurile, pentru a adapta educația spre eficientizarea la locul de muncă, au arătat că lucrurile sunt foarte departe de a satisface rolul pentru care au fost create, din moment ce sunt tineri cu nenumărate masterate, dar lucrează pe poziții de necalificați sau la locuri de muncă unde câteva proceduri sunt necesare și suficiente pentru a realiza toate sarcinile de muncă de zi cu zi. Despre doctoratul de 3 ani ca învățământ de masă nu mai zic nimic, așa-zise roade ale doctoratului le vedem în pandemie și în viața de zi cu zi unde avem Ț doctori din care 99% nu lucrează pe problemele din teză.

Este momentul ca niște capete deștepte din Europa să se așeze la masă și să vadă cât de greșit este proiectul Bologna și că nu mai trebuie așteptat o secundă pentru a implementa altceva, căci dacă se învață din greșeli se va face un progres, căci învățământul nu este un scop în sine. Tinerii învață să fie oameni utili în societate. Nu învață nimeni o facultate ca să lucreze ca necalificat. Nu face nimeni doctorat pentru a pune diploma în ramă și a se făli cu titlul de doctor în ceva. Suntem în secolul al XXI-lea. Avem Internet, avem software de inteligență artificială, avem rețele de calculatoare, stocarea de informație nu mai e o problemă din moment ce 1Tb este accesibil oricui are 50 de USD în buzunar. Oricum, alții trebuie să reproiecteze învățământul din Europa pentru a nu mai fi penibilii din pandemie, care am arătat că nu suntem în stare de prea multe chestii din moment ce ARN mesager ne-a ocolit...

(28 octombrie 2023)

Stocarea informației ți înțelegerea istoriei IT&C

Se spun foarte multe despre istorie, dar generațiile care vin nu prea sunt interesate de ceea ce a fost cândva, pentru că ele vor să trăiască intens prezentul lor. Trecutul este trecut și cel mult este dat uitării dacă nu cumva este trecut în cărți de istorie sau dacă nu sunt găzduite de muzee anumite obiecte pe care cei de demult le foloseau pentru a le fi și lor un pic mai bine.

Dintotdeauna stocarea informației a fost o problemă. În era calculatoarelor, stocarea informației s-a făcut pe:

- cartele perforate;

- bandă de hârtie;

- bandă magnetică;

- unități de discuri;

- dischete;

- CD-uri;

- HDD-uri externe;

- stick-uri.

Dintotdeauna s-a vorbit de capacitatea de stocare, măsurată ca număr de caractere, la un moment dat, număr de înregistrări, Kb, Mb, Gb și acum este la ordinea zilei Tb.

Pentru a avea o bună înțelegere a evoluției trebuie menționat că epoca pentru cartela perforată a fost undeva prin 1960, iar despre Tb se vorbește curent și accesibil ca preț la nivelul anului 2015. Se impune efectuarea comparabilității pentru a vedea ce înseamnă acest lucru.

Dacă se consideră o populație de 20.000.000 locuitori și se dorește efectuarea recensământului, fiind necesare pentru o persoană descrierea pe 400 de caractere, înseamnă că pentru întreaga populație trebuie memorate 8.000.000.000 caractere, adică opt miliarde de caractere, scris în cuvinte.

Pe o cartelă perforată încăpeau 80 de caractere. 

Pentru 20.000.000 locuitori trebuie 80.000.000 cartele perforate.

Cartelele perforate erau stocate în cutii, în care încăpeau 2.000 de astfel de cartele.

Dacă sunt puse în cutii, trebuie 40.000 cutii de cartele. Eu am văzut în 1977 când se perforau cartele la Directția Centrală de Statistică din Splaiul Unirii, existau camere îngtregi cu cutii de cartele, dar mai erau nenumărate cutii și în țară la DJS-uri.

Trecerea la suporți magnetici unde deja se lucrează cu Kb și un bait corespunde unei reprezentări de caractere ASCII.

1Kb este format din 1024 de vaiți.

Cele 8.000.000.000 de caractere pentru descrierea populației de 20 de milioane de locuitori, necesită un necesar de memorie NMKb exprimat în Kb dat de realția:

NMKb = [LCH/ 1024] +alfa unde alfa=1 dacă restul este nenul și alfa=0  în caz contrar.

Pentru cazul concret, NMKb = 7.812.500 Kb

Un Mb are la rândul său 1024Kb.

Necesarul de memorie exprimat in Mb, NMMb este dat de relația:

NMMb = [NMKB/ 1024] +alfa unde alfa=1 dacă restul este nenul și alfa=0  în caz contrar.

Pentru cazul concret, NMMb = 7.630 Mb.

Până pe la începutul anului 2000 se foloseau dischete de 1,44 Mb. Pentru a stoca datele recensământului pe dischete erau necesare un număr de dischete dat de relația:

NDSK =  [NMMB/ 1,44] +alfa unde alfa=1 dacă restul este nenul și alfa=0  în caz contrar.

Pentru a stoca pe dischete datele recensământului era nevoie de NDSC= 5.299 dischete, nici ele nefiind prea lesne de manipulat din cauza numarului și mai ales a ușurinței de a le încurca.
Câțiva ani mai târziu au venit pe piață CD-urile acronim de la Compact Disk, cele mai multe dintre ele având capacitate de 700Mb. Numărul de CD-uri necesare NCDN, pentru a stoca date a căror lungime este specificată în Mb, NMMB, dacă un CD are capacitatea CCD exprimată în Mb este dată de relația:

NCDN =  [NMMB/ CCD] +alfa unde alfa=1 dacă restul este nenul și alfa=0  în caz contrar.
Pentru stocarea datelor referitoare la recensământul celor 20 de milioane de oameni, date ce necesită NMMb = 7.630 Mb, sunt necesare  NCDN =  [7.630/ 700] +alfa = 11 CD-uri, ceea ce este destul de civilizat, pentru că ele se păstrează ușor într-o cutiuță mititică.
Revoluția a început cu apariția stick-urilor de memorie, MS - memory stick, iar azi, cine nu are un stick de 32Gb este deja o perosnă umilă. Cine nu are un calculator cu cel puțin 256Gb pe HDD nu are cum să zâmbească luminos spre public. Eu am un laptop cu un HDD de 1 Tb și deja îmi râd în nas destul de mulți.
Pornind de la ideia că 1 Gb are 1024Mb, lungimea zonei de memorie NMGb exprimată în Gb  necesară pentru a stoca date exprimate în Mb este dată de relația:
NMGb = [NMMB/ 1024] +alfa unde alfa=1 dacă restul este nenul și alfa=0  în caz contrar.
Pentru exemplul dat cu populația:
NMMb = [7.630 / 1024] +alfa = 8Gb
Un Memory Stik de 32Gb ușor, mic de pus breloc la niște chei va fi ocupat numai în proporție de 25%. Pe un HDD de 500 Gb acele date vor ocupa numai 1,6%.
Cine are curiozitatea să vadă cum stă treaba pe un HDD unde deja se lucrează cu Tb lucrurile nu sunt complicate, căci lungimea în Tb, NMTb a datelor se exprimă prin relația:
NMTb = [NMGB/ 1024] +alfa unde alfa=1 dacă restul este nenul și alfa=0  în caz contrar.
În cazul concret, gradul de ocupare a unui HDD de 1 Tb este dat de relația
GOTb = ([NMGb / 1024] +alfa )*100= (8 / 1024] +alfa )*100= 8%. Dacă populația globului are 5 miliarde de locuitori și ne vom propune să facem un recensământ al acesteia, calculele sunt simple. Populația globului este de 250 de ori mai mare decât populația la care am făcut referire, ceea ce ar necesita
NMGb = [(250*8)/ 1024] +alfa = 2Tb.
Un memory stick de 2Tb costă azi 02 februarie la eMag sub 450 lei. Acum nu mai este vorba de limitări ale capacității de stocare, ci doar de limitări la nivelul utilizatorilor care trebuie să știe ce să stocheze și la ce să folosească ceea ce au stocat. Oricum, nemaifiind limitări de stocare nu se mai justifică:
- ștergerea de fișiere cu cărți în edituri;
- suprascrierea pe câmpuri în baze de date;
- lipsa gestionării de versiuni de software;
- frecvențele prea mari dintre două salvări.
Acum nici limitări de stocare nu mai sunt, nici limitări de viteză nu prea mai sunt. Omul va trebui să-și dovedească creativitatea în a merge mai departe pentru a face din calculator ceea ce trebuie acesta să fie, adică o prelungire naturală a sa, așa cum ciocanul, cleștele, coasa și creionul sunt de mii sau sute de ani și nimeni nu s-a plictisit încă.
BYTE: 1byte=8 biți (se mai zice în loc de bytre, octet, se notează b sau o.
KILOBYTE: 1 kilobyte = 1024 bytes, se notează Kb.
MEGABITE: 1 megabyte = 1024 Kb, se notează Mb, 1Mb are 1.048.576 bytes.
GIGABYTE: 1 gigabyte = 1024 Mb =  1.048.576 Kb = 1.073.741.824 bytes.
TERABYTE: 1 terabute = 1024 Gb = 1.048.576 Mb = 1.073.741.824 Kb = 1.099.511.627.776bytes.
EXABITE: 1 exabyte = 1024 Tb
ZETABYTE: 1 Zb = 1024 Eb
YOTTABYTE: 1 Yb = 1024 Eb
BRONTOBYTE 1 Bb =1024 Yb
GEOPBYTE: 1 GPb = 1024 Bb.
Pentru acestea deocamdată nu am făcut calcule pentru că nu dispun eu de suport de stocare ce depășesc terabytes, nu de alta dar nici n-aș acea ce să fac cu așa ceva din moment de pe un HDD de 1 Tb am posibilitatea  87.382 de poze cu rezoluție de 12Mb pe poză, ceea ce ar însemna să tot pun de acum încolo 10 ani poze, poze și iar poze pe acel HDD imens.

(01 februarie 2017)