Și comuniștii făceau concedieri, pe care le numeau reduceri de personal

Este în firea omului să creeze locuri de muncă bine plătite, călduțe, gen de tăiat frunze la câini prin birouri, pentru a asigura salarii consistente amantelor, nevestelor, copiilor, neamurilor. Comuniștii efectuau periodic reduceri de personal, care erau de fapt concedieri. Îmi amintesc că în anul 1965 la un organism al cooperației s-a produs o reducere de personal de la 600 de persoane, la 200 de persoane, ca după 5 ani să se facă o nouă reducere de personal de la 900 la 600 de funcționari. Nimeni nu are explicație cum crește numărul de bugetari, dar el crește, crește și tot crește. Nu mă refer aici la profesori și nici la medici, ci la persoanele care lucrează în birouri și îndeplinesc diferite sarcini, fără ca munca lor să fie cuantificată tot atât de riguros cum este munca unui tractorist sau munca unui strungar.

Oamenii se fac că nu înțeleg și an de an prevăd noi posturi în statele de funcțiuni, astfel încât obezitatea organigramelor depășește cu mult imaginația unora sau a altora.

Dacă lucrurile ar fi clare și fondul de salarii nu ar avea atâtea grade de libertate, structura organigramelor nu ar exploda de la an la an și așa-zisele necesități sociale pe care le tot invocă lumea pentru a crea noi posturi, ar fi mult mai echilibrat invocată, căci nimeni nu vine să lucreze la stat într-un birou de funcționar pe un salariu mic, mai ales când acea nevoie socială este definită printr-o listă de activități foarte lungă și nimeni nu vine să facă muncă de doctor în științe pe salariu de vidanjor, scuzați-mi expresia.

Există situații în care dacă au apărut meserii noi care trebuie practicate, se crează posturi pentru acestea, se organizează concursuri și acele posturi sunt ocupate de persoane care au calificarea și experiența necesară. Mulți inventează posturi pentru a avea mai mulți subordonați ca să justifice salarii mai mari pentru ei, pentru a angaja acolo neamuri sau pile, din moment ce nu ei sunt generatorii salariilor care vor fi plătite și banii vin de la bugetul de stat, așa cum li se repartizează, după cum au solicitat, chiar un pic diminuați, dar mai mulți decât în perioadele anterioare.

Și în comunism, când erau depășite anumite limite, se intervenea brutal și se reduceau organigramele, perosanele erau redistribuite în alte zone, căci în comunism se găsea de muncă pentru toată lumea, căci în comunism nu exista șomaj.

În comunism nu existau prea multe opțiuni. Marile orașe erau închise și absolvenții de facultate nu se călcau pe bătături în București sau Cluj sau Iași sau Brașov, ci mergeau exact acolo unde patria avea nevoie de ei, adică în sate sau în centre industriale, să practice munca pentru acre statul le-a plătit burse. Cine a făcut siderurgie, mergea la combinatele siderurgice de la Galați sau Hunedoara sau Călărași sau Târgoviște, nu era livrator de mâncare pe motoretă în București, ca să dau doar un exemplu. În comunism reglarea prin reduceri de personal se făcea și prin planul național de dezvoltrare a forței de muncă, dar excesele se rezolvau rapid prin desființări de posturi și re-direcționări de persoane spre destinații rezonabile, datorită grijii partidului pentru om. Desigur că nu era o plăcere să plece cineva de la locul de muncă de lângă casă undeva la 100 Km distanță, dar se asigura casă și salariu și condiții pentru familie. 

În ziua de azi, lucrurile sunt mult mai complicate căci matricea ocupațională nu mai reflectă în niciun fel corelația dintre studii și postul ocupat, ceea ce generează disproporții greu de gestionat și de aceea exercițiul cu reducerile otova date prin procente apare în mintea unora ca singura soluție, deși nu rezolvă nimic, din moment ce locurile rămase libere nu erau decât salarii plătite, fără a exista și munca lor.


(02 octombrie 2025)

Nicușor DAN și-a depus candidatura la BEC

Azi, 7 martie 2025, Nicușor DAN și-a depus candidatura pentru prezidențialele din mai la BEC. Nicușor DAN este singurul candidat care îndeplinește condițiile de a fi președinte pentru că:
- și-a făcut școala la timp,
- nu a rămas repetent în studenție,
- a terminat facultatea foarte bine,
- a făcut un doctorat la Paris,
- a făcut muncă de cercetare în domeniu unde a făcut doctorat,
- a demonstrat că știe să facă politică în USB și în USR,
- știe pe ce lume este.
Nicușor DAN a strâns semnături ajutat de primari ai USR, deși Elena LASCONI ar fi avut marea șansă să ne arate că este om politic veritabil. Ea a fost excepțională în 24 noiembrie 22025, dar pentru mai 2025, excepțional va fi Nicușor DAN și ea trebuia să facă un aps în spate și să-i creeze contextul de a merge sigur înainte lui Nicușor DAN, ceea ce n-a făcut. În ipoteza că în turul al II-lea intră Călin nGEORGESCU și Nicușor DAN, Nicușor DAN va fi președintele României, vă zic eu!

Televiziunile ar fi trebuit să-i acorde mai multă atenție lui Nicușor DAN la BEC...


(07 martie 2025)

Nemunca la români

În vremea comunismului circula poezioara:
Cine muncește cinstit,
Ori e prost, ori e tâmpit.

Așa cum era structurată societatea, în care oamenii erau considerați egali și cum toată lumea era obligată să muncească și lipsea elementul concurențial și munca era privită nuanțat, căci ori că munceai, ori că nu munceai, un salariu trebuia să ai la sfârșit de lună. Se zicea: dacă nu poți, te ajutăm; dacă nu vrei, te obligăm. Această atitudine spunea multe căci obligativitatea de a munci a schimbat foarte mult optica oamenilor, din moment ce vorba doi cu sapa, cinci cu mapa, era o realitate de netăgăduit.

Acum există săraci și bogați. Se vorbește de bugetari de lux. Nu intru în discuții pe această problemă.

Există acum persoane aflate în șomaj. Există pentru aceștia un ajutor de șomaj și posibilitatea de a fi recalificați.

Există oameni care din motive diferite nu muncesc și primesc ajutor social. Este extrem de dificil de a aborda acest aspect și cu atât mai mult, de a trage concluzii, dar un lucru este sigur: ajutorul social este foarte mic. Este adevărat că salariul minim nu este foarte mult diferit de ajutorul social, căci salariul minim nu este dublul ajutorului social. În opinia mea, se va vorbi de stimularea efectivă a muncii atunci și numai atunci când salariul minim va fi de 5 ori mai mai mare decât ajutorul social. Societatea mai are mult de lucrat pentru a stimula calificarea personalului și ieșirea la lumină a muncii prin salarii corelate cu efortul depus și cu complexitatea muncii.

Există foarte multe forme de a munci. 

Nu înseamnă că numai profesorul de la catedră care ține cursuri, este cel care muncește.

Nu înseamnă că zidarul care construiește o casă, este cel care muncește.

Nu înseamnă că mecanicul care schimbă uleiul la un autoturism, este cel care muncește.

Muncește și instructorul personal al copilului care este învățat să înoate.

Muncește și cel care spală geamurile unui bloc cu 20 de etaje.

Muncește și cel care împarte pliante ale unui supermarket la cutiile poștale din bloc.

Muncește și cel care face un sondaj prin telefon.

Muncește și femeia care vine să facă curățenie la cucoanele din buricul târgului.

Ideea că românii sunt leneși este idee falsă, proastă, nerealistă și  jignitoare, căci cele 5 milioane de români plecați peste graniță sunt dovada vie că românii sunt calificați, pricepuți, muncesc bine, căci niciun patron din străinătate nu ar ține la el la companie oamenii care să-i încurce și care să nu contribuie direct și nemijlocit la prosperitatea afacerii lui, iar românii îndeplinesc toate condițiile.

Ceea ce trebuie să remarcăm este diferența foarte consistentă între persoanele care lucrează la stat, cele care lucrează în mediul privat și cele care lucrează pe cont propriu. Cei ce lucrează pe cont propriu sunt muncitorii cu ziua sau meseriașii foarte bine calificați cu experiență, care execută lucrări fără contracte de muncă și care nu plătesc taxe și impozite la stat, ceea ce duce la prețuri convenabile pentru beneficiari. Toată lumea este mulțumită. Trebuie acceptat că prin intermediul TVA la produsele pe care ei le achiziționează și munca lor este taxată, mai târziu și mai puțin, dar este taxată totuși.

(07 mai 2023)

Inteligența artificială și șomajul

Oamenii au opus rezistență la tot ceea ce este nou, căci așa este în ordinea firii. Noi nu vrem să facem decât ceea ce știm deja și niciodată nu avem chef să facem eforturi de a învăța ceva nou, deși clamăm peste tot contrariul.

Dacă un tip avea un atelier de confecții unde 1.000 de lucrătoare coseau manual lenjerie de pat și el achiziționează o mașină de cusut electrică, ceea ce rezultă că el mai are nevoie de 20 de lucrătoare, înseamnă că 980 de lucrătoare vor părăsi atelierul devenind șomere. Fiind la nivel de execuție, deranjul social nu este prea mare, căci lucrătoarele fiind foarte pricepute și având productivitate mare, își vor găsi rapid locuri de muncă, deci situația lor incertă are caracter temporar. Tot așa au stat lucrurile și în cazul robotizării din industria construcțiilor de mașini. Muncitorii deveniți șomeri s-au repliat rapid pentru că ei aveau meserii și aveau deprinderi care le-au permis să se îndrepte spre alte locuri de muncă, pentru că nu peste tot robotizarea a penetrat în același ritm.

Când vine vorba de inteligența artificială ca factor esențial de generare a șomajului, lucrurile stau cu totul altfel. Lumea se teme că șomajul va fi pe scară foarte largă. Un sâmbure de adevăr există, dar adevăratele motive din care se face zgomot în legătură cu inteligența artificială, sunt cu totul altele. Comparativ cu robotizarea și mecanizarea care intervin la nivelul muncitorului de execuție, inteligența artificială intervine la nivelul funcționarilor, al birocraților, unde este vorba de nivel de decizie. Dacă un muncitor are mobilitate foarte mare și dispune de capacitatea să-și găsească un nou loc de muncă pentru că prin robotizare sau mecanizare a pierdut vechiul loc de muncă, un funcționar care este înlocuit de o aplicație informatică înzestrată cu inteligență artificială, va găsi extrem de greu un job pe piața muncii, căci el s-a deprofesionalizat în timp, executând activități de rutină, printre care se aflau și decizii care nu presupuneau analize profunde și diferite, unde cineva să urmărească eficiența muncii lui de funcționar. Să nu uităm că în foarte multe cazuri, pozițiile din organizații au fost ocupate de persoane care au beneficiat de sprijin ocult sau care nu au fost selectat în niciun fel, pentru a-și dovedi nivelul de performanță.

Aș mai lua un exemplu: traducerile simultane. Să ne imaginăm o aplicație informatică deosebit de performantă care preia un fișier cu sunet al unei persoane care vorbește într-o limbă străină și realizează traducerea în timp real, tot sub formă de fișier de sunet. Extinzând raționamentul, la o manifestație științifică unde se fac traduceri din 10 limbi străine în limba română, vor exista 10 traducători foarte buni care să asigure calitatea traducerii în timpul derulării procesului de prezentare a lucrărilor în oricare din cele 10 limbi. Îmi aduc aminte de traducerea interesantă a lui sholder by sholder cu de la șold la șold în anul 2002, când  președintele SUA George BUSH a ținut un discurs și tocmai a ieșit curcubeul. Aplicația informatică înzestrată cu inteligență artificială nu ar fi făcut o astfel de gafă monumentală.
Dacă ar fi disponibilizați N traducători folosiți fie la traducerea filmelor la cască, fie la traducerea când se întâlnesc șefi de stat sau cu alte ocazii, aceștia ar avea loc pentru că trebuie traduse volume de poezii, librete de operă și multe alte opere de artă care nu au cum să facă obiectul inputului unei aplicații de inteligență artificială, căci acea traducere presupune un act de creație și oricât ne vom zbuciuma, inteligența artificială nu crează și nu va crea niciodată ceva original.

Mă aștept ca reacția de respingere a inteligenței artificiale să fie violentă, dar va fi fără succes, căci calitatea proceselor dezvoltate de aplicațiile informatice înzestrate cu inteligență artificială este net superioară și oamenii, oricare ar fi ei, apreciază calitatea și niciodată nu vor accepta un serviciu de proastă calitate executat de o persoană mediocră, în defavoarea unui serviciu prompt și de calitate executat de o aplicație înzestrată cu inteligență artificială cu interfață care folosește limbajul natural cu comenzi vocale.


(04 mai 2023)

Cauzele inflației

 Inflația este efectul direct al lăcomiei și nemuncii manifestate la scară națională. Și lăcomia și nemunca duc inevitabil la tipărirea de bani fără acoperire în produse și servicii, care dezechilibrează raportul cerere-ofertă, în sensul că cererea devine cu mult mai mare decât oferta, din moment ce piața e inundată de bani.
Lăcomia se manifestă pe toate nivelurile. Producătorii vor mai mulți bani pentru produsele și serviciile lor, fără ca produsele și serviciile să fie purtătoare de valoare suplimentară. Adică pentru ceea ce ieri se plătea 10 lei, fără nicio modificare în sensul creșterii calității produsului sau serviciului față de ieri, prețul de producție a crescut artificial cu 50% să zicem.
La celălalt nivel vânzătorii  doresc și ei să crească adaosul comercial și o fac fără nicio jenă. Ca să nu rămână mai prejos, ei vin cu prețuri majorate cu și mai mult, adică cu un 60% cel puțin. NU au făcut nimic, dar ei spun că sunt victimele economiei de piață, de parcă piața o fac eu sau tu, nu ei, care se unesc în a amplifica răul deja făcut de alții lacomi ca și ei.
Salariații devin copleșiți de prețuri, ceea ce-i împinge la greve prin care cer majorarea salariilor, care se produce, oricum cu ceva mai mult de 10%, ceea ce este prea puțin pentru a acoperi creșterile de prețuri.
Inflația este manifestarea crizei din societate, generată de nemuncă și de lăcomie, deși acum există sisteme informatice puternice și decidenții de la nivel macro-economic au baza pentru a fundamenta decizii care să tempereze inflația, dar n-o fac pentru a lăsa mecanismele de reglare naturală să-și intre în drepturi și să declanșeze șocurile care fac bănci să falimenteze, care distrug afacerile imobiliare, unde banii se rostogolesc fără opreliști și generează din lăcomie și prostie adevărate cataclisme în piață, fără vreo acoperire faptică reală.

Nemunca generează ineficiență, iar ineficiența se vrea hrănită la aceleași niveluri de obținere a profiturilor, ceea ce nu permite cererea și oferta, iar rezultatul este falimentul. Acesta este efectul benefic al inflației, adică se cern din piață toți agenții care nu sunt eficienți, adică toți acei țuțeri care mimează producția sau prestarea de servicii, dar care în realitate nu sunt buni de nimic.



(08 ianuarie 2023)

Semn rău: pentru prima dată industria IT...

Dacă în crizele economice de până acum industria IT trecea fluierând prin toate încercările, iată că acum nu mai este așa.
Acțiunile companiilor de IT au scăzut.
Mari companii de It disponibilizează personal.

Moneda virtuală s-a depreciat scandalos de repede.

Miliardari în bitcoini s-au ruinat.

Se vede treaba că industria IT este și ea o componentă oarecare, nu una privilegiată cum se credea, a economiei globale, pentru că ea s-a integrat în economia globală în mod natural, fără să se protejeze prin particularitățile pe care le are:

- are la bază inteligența ca motor,

- salariile sunt esențiale,

- produsele sunt necorporale,

- produsele nu au uzură fizică,

- multiplicarea are costuri zero,

- tehnologiile revoluționare se produc instantaneu.

Este un semn rău faptul că au loc disponibilizări de personal talentat așa cum menționează cei de la META, iar lecția companiilor aeriene văd că nu este luată în considerare. În pandemie, marile companii aeriene au disponibilizat personal și acum, după reluarea zborurilor, chițăie să angajeze și iată, au trecut luni bune și ele nu și-au revenit căci nenumărate zboruri sun amânate sau anulate.

În industria IT lucrurile vor fi și mai dramatice, căci mulți dintre lucrătorii din acest domeniu vor identifica rapid soluții, iar câștigurile lor vor fi cu mult mai mari decât la vechile lor locuri de muncă. Atunci când își vor reveni, marile companii IT vor înregistra pierderi uriașe din lipsa personalului pe care l-au disponibilizat, căci a relua activitatea cu persoane pe care trebuie să le formeze și să le instruiască este marea provocare cu costuri uriașe și cu randamente deprimant de mici. 




(10 noiembrie 2022)

TWETTER a luat-o la vale?

S-a vorbit mult timp despre achiziționarea TWETTER de către, dar numai la 27 octombrie 2022 afacerea a fost definitivată pentru 44 miliarde de dolari. Elon MUSK a devenit unic proprietar al platformei. Trebuie înțeles faptul că nu Elon MUSK s-a dus în genunchi să cerșească achiziționarea TWETTER, ci a fost vorba de:

- analiză de business,

- capacitatea de a cumpăra,

- disponibilitatea de a vinde,

- respectarea unor reguli.

Privind graficul ne dăm seama că un om de afaceri își dă seama când face o investiție de viitorul companiei pe care o cumpără dacă este în punctul A și profitul crește, dacă este în punctul B și profitul e staționar pentru o perioadă sau dacă este în punctul C și profitul are tendința de a scădea. Se știe că platforma TWETTER nu a fost scoasă la vânzare nici în punctul A, nici în punctul B, ci în punctul C, dar plasat ceva mai sus decât l-am pus eu în desen.

Este clar că Elon MUSK are obligația de a lua măsuri radicale pentru a stopa declinul platformei, măsuri ce se referă strict la restructurare. Orice s-ar spune, restructurarea unei companii în sensul clasic înseamnă: schimbarea obiectului de activitate, reducere de personal, infuzie de capital pentru modernizarea liniilor de producție, schimbarea managementului, schimbarea politicilor de marketing și nu în ultimul rând înlocuirea filosofiei și politicilor de dinamică. Acum se vorbește de înjumătățirea personalului de la TWETTER și părerile sunt împărțite, dar nimeni nu ia decizii în această privință în afară de investitorul Elon MUSK, cel care și-a băgat banii în afacere și și-a asumat riscurile. Se vorbește de faptul că el nu a făcut în prealabil anunțuri de disponibilizare, dar în istoria USA nu este el primul care a procedat așa și se pare că legea nu-i interzice o astfel de abordare.

S-a vorbit de modificări la nivel de politici de marketing, nu radicale, ci despre obligativitatea unor clienți de a plăti sume suplimentare pentru a obține un spor de securitate în derularea afacerilor lor prin această platformă.

Mi se par nerelevante chibițărelile de pe margine ale unor inși care-și dau cu părerea, căci ei nu înțeleg ce înseamnă riscul pierderii celor 44 de miliarde de dolar, într-o afacere unde produsele finite sunt necorporale și în structura costurilor salariile reprezintă peste 90%. Știe el Elon MUSK ce face că nu obținea el sutele de miliarde miliarde dacă era fraier în afaceri.

(05 noiembrie 2022) 

Contracția economică și calitatea

Contracția economică înseamnă:

-  mai puține locuri de muncă,

- condiții mai aspre de salarizare,

- introducerea criteriilor de selecție,

- ridicarea standardelor de calitate,

- apariția filtrelor de menținere.

Dacă în perioadele de dezvoltare s-a vorbit de un deficit de forță de muncă și pentru a fi acoperit acest deficit angajatorii:

- au făcut rabat la calitate,

- au adus muncitori din alte țări,

- au școlarizat tinerii,

- au reactivat specialiști,

în vremurile de contracție lucrurile se pun invers și abia acum oamenii conștientizează ce înseamnă:

- a avea meserie,

- a cunoaște meserie,

- a avea experiență,

- a arăta concret performanța, 

- a fi echilibrat la salariu,

- a asigura calitate în muncă.

Contracția economică vine și ca element de reglare pentru mediul academic pentru că inflația de specialiști care nu-și găsesc un loc de muncă vine să determine un număr mai redus de cursanți și dificultăți în a susține specializări pe care societatea nu le acoperă cu locuri de muncă. Latura de reglare este extrem de complexă și apar multe situații artificiale în care se mențin specializări fără corespondent în locuri de muncă de dragul unui trecut cândva înfloritor și inerției unor cadre didactice care nu înțeleg că lucrurile trebuie privite altfel și toate abordările trebuie făcute într-o altă cheie.

(18 februarie 2021)