Eu am știut dintotdeauna cu ce fel de oameni nu-mi doresc să colaborez.
Mie nu mi-au plăcut tipii care nu se țin de cuvânt și am avut modalitatea sigură de a-i identifica rapid.
Mie nu mi-au plăcut nepricepuții și i-am mirosit instantaneu pentru a nu-i include în echipă.
Mie nu mi-au plăcut lăudăroșii și am știut cum să-i văd pentru a-i evita cu desăvârșire.
Mie nu mi-au plăcut intriganții și mi-am dat seama de ei în cel mult două zile.
Mie nu mi-au plăcut diletanții și am procedat pentru a-i identifica așa cum alegi lăutarii de nuntă.
Mie nu mi-au plăcut cei care neagă totul și au plecat singuri când le-am cerut să evite pe NU.
Mie nu mi-au plăcut cei care cred că piatra aruncată are traiectorie în zigzag.
Mie nu mi-au plăcut cei care cred geniali sau perfecți, lucruri care se văd la două cuvinte după ce deschid gura și încep să vorbească.
Șansa vieții mele a fost aceea că am avut de la cine învăța și aici îi numesc pe profesorii Ludovic TOVISSI, Csaba FABIAN, Constantin DINESCU și Nicolae RACOVEANU. Șansa vieții mele a fost că eu mi-am ales colaboratorii și niciodată nu am lucrat într-o echipă cu structură impusă.
(13 septembrie 2025)
(13 septembrie 2025)
No comments:
Post a Comment