Deși am făcut doi ani de electronică avându-l profesor pe marele Alexandru POPOVICI, nu mă laud că sunt în stare de prea multe, căci electronica din anii 1965-1967 comparativ cu ceea ce este acum, nu prea mai au legătură, mai ales că la calculatoare principiile s-au schimbat fundamental.
Totuși, trevuie să scriu aici o poveste.
Am cumpărat un radio MAESTRO Stereo, dar care nu era stereo căci îi lipsea decodorul. După mulți ani, am cumpărat acel decodor și un coleg din catedră, inginer electronist, m-a dus cu vorba că vine să mi-l monteze. M-am enervat și într-o noapte m-am pus pe lucru. Am eliberat masa din sufragerie. Am pus pe masă un cearșaf alb. Am luat aparatul de radio, l-am demontat. Am luat decodorul. Aveam schemele electronice. Îmi cumpărasem ciocan de lipit și fludor. Am urmărit schema și instrucțiunile și spre dimineață aparatul de radio avea montat decodorul. Nu am avut curajul să pun în priză aparatul și să-l încerc. Nu sunt aventurier.
Am mers la o cooperativă care repara aparate de radio, undeva pe Bulevardul 6 Martie, dincolo de Cișmigiu, la statuia lui KOGĂLNICEANU. Am explicat ceea ce am făcut. Un meșter a deschis capacul aparatului de radio. A analizat. A zis că am făcut o treabă bună. Tocmai era emisiune stereo la radio București pe programul 3. A pus meșterul niște boxe și mi-a dovedit că se aude stereo. Eram încântat că nu eram chiar așa de fraier, că nu uitasem electronica învățată în facultate.
În seara de 4 martie 1977 ascultam la radio o bucată muzicală a lui George ENESCU în format stereo și tocmai atunci s-a produs cutremurul. S-a derulat pe muzică stereo, până s-a oprit curentul electric. Apoi am ieșit din bloc și am mers pe străzi aiurea, speriat ca toți ceilalți. M-am întâlnit cu soția care în acel moment nu era acasă și atunci mi-am dat seama că omul este o ființă neînsemnată.
(17 mai 2023)
