Nu cred că este o caracteristică de bază a multora să citească ceea ce este scris în paginile revistelor de cultură. Acum de când este Internetul, multe dintre revistele de cultură de la noi au dispărut. Ele nu au cum să țină pasul cu procesul de tabloidizare sau de OTV-izare.
Mai apare revista România Literară păe care o mai cumpăr și eu să mai văd care este pulsul în literatura de la noi la nivelul anului 2018. Nu mi se pare scumpă, dar atractivitatea nu este la cote dintre cele mai mari din cauza calității materialelor care apar acolo. Nu le-aș numi nici pe departe fundamentale sau rafinate, ci niște abordări, căci marile personalități ale criticii și istoriei literare nu și-au făcut simțită prezența. Tinerii sunt destul de șterși, iar producțiile literare gen poezie, proză sau teatru deja sunt doar niște deziderate și nimic altceva. Probabil mai se publică prin provincie ziare de literatură, dar care nu au circulație națională. Viața culturală este săracă, bântuită de misticism primitiv și de scrieri facile, de necitit pe bani, drept care scriitori de o anumită factură sunt prezenți 100% în mediul virtual, fără să știu eu cu ce succes.
Centenarul Marii Uniri nu ne prinde cu o viață culturală efervescentă, cu rafturi de opere complete ale unor mari scriitori în rafturile de biblioteci și nici cu tineri însetați să citească.
(05 aprilie 2018)
No comments:
Post a Comment