România comunistă și întunericul

În România comunistă  întunericul se concretiza ărin economii drastice la iluminatul stradal, iluminatul în clădirile publice, dar și în casele oamenilor. Economia de curent dusă la extrem se vedea prin numărul becurilor de mică putere sare luminau camerele, prin străzile marilor orașe care zăceau în besnă și prin întunericul care punea stăpânire pe sate, căci acolo chiar nicio lumină nu mai era aprinsă noaptea. Doar luna ce mai lumina ulițele satelor.

Cel mai rău era când se întrerupea lumina. Nu mai mergea frigiderul, nu mai mergea televizorul, nu mai mergea nici reșoul care mai încălzea încăperile. Nu era un program la care se întrerupea lumina. Când îi era lumea mai dragă omului, taman atunci rămânea în beznă. Soluțiile erau:

- aprinderea de lumânări,

- utilizarea lămpii cu gaz,

- punerea lanternelor în funcțiune,

- folosirea unui bec și a unei baterii de mașină.

Ajunsesem în asemenea hal încât chiar nu mă mai deranjea că s-a tăiat curentul. Mă necăjeam doar prin faptul că acele căderi de curent deteriorau fie televizorul, fie frigiderul. La unele blocuri cu 10 etaje lucrurile deveneau dramatice căci lifturile nu funcționau și scările era întunecate, neavând nicio fereastră, datorită faptului că de jur-împrejur erau apartamente. Scările deveneau adevărate capcane. Cu timpul am învățat totul foarte bine și mecanic urcam scările fără a mai face erori de a păși în gol ca și cum ar fi trepte sau a merge în plan orizontal, deși treptele nu se terminaseră.

Cel mai rău era atunci când prin tăierea curentului se întrerupea lucru la calculatoare. Acestea aveau deja probleme. Se mai punea  problema fluctuațiilor de tensiune, iar din economii nu se cumpărau stabilizatoare care costau 30.000 lei și se produceau defectări ce necesitau înlocuiri de piese de sute de mii de lei. Era chestie de planificare defectuoasă.

Deși părintele punerii în practică a comunismului și aici mă refer la V.I. LENIN a zis că socialism=electrificare, defecțiuni clare în procesul de dezvoltare a industriei energetice care nu a crescut într-un ritm mai mare decât cel al consumului energetic al industriei în plin avânt a dus la echilibrări pe seama reducerii drastice a curentului de la populație. Și tăierea curentului era tot o formă de a arăta că cetățeanul nu contează în ochii conducătorilor politici, deși societatea socialistă clama peste tot că pune în centrul politicilor sale omul muncii de la oraș și de la sat.
Și acum la mine în mahala se întrerupe curentul, dar totul se datorează instalațiilor vechi, căci noi avem obiceiul de a repara și nu de a înlocui atunci când perioada de funcționare optimă a expirat.

(27 aprilie 2017)