Lele, de ce ne păcălești?

Lele, când apari pe micul ecran sau în spectacole și mimezi cântatul, când în realitate faci playback:

- iei microfonul, îl duci la gură,

- te prefaci că interpetezi live,

- te prefaci că interpretezi,

- nu miști corect buzele,

- lipsesc vibrațiile mărului lui Adam,

- nu se vede niciun efort,

- mușchii feței sunt imobili,

- nici limba-n gură nu se mișcă,

- râzi fără rost, sunetele n-ar ieși astfel,

- te scălămbăi fără rost și prost,

- nu te sincronizezi deloc cu CD-ul,

- mai introduci tu ceva răgușit,

- ai încercări de a relaționa cu sala,

- ești pierdută dacă instalația cade,

- CD-ul cu problemă te compromite.

Ar fi cinstit și ne-ai respecta dacă ai impune într-un colț că este playback sau dacă realizatorii ar spune clar că totul este playback și nu live. În concerte este o problemă că nimeni nu dă banul să vadă o momâie care face pantomimă de doi bani.
Lele, nu ne mai păcăli cu playback-ul tău ieftin și nejustificat, jonglând cu microfonul. dacă chiar doreai spectacol, găseai tălică o modalitate, așa cum e la cinematograf să interpretezi cinstit, fără a te da grande că ești live în ale cântărilor, când în realitate doar mimezi. Fără microfon, lele ți-ar sta mai bine. Am înțelege că totul este înregistrat și punct.

(13 aprilie 2018)