Nihil est impossibile quod cupis

 Nimic nu e imposibil din ceea ce-ți dorești, adică nihil est impossibile quod cupis, cum zice latinul, din moment ce ne dorim din tot sufletul ceva și luptăm pentru a avea ceva acel ceva. Eu cred că fiecare trăiește exact cum își dorește și niciodată altfel. Se zice că părinții nu-și aleg copiii și nici copiii nu-și aleg părinții. Adevărul este altul, cu totul altul și aici trebuie să zăbovim mai mult. Nimic nu este ceea ce pare, din moment ce există mai multe variante.

Un copil își alege părinții din moment cel el are opțiunea de a fi sau de a nu fi cu ei. Au fost prea multe situații în care copilul nu și-a dorit părinții și a refuzat să fie cu ei. Lumea tratează subiectul superficial și pune totul pe cauze naturale, pe accidente, nu pe opțiunea fătului de a fi sau de a nu fi în compania unor părinți sau mai corect a unor oameni care-l merită sau nu-l merită.

Eu știu că tot ceea ce mi-am dorit, am avut.

Nimic nu a fost simplu, dar am luptat și am avut.

Unele lucruri nu le-am dorit, dar le-am avut, pentru că am trăit cum mi-am dorit și acele lucruri mai puțin plăcute, le-am avut tot că mi-am dorit, dar nu direct, ci au fost consecință la faptul că mi-am dorit altceva. Totul a venit la pachet, lângă lucrurile bune, multe, accidental, a venit și lucrul nasol, dar el a venit pentru că mi l-am dorit, nu cu voce tare, nu din tot sufletul, dar estompat, ca risc asumat, tot dorit se zice că a fost. Lumea gândește uneori limitat, dar adevărul este că nimic nu este imposibil și totul decurge exact așa cum ne dorim.

Vrem să fim fericiți, vom fi fericiți, dacă luptăm pentru fericirea noastră și facem alegerile potrivite.

Vrem să fim nefericiți, clădim nefericirea cărămidă cu cărămidă și arătăm cu degetul spre alții.

Nimic nu este întâmplător. Doar comoditatea de a face o analiză completă a factorilor care ne influențează viața, ne duce la gândul că ceva-ceva s-a întâmplat, că ceva-ceva a fost rodul hazardului. Hazardul începe acolo unde refuzăm să mergem în profunzimea analizei. viața noastră nu este făcută din lucruri sigure 100%. Intervin și întâmplările, dar acestea sunt plasate în intervalul pe care noi ni-l dorim.

Să dau un exemplu: învăț pentru un examen. Eu știu cam unde mă poziționez cu nota la examen. Să zicem între 8 și 9,50. Deci, între a promova examenul și a-l pica, eu am ales să învăț să promovez examenul. Întâmplarea intervine la nota pe care eu o voi obține. Dadă este nota 9 sau este nota 9,25 sau este nota 8,50 este rodul întâmplării, hazardul este cel care lucrează, la definirea subiectului, la definirea răspunsurilor mele, la modul în care este corectată teza mea de examen. Eu mi-am trăit momentul examenului exact așa cum mi l-am dorit, prin munca pe acre am depus-o.

(02 iunie 2023)

Români, cine vă manipulează?

Dacă prin manipulare înțelegem acea acțiune prin care ni se spun mesaje despre o anumită temă, noi le ascultăm și suntem influențați să facem acele acțiuni pe care emițătorul mesajului le dorește, înseamnă că viața noastră este o manipulare continuă.

Nu spunem că părinții ne manipulează, ci că ei ne îndrumă.

Nu spunem că profesorii ne manipulează, ci că ei ne învață.

Nu spunem că angajatorul ne manipulează, ci că ne stimulează.

Credem că televiziunile manipulează.

Credem că liderii politici țin discursuri să ne arate ce vor face ei, dar ne manipulează să-i votăm.

În ziua de azi există tehnici de manipulare, există cărți de manipulare, există specialiști în manipulare, numai că noi suntem prea siguri de noi și credem că suntem pe picioarele noastre și nimeni și nimic nu ne influențează, nu ne manipulează, nu ne dirijează, nu ne impune ceva. Credem că dacă avem bani, avem independența de acțiune și facem totul exact așa cum vrem noi. În realitate suntem manipulați de dimineața de când ne sculăm, până noaptea când adormim. 

Când citim ziarul, găsim involuntar mesaje care ne manipulează.

Când deschidem televizorul, știrile conțin procente alarmante de mesaje manipulatoare.

Șefii noștri ne manipulează pe față, fără jenă și fără ocolișuri.

Arta este o formă de manipulare subtilă, de care nu prea ne dăm seama din prima și când ne dăm seama este prea târziu. dacă vrem să nu ne lăsăm manipulați trebuie să trăim într-un glob de sticlă, izolați de lume, ceea ce nu este realizabil. Deci, acceptăm manipularea ca formă primară a existenței noastre. Fără manipulare nu am exista. Noi suntem manipulați, dar și noi, la rândul nostru îi manipulăm pe alții, ca scorul să ne fie cumva favorabil. Dacă ar fi să răspund la întrebarea din titlu, răspunsul corect este că toată lumea manipulează pe toată lumea. Unii o fac mai bine, devenind câștigători, iar alții o fac mai prost și pierd, iar noi le zicem perdanți sau ratangii că sună mai bine și ne consolează.


(21 mai 2023)