Manea MĂNESCU a preluat modelul american

Eu am scris multe articole despre Manea MĂNESCU, adică despre profesorul Manea MĂNESCU, omul care a fost șeful Catedrei de Cibernetică Economică din Academia de Studii Economice, articole unde am căutat să lămuresc niște lucruri, doar pentru faptul că din 1970 până în 1989 am fost membru al acestei catedrei, iar profesorul Manea MĂNESCU a fost șeful meu.

Manea MĂNESCU era omul care știa ce înseamnă performanța, care aprecia valoarea autentică și care a demonstrat în practică faptul că a avea în jurul său pe cei mai valoroși specialiști din domenii de vârf, este cheia succesului acțiunilor pe care le va derula pentru a face din Facultatea de Calcul Economic și Cibernetică Economică, una dintre cele mai bune facultăți. Având în jurul său pe profesorii Edmond NICOLAU, Nicolae RACOVEANU, Mihai BOTEZ, Dragoș VAIDA, Mircea GRUMĂZESCU, Ludovic TOVISSI, Alexandru POPOVICI, Constantin IONESCU, Gheorghe VASILESCU și pe inginerii Ioan DUMITRESCU, Vasile BIȚĂ, Valeriu PESCARU și Grigore GRAMA, Manea MĂNESCU a reușit să preia modelul american conform căruia cercetarea științifică se face în Laboratoarele Catedrei de Cibernetică Economică - LCCE, pentru că numai în laboratoarele de pe lângă o catedră există posibilitatea de a se face cercetare științifică, pentru că cercetarea științifică nu este o muncă funcționărească, ci presupune:

- absolvenți valoroși de facultate,

- activitate de documentare,

- derularea de cicluri specifice cercetării științifice,

- oameni dedicați muncii de cercetare științifică,

- criterii de performanță de înalt nivel,

- îmbinarea cercetării cu învățământul și producția.

După o vizită în USA, Manea MĂNESCU a realizat o structură asemănătoare, adică a creat o catedră pentru a asigura predarea disciplinelor de cibernetică, statistică și informatică, dar și laboratoare de cercetare științifică pentru crearea de sisteme informatice, pentru dezvoltarea de modele cibernetice și pentru a duce rezultatele cercetării științifice spre producție, prin intermediul contractelor de cercetare științifică încheiate între LCCE și diferitele fabrici și combinate de pe platformele industriale din țară.

Acest model s-a dezvoltat continuu, dar la un moment dat, mai precis după 1977, s-a produs infectarea lui cu elemente mediocre, provenind pe căi oculte, așa cum s-a întâmplat cu institutele de cercetări, care la un moment dat au devenit locuri călduțe pentru tot felul de personaje care aveau sprijin în structurile de partid ale timpului. Te trezeai că în laboratoare a apărut câte o figură nouă, care în niciun caz nu era un absolvent valoros de facultate sau un cercetător științific cu rezultate remarcabile, ci aflai că este nepoata sau nepotul cuiva, căci cercetătorii științifici valoroși existenți în laboratoare nu se sfiau să spună cu subiect și predicat ce și cum, ca lucrurile să fie clare, iar cei în cauză, nu se jenau câtuși de puțin.

După 1989 s-a încercat dezvoltarea de proiecte de cercetare științifică în catedre, cu finanțare națională sau din bani europeni, dar rezultatele sunt departe de ceea ce ar trebui să fie, datorită lipsei banilor, modului de organizare a competițiilor pentru obținerea finanțării și adaptării ineficiente a structurilor specifice cercetării științifice de înalt nivel la modalitățile din spațiul mioritic unde totul se relativizează balcanic.




(24 martie 2025)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Mircea GRUMĂZESCU

În facultate am făcut și un curs de Mecanică, predat de profesorul Mircea GRUMĂZESCU. Se știa că Manea MĂNESCU era cel care a impus criteriile care duceau la selectarea cadrelor didactice care veneau să predea studenților secției de Mecanizare și Automatizare a calculului Economic. Nu oricine venea să en predea nouă. Trebuia ca profesorul să fie tobă de carte, să aibă calitatea de a transmite și mai ales să fie un nuime. Mircea GRUMĂZESCU îndeplinea toate condițiile. Noi nun eram mulți studenți. Eram două grupe și nu depășeam 60 de suflete. Deci sălile noastre de curs nu erau foarte mari. Excepție făceau cursurile unde-i întâlneam pe colegii de la Statistică și de la Agrară, când umpleam amfiteatrul III.
Profesorul Mircea GRUMĂZESCU a fost cel care mi-a arătat că mecanica teoretică este doar ceva în mintea omului, cu condiții ideală, precum frecarea este zero. La profesorul Mircea GRUMĂZESCU mecanica era în condiții reale, unde frecarea nu este zero, unde rezistența materialelor e rezistență, unde frecarea produce căldură și căldura dilată metalele și în construirea de mașini mecanice sau eletromecanice de calcul trebuie să se țină seama de toate acestea. Mi-a plăcut la nebunie un astfel de curs căci era ceva despre viața reală. Pe mine m-au enervat ipotezele simplificatoare ale mecanicii newtoniene unde condițiile sunt ideale ca formulele să fie simple, chiar ridicole. De la Mircea GRUMĂZESCU am învățat cum stau lucrurile în realitate și cum formulele devin din ce în ce mai complicate, ca ele să reflecte cu adevărat ce se întâmplă în lumea noastră de zi cu zi.
Pentru acestea l-am apreciat pe Mircea GRUMĂZESCU și pentru acestea el m-a impresionat!

(27 martie 2023)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Doina HULUȚĂ

Doina HULUȚĂ mi-a fost colegă de grupă în studenție și a fost și șefa mea de grupă din anul al II-lea și până în anul al V-lea. Ca șefă de grupă Doinița s-a purtat exemplar, a fost o colegă deosebită, fără să facă excese și fără să creeze tensiuni între colegi. După terminarea facultății Doinița a devenit programatoare în Centrul de calcul al ASE, după aceea a devenit cercetător științific.

În anul 1983, la vârsta de 36 de ani, Doina HULUȚĂ a susținut  o teză de doctorat de 138 pagini, intitulată Modele de fundamentare a deciziilor de investiții în îmbunătățiri funciare, sub coordonarea profesorului Ludovic TOVISS, care a fost și conducătorul meu de doctorat.

După Revoluția din 1989 Centrul de calcul al ASE s-a destrămat încet-încet căci nu mai veneau contracte de la întreprinderile industriale, căci producția s-a deteriorat pe măsură ce se destrăma proprietatea socialistă din economie. Doina HULUȚĂ, fosta mea colegă de facultate și de grupă a plecat spre învățământul universitar privat și a lucrat la Universitatea Spiru HARET mai întâi pe poziția de conferențiar universitar și apoi ca profesor universitar. A fost directoare la Departamentul de Informatică de Gestiune.

Când s-a căsătorit în 1969 am fost la căsătoria ei religioasă și de acolo am o amintire fabuloasă, care mi-a schimbat total viața. Am ajuns la Brăila și am avut senzația că statuia împăratului Traian era vopsită în negru cu vopsea folosită pentru a întreține godinele, ceea ce mi s-a părut nefiresc. Nunta lui Doinița a fost ceva extraordinar, căci totul era pus la punct impecabil. Întâmplarea a făcut ca atunci când mireasa a aruncat buchetul de flori, acel buchet să fie prins de fata cu care eram eu la nuntă și a fost un semn special pentru mine, căci eu cred în semne. În iulie 1970 Doinița a venit și ea cu soțul ei la nunta noastră.

Doina HULUȚĂ are o fată care este profesor universitar în ASE, cu două doctorate și care i-a dăruit fostei mele colege de grupă doi nepoți superbi, care îi calcă pe urme bunicii lor.

Doina HULUȚĂ m-a impresionat pentru forța ei de a răzbi în viață prin muncă și pentru caracterul ei puternic, caracter care a ajutat-o să meargă în viață cu fruntea sus, oricâte lovituri crunte i-au oferit viața și faptul că nu s-a lăsat doborâtă este că acum stă dreaptă ca un stejar pe care nicio furtună nu-l îndoaie.

(10 februarie 2023) 

1000 de oameni care m-au impresionat: Doru PASCU

Cu Doru PASCU am fost coleg de facultate. El era în grupa cealaltă a Secției de Mecanizare și Automatizare a Calculului Economic de la facultatea de Calcul Economic și Cibernetică Economică, facultate care a fost creația lui Manea MĂNESCU, cel despre care contemporanii mei se fac că nu au auzit de el, dar mănâncă o pâine albă de pe urma existenței disciplinei de Cibernetică Economică și după existența revistei ISI Studii și Cercetări de Calcul Economic și de Cibernetică Economică. Am stat la căminul studențesc la Agronomie și acolo mergeam pe terenul de fotbal unde erau niște roți de vagonet și făceam cu ele antrenamente de haltere. 

Și Doru PASCU și eu am obținut repartizare guvernamentală de a merge la asistenți stagiari în Catedra de Cibernetică Economică la sub-colectivul de Informatică Economică. În final, eu am insistat să merg în catedră, iar Doru PASCU a rămas să facă cercetare științifică în Laboratoarele Catedrei de Cibernetică Economică - LCCE.

Doru PASCU și cu mine am făcut armata cu termen redus la patru luni, împreună la arma intendență la o unitate de la Focșani. După aceea, la un moment dat, Doru PASCU a plecat din ASE, îmbrățișând cariera militară.

După ce m-am pensionat și eu și Doru PASCU am reluat lucrurile de unde le-am lăsat în tinerețea noastră și am început să ne facem vizite. El are o casă undeva într-o comună pe drumul București-Giurgiu. Mă impresionează tare mult Doru că este un tip foarte priceput. Pe ce pune mâna scoate opere de artă nu altceva. Eu i-am oferit cărți pe care le-am scos de-a lungul anilor și Doru le-a citit cu mare atenție, a făcut unele sugestii și dacă voi scoate o nouă ediție, cu siguranță voi ține seama de ceea ce a zis el.

Din când în când ne auzim la telefon și am bucuria să aflu noutăți despre munca lui. El a publicat pagini din jurnalul de front al tatălui său. A mai publicat și alte materiale într-o revistă de istorie specializată, materiale pe care mi le-a pus și mie la dispoziție.

Doru PASCU este un tip extrem de ordonat și sistematic. El are nenumărate materiale din vremea studenției noastre, inclusiv cărțile lui Manea MĂNESCU, Vasile BIȚĂ, Grigore GRAMA, Valeriu PESCARU de Mecanizarea și Automatizarea Lucrărilor de Calcule Statistice, apărute la Editura Didactică și Pedagogică în anul 1966. El deține și notițele de la diferite discipline și abia aștept să mă întâlnesc cu el și să revăd acele caiete să-mi aduc aminte de vremurile când marii mei profesori veneau și țineau prelegeri ca nimeni alții, pentru că ei mi-au fost modele autentice toată viața.


(10 februarie 2023)