Ce lasă Petre ROMAN în urma lui, după retragerea din politică?

Petre ROMAN a fost la ieșirea din politică:
- primul premier al României de după 22 Decembrie 1989,

- celebru prin puloverul pe care l-a purtat,
- membru în parlament,
- ministru de externe,
- autorul zicerii că industria românească era o grămadă de fiare vechi,
- membru fondator și președinte al Partidului Democrat,
- candidat la președinție,

- înotător în apele Dunării,

- un bărbat nu prea civilizat cu Mioara.

Nu s-a remarcat prin mai nimic, pentru că tot ceea ce a făcut au fost lucruri mărunte și gesturile lui de la mineriade, de la aniversarea de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1990, arată un politician oarecare, remarcat peste tot prin fluența cu care vorbea franceza, italiana, engleza și chiar li rusa, dar prin nimic altceva despre care să scrie istoria peste 300 de ani, căci stând alături de ILIESCU, MILITARU, VOICAN-VOICULESCU, a preluat mai mult minusurile lor și s-a lăsat dus de val, iar acum plătește oalele sparte.


(18 octombrie 2024)

Aceeași meteahnă: alții sunt de vină!

Deși realitatea ne izbește violent în figură și ne arată că suntem unde am ajuns numai și numai din cauza noastră, continuăm să arătăm cu degetul în tot felul de direcții, spunând că alții sunt de vină, deși vina, dacă există și așa ceva, este la noi în ogradă. 
Nu avem autostrăzi că nu avem autostrăzi.
Nu avem spitale regionale, că nu avem spitale regionale.
Nu avem trenuri de mare viteză, că nu avem trenuri de mare viteză.
Nu avem un laureat al premiului NOBEL, că nu avem un laureat al premiului NOBEL.

De la petarda lui LEON NICA până la sunetele de joasă frecvență dintr-un microbuz este o distanță de 34 de ani și vor mai fi și alte evenimente din timpul Revoluției Române, ce vor avea explicații dintre cele mai interesante, iar cine are răbdare să citească articolele din cotodianul România Liberă scrise de Petre Mihai BĂCANU va afla despre serviete diplomat care aveau  mitraliere încorporate, dar și despre cadavre cu semnul împușcării drept în frunte, exact cum erau și tablourile din Muzeul național de Artă. Când ne apucăm să facem o cercetare științifică și Revoluția Română cere o cercetare științifică, este nevoie să se lucreze cu documente și cu probe materiale. Este destul de crezut că niște foști nomenklaturiști au reușit să facă minuni, în contextul în care înainte de 22 decembrie 1989 nici musca nu bâzâia fără voie de la cc al pcr și nimeni nu trebuie să uite cât de mult a fost hărțuită dizidenta  Doina CORNEA. Să luăm autorii scrisorii celor șase. Gheorghe APOSTOL era un fost nomenclaturist, care la Revoluție avea 76 de ani, scos din funcții de 20 de ani, adică în 1969 pentru  erori grave care i-au fost imputate într-un congres al pcr. Alexabdru BÂRLĂDEANU era și el un fost nomenclaturist de 78 de ani și care după 1964 a fost trecut pe poziții neimportante în partid. Corneliu MĂNESCU avea 73 de ani la Revoluție și fusese ministru de externe, dar treptat-treptat a fost scos din funcții, căci era nevoie de persoane noi în politică. Grigore RĂCEANU era la Revoluție un fost nomenclaturist de 83 de ani și el trecut pe linie moartă de partid. Constantin PÎRVULESCU era la Revoluție un om de 94 de ani, el era cel care l-a înfruntat de CEAUȘESCU la congresul al XII-lea al partidului din anul 1979.  Silviu BRUCAN, fost nomenclaturist,  avea la Revoluție 73 de ani. Fiind înlăturați de la masa partidului, unde se serveau bucate ales, aceștia au trăit toată gama frustrărilor și redactarea scrisorii devine un moment interesant al coagulării unei repoziționări de foști nomenclaturiști. Generalul Nicolae MILITARU avea la Revoluție 64 de ani și fusese trecut în rezervă cu mulți ani în urmă. Ion ILIESCU avea în 1989 vârsta de 59 de ani și din mare nomenclaturist ajunsese director al Editurii Tehnice.

A oferi tuturor acestora puteri și calități, altele decât cele care i-au consacrat, este o mare eroare. Toți aceștia erau bântuiți de limite pe care nu au reușit să le treacă, exact cum fiecare dintre noi purtăm amprenta unui anumit nivel de educație, unui anumit nivel de comportament, pe care nu le depășim niciodată, iar a ni se pune în cârcă merite sau defecte pe care nu le avem nu reprezintă în niciun caz rodul unei cercetări științifice de mare profunzime. Noi nu am avut nici un sidicat gen Solidaritatea, nu i-am avut nici pe Lech WAŁĘSA ți nici pe Václav HAVEL, iar ca să atribui merite unor personaje de planul al X-lea în plan politic, este în opinia mea o mare eroare. În plus, cel care a concentrat decizia de după 1989 într-o singură mână, la 10.000 de decizii în cele 86.400 de secunde câte sunt în cele 24 de ore, este ceva care duce la concluzii cel puțin absurde. A ne privi mai atent în oglindă și apoi a extrapola concluziile la care ajungem, ne va ajuta ca procesul de cercetare științifică a Revoluției Române să capete o și mai mare acuratețe.



(14 decembrie 2023) 

Generalul Cătălin-Ranco PIȚU

În data de 12 decembrie 2023 la emisiunea Sinteza zilei de pe canalul Tv Antena 3, moderată de Mihai GÂDEA, generalul în rezervă Cătălin-Ranco PIȚU a venit și a prezentat o serie de elemente noi și mai ales, interesante legate de ceea ce s-a întâmplat în decembrie 1989 și detaliile care privesc cele ce au precedat  zilei de 22 Decembrie 1989, dar mai ales cele ce au urmat acelei zile, scot la iveală aspecte care schimbă total unghiurile din care noi trebuie să privim, să analizăm și să concluzionăm derularea evenimentelor, dar mai ales comportamentul actorilor principali implicați.

Acum a fost prima dată când am aflat că generalul Cătălin-Ranco PIȚU s-a ocupat de întocmirea rechizitoriului evenimentelor din decembrie 1989, ca să folosesc termenii care se vehiculează acum.

În online există câteva informații despre generalul Cătălin-Ranco PIȚU și anume:

- are 23 de ani în magistratură,

- a terminat Facultatea de Drept de la Universitatea Ecologică,

- are un master în securitate juridică obținut la Universitatea BLAGA din Sibiu.

Universitatea Ecomogică din București este pe locul 57 în clasamentul universităților românești.

Universitatea Lucian BLAGA este pe locul 16 în clasamentul universităților românești.

Magistratul Cătălin-Ranco PIȚU a fost înaintat la gradul de general de brigadă prin decretul1.449 din 28 noiembrie 2022.

Era interesant de citit un CV așa cum se face orice CV al generalului Cătălin-Ranco PIȚU pentru a vedea exact parcursul său, căci de pe poziția avută în magistratură și modul în care prezintă lucrurile la televizor în legătură cu ceea ce s-a întâmplat în decembrie 1989 și după, arată că este vorba de o persoană dedicată analizei temeinice, o persoană aplecată spre a înțelege și analiza cu obiectivitate acele evenimente, lucru de apreciat, mai ales acum când societatea noastră a evoluat și este în contină transformare.

(14 decembrie 2023)

Revoluția Română de la 1989

În 1989 eu aveam 42 de ani și cred că am toate elementele să cred că în 22 Decembrie 1989 a început Revoluția Română care a dus la răsturnarea regimului comunist, exact cum se procedează în orice revoluție, când un regim retrograd este înlocuit cu un alt regim superior, care să corespundă dezideratelor poporului revoluționar. În zilele de dinainte de 22 Decembrie 1989 starea de spirit a poporului era una care prevestea revoluția, căci acumulările cantitative petrecute în societatea românească în ultimii ani, s-au transformat în acel salt calitativ ce a reușit să scoată poporul în stradă, în mod omogen, spontan și puternic pentru a impune schimbarea de regim.

Revoluția Română trebuie analizată în toată complexitatea ei. Este adevărat că există 3.000 de volume, totalizând între 500.000 și 600.000 de pagini. Este adevărat că au trecut 34 de ani de la momentul în care în 22 Decembrie 2023 la ora 12:04 elicopterul a decolat de pe clădirea cc al pcr cu soții CERAUȘESCU și cu cei foarte apropiați lor, ceea ce a marcat sfârșitul pentru totdeauna a regimului comunist.

Eu discut pe baza documentelor, pe baza faptelor și în opinia mea în 22 Decembrie 1989 a avut loc începutul Revoluției Române, rod al eroismului poporului român, care s-a împotrivit cu jertfă de sânge unui regim totalitar și a izbândit, aducând pe acest pământ libertatea, dreptatea și speranța într-o viață mai bună, în democrație. Dacă noi suntem acum ceea ce suntem, totul se datorează acelor zile mărețe ale Revoluției Române și în această cheie trebuie totul analizat, căci poporul care nu a pregetat să iasă în stradă, să susțină Revoluția Română și-a dovedit eroismul și spiritul său de sacrificiu suprem și nicio clipă nu trebuie uitat acest lucru, indiferent de pe ce poziție privim acele zile de neuitat ale lui Decembrie 1989. 

Au trecut 34 de ani și în acești ani, fiecare dintre noi am devenit mai înțelepți, mai analitici, mai preocupați de a ști adevărul despre Revoluția Română, dar fiecare dintre noi, cu meseriile pe care le avem, interpretăm diferit informațiile stocate despre acea perioadă. Într-un fel analizează un istoric. În altfel analizează un militar. Cu totul altfel vede lucrurile un procuror. Eu, omul de pe stradă care am trăit la cald acele zile, le retrăiesc și port în mine mândria acelui individ care a fost contemporan cu oamenii din ale căror piepturi se auzeau îndemnurile de a veni cu ei pentru a susține Revoluția Română.

Mă înclin în fața martirilor Revoluției Române și acum că în spațiul virtual nu există nicio restricție de exprimare, fiecare dintre cei care cred că dețin adevăruri, să le scrie acolo și viitorul este acela care le va da dreptate sau nu, dar tot în spațiul online există mărturiile vii că în România a avut loc o revoluție, cu sute de mii de oameni în stradă, cu răsturnarea unui regim retrograd și cu începutul de drum cu suișuri și coborâșuri spre regimul democratic în care trăim noi acum. Restul sunt povești, bârfe, cimilituri. Eu cred în Revoluția Română căci poporul meu a avut la 22 Decembrie 1989 momentul său de grație supremă.


(14 decembrie 2023)

365 împotriva României: Nicolae MILITARU generalul disperat

În zilele fierbinți ale Revoluției din România din 1989, când Studioul 4 al TVR  era centrul universului, a apărut un tip în haină militară de general, care m-a șocat că se adresa unor generali zicându-le geal X1, geal X2 și tot așa. Era generalul Nicolae MILITARU, un om cu o privire foarte speriată, care se uita în toate direcțiile și dorea să zică și el ceva. Făcea chemări înflăcărate. Lumea nu știu dacă înțelegea ceva. Rapid, Ion ILIESCU l-a numit pe Nicolae MILITARU ministru al apărării. El venea dintr-un trecut tenebros, comunist și aberant, căci CEAUȘESCU îl înlăturase brutal pe motive de dosar cu un nume codificat. A făcut el ce a făcut și și-a pus în cam ofițerimea care a ieșit în Piața Victoriei și televiziunea vorbea de CADA. A trebuit să fie înlocuit. L-am inclus aici pe Nicolae MILITARU doar pentru faptul că nu a avut puterea să spună nu celor care-i solicitau să ia frîiele armatei și să facă și el ceva colo-șa. Unii spuneau că era actor într-o piesă scrisă de altcineva. Eu nu cred, căci în natura omului este să se creadă altceva decât este el în realitate. Când unul se uită în oglindă și se vede Napoleon, deși ele ste un biet general epuizat și răscopt, cu siguranță că imaginea de Napoleon îl împinge la tot felul de aventuri. Este și o lipsă de educație pentru mulți să creadă că dacă n-au făcut performanță până la 35 de ani cred c-o fac la 65 sau la 70 de ani. În zilele și luptele Revoluției îl priveam cu milă pe Nicolae MILITARU, om epuizat, care se zbătea în propriile-i limite, date de un limbaj scremut și sărac, care nu spunea nimic în niște zile care așteptau fapte de-a dreptul mărețe și gesturi eroice, pe care numai niște oameni în fortă, vajnici erau în stare să le ofere.

(23 iulie 2018)