Showul cu Vedeta familiei de la TVR, un eșec fundamental

Am urmărit de câteva duminici showul de pe TVR 1 intitulat Vedeta familiei, ceva însăilat cu trei concurenți, copii care vin să interpreteze trei piese, una cu cineva din familie, alta din repertoriu propriu și o piesă din alt gen cu care ei sunt obișnuiți.
Se vede de la o poștă că acești concurenți sunt produsele unei industrii care miroase mai mult a business în care profesorii de canto, contra cost, formează pe copii cu oarece talent, să cânte și unii dintre ei, după o selecție intră în competiția de la Vedeta familiei.

Ceea ce se vede pe scenă este rezultatul fie al ambiției părinților, fie al nepriceperii profesorilor, căci în loc de interpreți, ei ne prezintă niște roboței care cântă mecanic piese ce nu sunt pentru vârstele lor, care fac gesturi pe care nici ei nu le înțeleg și care folosesc șabloane când se prezintă, vorbind despre emoție, despre evoluție, despre public și despre repertoriu. 

În opinia mea, showul trebuie ori restructurat, ori scos din program pentru că promovează orice altceva, nu însă valor autentice, copii de talent.

În acest show vedem copii care cântă muzică de jazz, muzică lăutărească, rock, musical, care preiau cântece ale unor mari interpreți internaționali și au pretenția că înțeleg ce cântă, că transmit emoție. Din punctul meu de vedere este o abordare greșită. Showul Vedeta familiei ar trebui să ne propună copii care interpretează cântece pentru vârstele lor, care ne arată talentul lor așa cum este el pentru vârstele concurenților, ceva natural izvorât din inimile lor. Vrem să vedem prospețimea vocilor, vrem să vedem costume pentru copii și nu costume de oameni mari, în care sunt îmbrăcați copilași. Pe o scară de la 1 la 10, showul Vedeta familiei este un show de nota 2(doi) pentru că popune o abordare eronată a modului de manifestare a talentelor unor copii inocenți, dornici de ași pune în evidență calitățile vocale la standarde de oameni maturi, ceea ce este inadecvat vârstei reale a concurenților.


(01 februarie 2026)

Intratul în colimator

Parcă este un făcut ca presa să scoată în evidență tot ceea ce este mai rău în orincipalii candidați la prezidențialele din 4 mai 2025. 

Aflăm că nu știu care candidat s-a scăpat pe el în timp ce era în parc la groapa de nisip și se juca cu tovarășii lui, pe când avea un an și jumătate.

Mai aflăm că un alt candidat a tras pisicuța de coadă când era în vizită la bunici și animăluțul s-a răzbunat zgâriindu-l, drept care de atunci nu mai iubește pisicile.

Pe oricare dintre canalele de știri deschidem televizorul aflăm noutăți despre principalii candidați, mai ales dacă aceștia au avut funcții importante, căci se scot de la arhivă clipuri cu respectivii, fie când își mănâncă mucii, fie când se plimbă cu barca și se adresează unei doamne cu fă, fie când se ridică ostentativ și pleacă din funcția de președinte de senat.

Vedem pe aceste canale că avem candidați la prezidențiale lași, mincinoși, colportori, escroci, turnători, șmecheri, trântori, sforari, aiuriți, superficiali, chiulangii, incompetenți, orgolioși, limitați, individualiști, aroganți, încrezuți, violenți, plastografi, certați cu legea, căci toate canalele de știri scot în evidență defectele lor, deși eu sunt interesat să votez pe 4 mai 2025 un candidat din cei 11 de pe buletin, care are ceva calități, calități pe care canalele de televiziune trebuiau să mi le prezinte. Natura esențială a așa-zișilor jurnaliști este de a se orienta spre ceea ce candidații au mai rău în ei, pentru că sufletele așa-zișilor jurnaliști sunt negre, pline de smoală și ei nu au în fața ochilor decât defecte, căci ei înșiși sunt dominați de tot ceea ce este mai rău pe această lume. De aceea eu nu am o imagine a calităților pe care le au candidații, pentru că mie îmi sunt prezentate numai defecte, de către cei pe care defectele îi definesc.


(28 martie 2025)

Am revăzut-o zilele trecute pe Ana PAUKER într-o televiziune

Cu o mutră înfricoșătoare, Ana PAUKER a zilelor noastre bântuie într-o televiziune și se manifestă exact ca originalul anilor '50, punând întrebări punctuale, demne doar pentru o memorie de computer de cel puțin 1Tb. Când interlocutorul nu răspunde continuă cu remarci tendențioase. Dacă invitatul nu răspunde pe placul Anei PAUKER de Dâmbovița a secolului al XXI-lea, aceasta cu voce tăioasă îl întrerupe. Comportamentul stalinist al acesteia, arată lipsa de înțelegere a mersului istoriei, dar pe poziția sa de slugă bine plătită, căci canalul de televiziune de unde primește simbria, se zice că are audiență. Aș fi interesat să știu dacă o recunoașteți. Dacă da, telefonați la linia fierbinte 89.89.89.89 ....

(30 ianuarie 2025)

Analiștii discursului lui Vladimir Vladimirovici PUTIN

Am așteptat ora 15,00 de azi 30 septembrie 2022 să văd și să ascult discursul lui Vladimir Vladimirovici PUTIN din sala Sf. Gheorghe de la Kremplin. Posturile noastre de televiziune au făcut atâta zarvă, încât chiar am crezut că Vladimir Vladimirovici PUTIN va avea niște ziceri istorice. Este adevărat că azi 30 septembrie 2022 a fost anunțată alipirea , mai corect anexarea la Rusia a teritoriilor ocupate din Ucraina numite Luhansk, Dombas, Donețk, Herson și Zaporojie.
Deși traducerea în limba română din limba rusă a fost deficitară, adică extrem de deficitară, mi-a adus aminte de translatorii lui Nicolae CEAUȘESCU, profesioniști de mare valoare care făceau niște traduceri de mare calitate și țineau pasul cu vorbitorul și nu denaturau textul vorbit de respectivul oficial. Am înțeles eu ceva, dar nu prea bine.
M-a dezamăgit că Vladimir Vladimirovici PUTIN a făcut pe primadona care se lasă așteptată și a venit nu la 15,00 cum era anunțat, ci la 15,17 ca să știe vulgul cine este împăratul.
Nu despre aceste lucruri vreau să vorbesc.
Mă așteptam să aud niște interpretări ale discursului lui Vladimir Vladimirovici PUTIN, interpretări făcute de niște profesioniști, nu de jurnaliști care au vederi destul de îmbâcsite și de influențate de limbajul lor de lemn pe care îl folosesc cu obstinație, în care anumite cuvinte se repetă obsesiv. Eu refuz să cred că lipsesc analiștii profunzi, profesioniști de politică pentru spațiul rus, care să decodifice cu adevărat zisele lui Vladimir Vladimirovici PUTIN și nu să repete niște șabloane prăfuite așa cum fac jurnaliștii care o țin langa de câteva zile cu atacul atomic, fără să intre în miezul problemelor.
Sunt dezamăgit că:
- nu mi se explică nimic dincolo de aparențe,
- frazele sunt sforăitoare, fără profunzime,
- lipsește analiza structurată de la cauză la efect,
- apar aceleași mutre de diletanți cu interpretări superficiale,
- un moment important ca cel de azi a fost trecut în derizoriu cu abordări propagandistice.

Mugur CIUVICĂ e un analist bun, dar pe probleme de politică internă.

Mircea BADEA este un analist bun care îmbină realitatea cu bășcălia.

Radu TUDOR e analist militar bun dar nu pe probleme de război de secol al XVIII-lea.

Mihai GÂDEA este un moderator excelent, dar nu are anvergura abordărilor legate de Rusia.

Bogdan CHIRIEAC e bun în a construi formule spectaculoase, nu în a efectua analize de război.

Jurnalistele de la Antena 3 CNN sunt excelente pe politică internă, nu pe chestiuni militare concrete.

Cristian DIACONESCU este bun ca traseist politic, nu ca analist al războiului ruso-ucrainean.

Războiul ruso-ucrainean a început de peste șase luni și a fost suficient timp ca doi sau trei intelectuali să treacă să se specializeze la un curs intensiv de analiză a faptelor de război, ca să vină în fața telespectatorilor cu analize de mare calitate, din care oamenii să înțeleagă că și acolo doi și cu doi fac patru, dă cinci e mai mare ca trei și tot așa. Nu s-a întâmplat acest lucru și azi am văzut zbaterile unor bieți oameni care se cred analiști și care în zbuciumul lor cred că tot ce zboară se și mănâncă. Afirmațiile pe care le-au făcut cei ce au pălăvrăgit azi înainte dar și după discursul lui Vladimir Vladimirovici PUTIN mi-au arătat că ei nu au făcut progresele necesare, care să mă facă să înțeleg cu adevărat cum stau lucrurile, ce ne așteaptă și mai ales cum va arăta viitorul, căci deși Vladimir Vladimirovici PUTIN a vorbit repede și a fost foarte jucăuș, cineva i-a scris discursul și analiștii adevărați au avut ce vedea în spatele frazelor spuse de vorbitor. Numai că pentru a avea această calitate, trebuie să ai o pregătire, care deocamdată le lipsește celor ce se autointitulează analiști.


(30 septembrie 2022)

Întrebare

 Pe 14 septembrie 2006 o crainică de televiziune anunța decesul unui om politic retras. Nu a trecut mult timp și și-a făcut apariția pe post un personaj care l-a împroșcat cu noroi pe cel care nici nu se răcise măcar. Noi creștinii avem vorba: de morți numai de bine. Personajul nu știa aceste vorbe. Din acea clipă l-am considerat pe acel personaj nimic altceva decât un gunoi fără valoare. Și a rămas așa mereu.

(12 septembrie 2021)

Televiziunile de știri, mai comuniste decât mă așteptam

După reacția legată de cutremurul din 28 octombrie 2018 de la 3,38 trag concluzia că televiziunile de știri sunt mai comuniste decât mă așteptam, pentru că:

- imediat după cutremur niciuna nu a avut vreo reacție;

- în cursul zilei au avut texte bizare, proaste și banale;

- reporterii s-au comportat lamentabil;

- invitații au fost banali, predictibili și prăfuiți.

A fost mai rău decât în 4 martie 1977 când după cutremur radioul și televiziunea, comuniste desigur, au amuțit, până au primit OK de la CEAUȘESCU cel plecat prin Africa, să prezinte ce s-a întâmplat. Acum, nu mai este CEAUȘESCU, dar televiziunile chiar nu au avut reacție. Sunt prea dominate de profit și au reluări fără posibilitatea de a intra în direct dacă viața o cere. 

Penibil!

(29 octombrie 2018)

Start pentru centenar (partea a I-a)

Duminică 26 noiembrie 2017 TVR în colaborare cu alte câteva instituții profund democratice a organizat un concert la TNB, sala de un roșu strident dedicat startului activităților omagiale peb=ntru Centenarul Marii Uniri, fără a fi 1 Decembrie, fără a fi ajunul marii sărbători. Mi-am amintit de un primar zăpăcit care a aprins el luminile de iarnă de pe străzi furând startul Primăriei Capitalei. În politică eram obișnuit. În cultură, nu prea.

Spectacolul nu a depășit nivelul unei șușe pentru că:

- decorul negru era oribil;

- scrisul din colțu dreapta-sus era neinteligibil;

- sala era goală;

- sonorizarea era jijiită;

- țoalele după femeile din orchestră erau cam sclipicioase;

- unele arii nu le-am înțeles;

- textele de jos se derulau foarte rapid;

- era o burtieră galbenă cu text  care defila aiurea;

- solistele nu și-au schimbat rochiile;

- unele interpretări la instrumente erau obosite;

- publicul rece molfăia gumă;

- iîn loja oficială se vorbea la mobil.

Am spus că am asistat la o șușe pentru că:

- repertoriul a fost prea eterogen;

- nu au fost alese bucăți reprezentative;

- ariile de operă nu aveau comun cu evenimentul;

- atmosfera era prea provincială;

- nu am sesizat o strategie repertorială;

- unele bucăți au fost chiar plictisitoare;

- Rapsodiile nu au sunat deloc bine.

Se vede clar că totul a fost o improvizație, că spectacolul este din acelea de o singură rerezentație și după aceea toți se risipesc căci nu au fostamt o echipă, lucru care s-a văzut din caracterul încropit și formal al întregului parcurs. Lipsa unor stiliști profesioniști au făcut ca fiecare să apară acolo cum a vrut cu ce a avut și mai ales să se vadă sărăcia fiecăruia în loc de sclipire și stil. Pentru un asemenea mare eveniment nu există nicio condiționare sau n-ar trebui să fie. este trist că acest start a fost ratat.

(26 noiembrie 2017)

O altă emisiune penibilă de folclor pe TVR1

Duminica seara, când toată lumea ar vrea să vadă un film de acțiune, american săzicem cu Bruce Willis sau cu Sylvester Stallone sau cu Jason Statham sau cu Nicolas Cage sau cu Robert De Niro sau cu Morgan Freeman sau cu Vin Diesel, ca un blestem, trebuie s-o suport pe gureșa prezentatoare cu rostorile ei lungi, banale, penibile la emisiunea care se screme să nască în final o ceva populară, în care fiecare interpret-concurent are  de parcus niște probe, pe care le consider neconlcudente. Nici despre juriu nu am a spune niște elogii pentru că am motivele mele, pe care repertoriul respectivilor și aparițiile lor cu caracter inflaționist, banal, șușanelistic, făcăturistic mă determină să am rezerve. Unii sunt implicați în scadaluri cu frați de sânge, alții cântă despre băutură, alții domină emisiuni modeste vorbind prea mult.  Numai Poetul  reprezintă acolo artă autentică. Mai sunt niște măscărici care prin intreruperiele cântecelor cu aiurelile lor generează discontinuități absolut supărătoare. Toată tărășenia îmi aduce aminte de vremurile în care la ore de maximă audiență apărea cu pastilele lui penibile un dramaturgaș de mă enerva și-mi strica sâmbetele, cât a durat mandatul unui prezident șters, mămăligos și oarecare.

Sper să se termine o dată și această emisiune în format prăfuit, așa cum este aia cu o dată-n viață când de fapt apar unii de nenumărate ori în viață, de te apucă plânsul. Acum am explicația de ce TVR este în picaj. Cu asemenea emisiuni nici nu are cum să fie altfel.

(07 noiembrie 2017)