O carte despre Marina KRILOVICI

Trebuie să mă laud cu ceva: capacitatea de a distinge rapid și fără echivoc a marilor voci. Cu mulți ani în urmă am văzut-o pe soprana Marina KRILOVICI cântând pe scena Teatrului de Operă și Balet din București. Era cu mult înainte înainte de 1975. Vocea ei avea ceva particular, inconfundabil. O știam de la televizor. Acum patru ani, la un revelion făcut la Operă unde era și spectacolul cu opereta Liliacul, erau intercalate aparițiile unor soliști ai ONB. A apărut o doamnă și de la primele note mi-am zis: 

- Aceasta este Marina KRILOVICI.

Uitându-mă pe program, într-adevăr nu greșisem. Timbrul vocii ei, profunzimea și mai ales claritatea cuvintelor, erau exact cele pe care le știam eu dintotdeauna că erau ale lui Marina KRILOVICI.

Acum câteva săptămâni o foarte bună cunoscătoare a fenomenului de operă românească mi-a zis că marea soprană Marina KRILOVICI lansează o carte de memorii. Prin bunăvoința colegei mele am intrat în posesia unui volum. Rar mi se întâmplă să încep o caret și să n-o las din mână prână nu am terminat s-o citesc. Ultima dată mi s-a întâmplat cu romanul Un veac de singurătate al lui Gabriel GARCIA MARQUEZ tradus la noi și publicat la BPT - Biblioteca Pentru Toți, într-un tiraj extraordinar de mare, la 5 lei bucata, undeva prin 1974.

Cartea despre Marina KRILOVICI se intitulează Marina, Marina, Marina și este scrisă de Alice NĂSTASE BUCIUTA. Titlul cărții m-a dus cu gândul la frumosul cântec Marina, Marina al lui Vico TORRIANI.

Cartea este scrisă în așa fel încât cititorul să vadă adevărata personalitate a artistei și să înțeleagă că marea performanță presupune talent, perseverență, dăruire și multă, foarte multă muncă. Înzestrată cu calități vocale de excepție, Marina KRILOVICI a cântat pe marile scene lirice ale lumi, Met și Covent Garden fiind unele dintre ele.  Marea soprană a interpretat rolurile definitorii ale unui repertoriu complet și aici mă refer la Tosca, Aida, Manon, Elisabetta, Adriana LECOUVREUR, Santuzza, Butterfly, Mimi și multe, multe altele.

Din carte rezultă exact ceea ce și artista a subliniat în interviurile date, că și-a dorit să fie un artist complet, cu o viață închinată artei și familiei. În carte sunt date unele detalii ale relației lui

KRILOVICI cu profesoara ei Arta FLORESCU, despre care știam că o dublase pe Silvia POPOVICI în filmul DARCLEE, dar pe care eu am văzut-o eu când i s-a decernat titlul de profesor universitar evidențiat în 1984, o dată cu cel acordat conferențiarului Petre ROMAN și din alocuțiune îi dau dreptate lui KRILOVICI. Nu ai cum să spui în public așa ceva, la poziția pe care o ai.

Pe youtube se găsesc filme și înregistrări cu interpretări ale Marinei KRILOVICI, dar cred că rolul televiziunii în a o prezenta pe artistă trebuie să fie mult mai accentuat ca lumea să o cunoască nu prin fragmente, ci prin filme cât mai complete în care marile arii să se vadă că prin Marina KRILOVICI și-au găsit interpreta ideală.
Cartea de 252 pagini, bogat ilustrată, despre Marina KRILOVICI apărută anul acesta la ArtPress din Timișoara, aduce cititorului imaginea unei mari artiste. Mi-a plăcut cum alternează narațiunea autoarei cu destăinuirile artistei, lucru care dă culoare și viață cărții.

Încheierea este magnifică: 

Dragoste, îți sunt recunoscătoare! Mi-ai oferit multe daruri prețioase și mi-ai fost echilibru de-a lungul vieții...

(31 mai 2018)