Productivitatea în construcții și amenajări stradale

Urmăresc și eu ceea ce se întâmplă cu construcțiile și cu amenajările stradale (borduri, asfaștări și parcări) și concluzionez că este nasol rău de tot în ceea ce privește productivitatea muncii. Am urmărit ceva de borduri și reamenajarea unei parcări și am observat că ceea ce se face în 10 zile, trebuia făcut în 2 zile, deci productivitatea reală este de 5 ori mai mică decât ceea ce ar trebui să fie pentru a concluziona că într-adevăr se muncește cu adevărat. În loc să se înceapă munca la ora 07:00 se începe la 08: în cel mai bun caz, dar regula este să se înceapă la 09:00. Încheierea programului se face undeva la ora 18:00 deși este lumină si s-ar mai lucra fără a fi nevoie de reflectoare. Succesiunea operațiilor este necunoscută și utilajele lucrează haotic, iar materialele sosesc când sosesc, nu când trebuie. În plus, forța de muncă este dispersată și se lucrează simultan pe multe fronturi de muncă fără a fi finalizate lucrările atunci când trebuie.
Și la blocuri am văzut același mod de lucru, căci durează prea mult ridicarea unei construcții, căci mă gândesc că în vremurile comuniste, pe litoral era vorba să se facă câte un etaj pe săptâmână. În Olanda am văzut cum într-o lună s-a construit un cartier de vile parter-etaj din prefabricate, asamblate și finisajele curgeau instantaneu. deci și în construcțiile de locuințe productivitatea este cam la 1/3 din ceea ce ar trebui să fie, din cauza managementului deficitar și a fluxurilor, care depind tot de management.
Managementul, bată-l pustia să-l bată!

(17 noiembrie 2023)

Bucureștiul, un oraș mizerabil

Bucureștiul este un oraș mizerabil pentru că oamenii în marea lor majoritate și-l doresc să fie astfel. Un oraș nu este altfel decât și-l doresc locuitorii lui, pentru că nu vin locuitorii de pe Marte:
- să arunce hârtii pe stradă sau pe trotuar,
- să bată cuie în pomi pentru a pune tăblițe cu anunțuri,
- să lipească hârtii de tot felul pe ziduri,
- să lase geamurile de la vitrine murdare,
- să nu curețe c-c-tul de la câinii de companie de pe trotuare,
- să vomite pe trotuare cu nonșalanță,
- să se pișă pe zidurile deloc plasate în locuri întunecate,
- să arunce mucurile de țigară din scrumiera autoturismului chiar pe locul de parcare,

- să facă ghemotoc ambalajul de la dulciuri și să-l arunce unde se nimerește,
- să spele autoturismul cu furtunul și detergentul foarte aproape de fereastra apartamentului.

Cei care fac mizerie nu sunt o anumită categorie de oameni. Fac mizerie oameni bine îmbrăcați, dar și cei prost îmbrăcați. Fac mizerie bătrânii, despre care ar trebui să se spună că au mai multă minte, dar nu au. Fac mizerie adulții, care în graba lor, demonstrază că sunt neglijenți și lipsiți de educație. Fac mizerie tinerii necopți la creier, dar și copiii, care nu au văzut nimic bun la comportamentul părinților lor când merg pe stradă.

Nu trebuie căutat un vinovat, căci un vinovat nu există. Vina este colectivă și are rădăcini în sărăcia oamenilor, căci oamenii care nu sunt săraci, au educație, iar printre elementele componente ale educației există reguli de a păstra curățenia. Un om este sărac nu neapărat dacă nu are bani. Chiar și un om cu mulți bani este sărac dacă lui îi lipsește acel minim de reguli pe care ar trebui să le respecte pentru a fi bine nu numai lui, dar și celor din jur. Cum Bucureștiul este un oraș oarecare, murdar, cu clădiri oarecare, cu oameni oarecare, cu mijloace de transport oarecare, nu se va ridica în vecii-vecilor la nivelul unui oraș civilizat în care:

- casele să fie văruite și întreținute,

- străzile să fie fără denivelări și gropi,

- trotuarele să nu aibă gunoaie,

- parcările să fie imaculate,

- vitrinele să fie perfecte,

- aerul să fie proaspăt și respirabil.

Probabil când peste 100 de ani, generațiile de tineri ghidați de automatele inteligente vor acționa după reguli stricte, impuse de acele automate, orașul se va schimba, devenind un oraș civilizat, altfel, nu.


(04 octombrie 2023) 

Despre o lege a construcțiilor

Acum se văd consecințele unei legi incomplete a construcțiilor pentru că:

- fiecare face ce vrea;

- se construiește haotic;

- nu există o disciplină, un stil;

- se încalcă legea cu etajele,

- se fură din teren;

- clădirile sunt înghesuite;

- sancțiunile sunt mângăieri.

În mod normal, nerespectarea oricărei cerințe exprese din lege trebuie să aibă drept consecință demolarea deîndată a construcției. Punct.

Cine are bani să construiască, trebuie să aibă bani de a respecta legea. Dacă în lege, în mod expres se impune construirea de garaj subteran cu număar de locrui de parcare egal cu numărul de apartamente, se va dezvolta o concepție decentă de soluționare a problemei parcării, problemă care va gâtui orașele și le va face imposibil de locuit și mai ales de circulat pe străzile lor.

Totul trebuie să fie soluționat:

- urgent;

- clar;

- categoric;

- elegant;

- eficient;

- dur.

Orice altă abordare va face ca orașele să arate mizerabil, amalgamate, străzile să fie  inutilizabile și cei cu bani să râdă în nas unui stat impotent, greoi și molîu.
Despre o lege a construcțiilor trebuie să se vorbească și nu numai. Trebuie să se scrie o astfel de lege cu un text imperativ, fără a lăsa la voia întâmplării nimic.

(10 septembrie 2017)

Parcări bizare, aleatoare și altele

Să vorbin despre Sinaia și despre parcările ei.
Perpendicular cu un sens giartoriu este o parcare cu plată. Că are zgură, nu este acesta un bai.Faptul că este anonimă și este anunțată din scurt este o problemă. Dar multe chestii sunt aiuritoare în Sinaia.
Pentru a parca pentru cei ce vizitează castelul Peleș este o adevărată aventură. Am simțit pe pielea mea că:
- drumul spre Castel nu este semnalizat adecvat;

- nu se spune NIMIC despre parcări;
- drumul și așa îngust este divizat cu niște delimitatoare de sens absurde;
- la un moment dat apar niște bile care arată că drumul este tăiat;
- drumul este desfundat;
- trotuarele sunt denivelate.
Mă întreb:
- ce este Sinaia fără Castelul Peleș?
- vine lumea la Sinaia să joace la păcănele?
- consumă șoferii motorină pentru întunericul etern din Sinaia?
- le plac turiștilor să rătăcească aiurea pe străzi fără să găsească ce caut?
- trăiește cineva la amintirea că în Sinaia era uzina de pompe?
În niciun caz.
Așa că parcările din acest orășel care ar fi trebuit să fie cochet, denotă lipsa de respect a celor ce decid. Nu, nu este altceva decât nivelul de mediocritate în care se bălăcesc toți decidenții, căci dacă ar fi avut alt nivel de inteligență ar fi găsit soluții eficiente, să nu mă facă pe mine, un turist oarecare,  jegoșii de ei să merg în marșarier câteva sute de metri.

(18 martie 2016)

Turism de nota 2(doi)

Lipsa unei strategii anționale în domeniul turismului își pune amptenta în mod foarte nasol aspra imaginii pe care omul de rând o are asupra aceea ce a mai ramas dintre frumusețile patriei noastre numită și fascinanta și eterna Românie după cum era un album care a scandalizat un popor, ca prim act de corupție dovedit.
Lipsa acestei stragegii se reflectă prin nenumăratele aspecte absolut neplăcute, devastatoare și mai ales scandaloase pe acre turistul le întâlnește
 la tot pasul.

Un oraș turistic unde nu este iluminat public
adecvat, unde vitrinele amintesc de un
 Ev Mediu întârzâiat, unde nu este lume la
 promenadă, arată că așa-zișii edili sunt
 mai degrabă corupți decât preocupați de
 urbea pe acre o păstoresc.
Nenumăratele sensuri giratorii și acolo unde
 sunt necesare, dar mai ales acolo unde nu
 se justifică este semnul corupției.
Grilajele ca de morminte de cimitir, care nu
 au nimic cu opere de artă urbane, dovedesc
 lăcomia tuturor părților, edili, producători
dar mai ales intermediari.
Faptul că nu există un magazin cu branduri dar există un lanț de localuri unde lumea practică jocyru la tot felul de automate, vine să puncteze situația jalnică în care se află o stațiune montană, care altcândva era înfloritoare.
Un oraș turistic există prin obiectivele sale de renume. Faptul că un monument de excepție NU este semnalizat în niciun fel arată că toți cei care ar trebui să se ocupe de a promova frumusețile și monumentele sunt atât de imbecili încât dacă nu pică nimic în buzunarele lor fără fund, nu văd nimic și nu sunt interesați de ce se întâmplă cu zona de unde sug în nesimțire bani, bani și iar bani.
Deci, pentru toate aventurile pe acre le-am trăit legate de a ajunge la un castel, de a parca o mașină, de a plăti bilete de intrare, de a mă orienta cât de cât și a mă bucura de ceea ce ar fi trebuit să mi se ofere, nota le care o dau la toți este 2(doi) cu indulgență.
Am auzit ca un primar al unui oraș de munte, stațiune este reținut la beciul domnesc. Nu-l mai urmează numeni?

(18 martie 2016)