Decăderea librăriilor

Ieri, la intrarea în mall București am văzut ceva, am făcut fotografia de mai jos.

Am coborât la subsol unde era librăria DIVERTA și am avut surpriza că librăria dispăruse, în locul ei funcționează un magazin de șampoane, vopsele de păr și alte multe chestii de întreținere personală, din moment ce mobilarea creierului nu mai intră în sfera de preocupări a cetățenilor scumei noastre capitale.

De după anul 2000 am văzut un declin al librăriilor.

Oamenii nu mai citesc.

Spațiile librăriilor de odinioară au fost ocupate de filiale ale unor bănci sau au deveni magazine pentru vase, pentru haine sau pentru orice altceva, numai pentru cultură, nu.

M-am întrebat de unde vine declinul librăriilor și am ajuns la concluzia că școala nu mai cultivă dragostea pentru lectură, din moment ce la literatură se acceptă memorarea rezumatelor și prezentarea operelor literare la un nivel foarte elevat, prin recitarea de rezumate, fără a fi citită opera literară.

Când am fost președinte de bac, am văzut cum candidații turuiau totul despre romanul Răscoala de Liviu REBREANU, cu detalii extraordinare, iar la întrebarea dacă ei au citit romanul, invariabil răspundeau cu nu. Politicile greșite din sistemul educațional au repercursiuni dramatice în viața de zi cu zi, pentru că în loc de tineri educați, se obțin tineri care nu au acel orizont care să le permită să evolueze.



(20 mai 2026)

Pseudonimele la scriitorii români

Unii dintre români au ales să apară în public cu pseudonime, din varii motive. Unii scriitori și-au dorit folosirea pseudonimelor pentru că acestea au o sonoritate mai bună decât numele inițial. Cântăreții și actorii își doresc pseudonime pentru a intra în conștiința publicului prin folosirea unor cuvinte scurte, cu rezonanță specială, ușor de memorat, simplu de pronunțat și a căror scandare produce sonorități spectaculoase.
Poetul Ioan ALEXANDRU are numele real Ion ȘANDOR JANOS.

Poetul Tudor ARGHEZI are numele real Nae THEODORESCU.

Poetul George BACOVIA are numele real George ANDONE VASILIU.

Dramaturgul Aurel BARANGA are numele real Aurel LEIBIVICI.

Scriitorul Jean BART are numele real Eugeniu P. BOTEZ.

Poetul Ion BARBU are numele real Dan BARBILIAN.

Poeta Ana BLANDIANA are numele real de Otilia Valeria RUSAN.

Scriitorul Radu COSAȘU are numele real Oscar ROHRLICH.

Poeta Mioara CREMENE are numele real Maria Elena GOREA.

Cântăreața de romanțe Ioana RADU are numele real Eugenia BRAIA.

Poetul Ion CARAION are numele real Stelian DIACONESCU.

Scriitorul Dumitru CORBEA are numele real Dumitru COBZARU.

Romancierul Mihai DRUMEȘ are numele real Mihail V. DUMITRESCU.

Dramaturgul Laurențiu FULGA are numele real Laurențiu IONESCU.

Scriitorul Gala GALACTION are numele real Grigore PIȘCULESCU.

Scriitorul Vintilă HORIA are numele real Vintilă CAFTANGIOGLU.

Prozatorul Alexandru MITRU are numele real Alexandru PÂRÂIANU.

Romancierul Ion PAS are numele real Calman SCHRITTER.

Istoricul și criticul literar PERPESICIUS are numele real Dumitru S. PANAITESCU.

Romanciera Cella SERGHI are numele real Cella MARCOFT.

Ieronim ȘERBU are numele real Afon HERZ ERICK.

Păstorel TEODOREANU are numele real Alexandru Osvald TEODOREANU.

Poetul Alexandru TOMA are numele real Solomon MOSCOVICI.

Poetul Tristan TZARA are numele real Samuel ROSENSTOCK.

URMUZ are numele real Demetru Dem. DEMETRESCU-BUZĂU.

Ilarie VORONCA are numele real Eduard MARCUS.
În ziua de azi, lucrurile sunt și mai spectaculoase în cazul cântăreților tineri, care-și aleg pseudonime dintre cele mai speciale, care atrag atenția și care-i fac să fie mai speciali în comparație cu alți artiști din branșa lor.


(07 decembrie 2022) 

De ce nu citesc românii?

Românii nu citesc pentru că:
- nu au ce citi,
- nu știu să citească, n-ar înțelege ce citesc,
- nu le folosește la nimic cititul,
- nu pun lecturi în farfurie copiilor,
- o carte e   mai scumpă ca 3 l de vin,
- nu au timp să citească,
- nu au gândul la carte,
- librăriile au fost transformate în crâșme,
- bibliotecile le sunt peste mână,
- scriitorii nu sunt cu poporul,
- editorii sunt lacomi,
- Internetul a demolat dictatura cărții tipărite.
Omul modern are la dispoziție alte mijloace de a se informa și de a se forma. Cine crede că statul în fotoliu cu o carte în brațe ca acum 100 de ani este soluția educării individului, face o dublă greșeală, căci editurile nu mai sunt ceea ce au fost și nici librăriile ticsite de cărți în rafturi nu mai există. Cititorul virtual are cu totul alte priorități. El nu mai iese în oraș să intre în librărie pentru a răsfoi cărți dintre care să aleagă cartea pe care o cumpără, o citește și apoi o pune în biblioteca personală.
Acum, oricine are Internet și se informează, fără a mai fi nevoie să meargă la bibliotecă să ia tomuri întregi să le răsfoiască pentru a găsi ceea ce-l interesează. Nici în cazul literaturii, lucrurile nu mai sunt ca acum 150 de ani. Cineva scrie o carte. Imediat se cumpără drepturile de autor și se face film care rulează fie în cinematografe, fie este difuzat pe Internet contra cost. Și cărție apar în format electronic și editorii sunt cei care stimulează astfel de abordări pentru a nu mai da bani tipografiilor. Doar în cazuri speciale, la cerere, se tipăresc cărți care sunt comandate și mai mult, sunt distribuite cu autografe de la autori, pentru a le crește valoarea și pentru a fi atractive.
În cazul nostru, adică în cazul românilor, oamenii sunt prea săraci. Dacă 2.000.000 de români au salariul minim și 3.000.000 au pensia minimă, este clar că 5.000.000 de români nu vor cumpăra în vecii-vecilor o carte de 40 de lei, care înseamnă 15 pâini sau 5 litri de lapte sau un kil de carne mai bună. Despre citit lucrurile sunt și mai clare. Un muncitor care se scoală la 5 dimineața și face naveta pentru a ajunge la 7,30 la muncă și ajunge acasă după ora 18,00 deja prăbușit de muncă, este imposibil să ridicăm pretenția ca acesta să mai și citească. Dacă mai are și lighioane pe acasă, sâmbăta și duminica mai bate și el un cui în ogradă, deci treaba cu cititul cade pur și simplu de la sine.
Orice categorie de indivizi luăm, inclusiv pe cei cu pensii nesimțite, să nu credem că dă peste ei dragostea de lecturi și nici patima de a avea în casă cărți pe care dacă nu le-au citit până acum, le vor citi cândva. Această categorie de indivizi au cu totul alte preocupări. Ei vor să cumpere mobile de prost gust, ei vor să cumpere tablouri scumpe, ei vor să facă excursii sofisticate, vor să mânânce bine, vor mașini scumpe, în niciun caz nu vor să-și mobileze creierele, mobilare care nu s-a produs în anii tinereții, în anii maturității și care cu siguranță nu se va mai produce niciodată în această viață.

Dacă eu mai citesc? Am făcut-o și o mai fac încă. Acum vreau să recitesc niște romane pe care le-am citit în tinerețe. Mai merg în librării la mine-n mahala, dar după titluri și după autori, n-aș da niciun leu pe cărți scrise de autori autohtoni, căci n-am nici bani de aruncat, nici timp de pierdut, din moment ce nu există un ghidaj prin televiziune și internet așa cum există rezumatele operelor care se cântă la ONB în limba italiană, care să mă determine să fac pasul decisiv, adică să cumpăr cartea și apoi s-o citesc.

(20 septembrie 2022)