1000 de oameni care m-au impresionat: Ion NIȚU

Când eram student în primul an de facultate, am avut un coleg de grupă care se numea Ion NIȚU. Era un tip ceva mai mare ca vârstă decât mine, dar nu cu mulți ani. Am stat la același cămin doi ani , dar m-a impresionat la el că era un tip foarte serios. Se concentra pe o chestie, o aborda foarte sistematic și rezultatele se vedeau de la distanță. Ion NIȚU niciodată nu făcea caz de rezultatele lui, rezultate dintre cele mai bune.

Am văzut mulți tineri care vor să pară ceea ce nu sunt. Ei spun că nu au învățat nimic pentru examen, dar de regulă obțin note foarte mari. Eu știu, că dacă n-aș fi învățat nimic., cu siguranță că mai mult de 4(patru) nu aș lua la niciun examen. Dar pentru faptul că am învățat și nu oricum, ci din greu și am stat în bibliotecă ore și ore nenumărate, rezultatele trebuiau să apară.  După ce am câștigat antrenament, rezultatele erau predictibile și-mi dădeam seama cam ce notă aș lua indiferent care ar fi subiectul pe care l-aș primi la examen.

Pentru că studentul Ion NIȚU gândea în același mod, l-am apreciat foarte mult. Omul când îl întâlneam în cursul săptămânii îmi spunea cam cât reușise să studieze. În sesiune spunea numărul total de cursuri al disciplinei și câte studiase. Uneori spunea dacă și-a trasat o normă zilnică și spunea ponderea din normă pe care o realizase. Am fost impresionat că nu se ridica de la masa de la sala de lectură până când nu-și făcea norma. dacă-și făcea norma, vedeai la studentul Ion NIȚU o lumină în ochi, ca de mulțumire că ceea ce și-a propus a și făcut.

După ce eu m-am transferat la Mecanizare, l-am întâlnit mai rar, dar ca model, Ion NIȚU tot model mi-a rămas, căci am fost înclinat să fiu și eu riguros și exigent cu mine însumi, așa cum era el și să nu fac rabat nici de la cantitate și nici de la calitate. Nu știu dacă treaba cu lumina din privire se vedea și la mine, dar știu sigur că mi-am perfecționat instrumentele de autoevaluare să mă apropii cât mai mult de modelul meu, Ion NIȚU.


(11 februarie 2023)

1000 de oameni care m-au impresionat: Nicolae SURUGIU

Pe Nicolae SURUGIU, absolvent al primei promoții de la Secția de Mecanizare și Automatizare a Calculului Economic din facultatea de calcul Economic și Cibernetică Economică, l-am cunoscut în cele patru luni de armată pe care le-am făcut la o unitate militară din Focșani.

Dacă un pictor bun de icoane ar fi dorit să picteze figura unui sfânt, colegul meu de armată Nicolae SURUGIU era cel mai potrivit pentru un astfel de chip. 
Voi povesti aici două întâmplări din armată, în care Nicolae SURUGIU a fost eroul principal.

Prima povestire: eram pe platoul de la unitatea militară în primele zile și ofițerii se străduiau să ne învețe cum să ne purtăm ca elevi ai Școlii Militare cu Termen Redus. La un moment dat un maior ne zice:

- Tovarăși ele=vi, când veniți în fața unui superior va trebui să vă recomandați. Luați chipiul în mână și în poziție de drepți ziceți: tovară, gradul, sunt elevul, cum te numești dumneata, m-am prezentat la raport. Ia să vedem, dacă ați înțeles. 

Atunci maiorul se îndreaptă cu privirea spre elevi și probabil văzând figura de sfânt a lui Nicolae SURUGIU, îl alege pe acesta. Îl pune să se prezinte. Elevul Nicolae SURUGIU începe:

- Tovarășe, gradul, sunt elevul, cum te numești dumneata, m-am prezentat la raport.

Noi râdeam. Maiorul era furios.

- Nu, măi, tovarășe elev! Tovarășe gradul, adică maior, colonel, sunt elevul, cum te numești dumneata, POPESCU, IONESCU, m-am prezentat la raport. Ia, să vedem, tovarășe elev!

Elevul Nicolae SURUGIU zice:

- Tovarășe gradul, adică maior, colonel, sunt elevul, cum te numești dumneata, POPESCU, IONESCU, m-am prezentat la raport.

Maiorul era roșu de furie.

- Treci în rând, tovarășe elev!

Maiorul a continuat să ne instruiască, folosind pe altcineva, dar de această dată cu succes.

A doua povestire: eram în sala de curs, unde un colonel se străduia să ne lumineze cum stă treaba în armată față de viața din civilie. A venit rândul să învățăm cum se ia solda de către ofițeri. Colonelul a zis:

- Tovarăși elevi, la armată solda se ia de către ofițeri o dată pe lună, pe data de 15 ale lunii, nu ca în civilie de două ori, avans și chenzină. Ați înțeles?

Am văzut că elevul Nicolae SURUGIU a ridicat mâna. Colonelului îi plăcea să vadă că auditoriul este interesat de ceea ce spunea el.

- Ia, să vedem, tovarășe elev!

- Tovarășe colonel, sunt elevul Nicolae SURUGIU, permiteți să raportez!

- Desigur, tovarășe elev!

- Dacă ziua de 15 a lunii, cade într-o zi de sărbătoare, ca de exemplu întâi sau doi mai, cum se procedează?

Noi eram pe jos de râs. Colonelul ia regulamentul, îl răsfoiește și ne spune:

- Să vedem ce scrie la regulament...

Se apucă și citește, citește și iar citește. Șansa lui a fost că a sunat soneria de sfârșit de oră și a plecat, iar noi încă nu ne opriserăm din râs.

De la terminarea armatei nu l-am mai văzut pe Nicolae SURUGIU, dar dacă l-aș vedea, cu siguranță l-aș recunoaște după figura lui de sfânt și mi-aș aduce aminte de vremurile bune pe care le-am petrecut împreună la Focșani, căci deși unora armata li se părea ceva dificil, noi am găsit resurse de a o face frumoasă, interesantă și distractivă, ca să treacă timpul mult mai repede și mai ușor.


(10 februarie 2023) 

1000 de oameni care m-au impresionat: Vladimir BUNEA

Pe Vladimir BUNEA l-am cunoscut în anul 1965 toamna, când am venit la facultate. A fost primul student cu care am vorbit, pe care l-am întâlnit în camera de cămin. Am rămas foarte buni prieteni și am fost colegi de cameră atât în anul întâi de facultate, cât și în anul al II-lea. 
Vladimir BUNEA era unul dintre cei mai buni studenți de la facultatea de Contabilitate din ASE, dovadă este și faptul că a devenit asistent universitar stagiar prin repartiție guvernamentală la Universitatea din Timișoara.
Am făcut armata împreună cu Vladimir BUNEA.
Am avut corespondență ani în șir cu bunul meu prieten Vladimir BUNEA.
El s-a retras la Giurgiu, mai aproape de casa părinților lui din Bărăgan. Când am avut un proiect BRIE prin anul 2000, l-am reîntâlnit pe Vladimir BUNEA. Era același tip, aproape neschimbat, cu aceeași vorbă, cu același stil direct de a discuta. Când am reluat discuțiile, după peste 30 de ani, parcă trecuse doar o zi, ceea ce m-a bucurat foarte, foarte mult. Vladimir BUNEA m-a ajutat foarte mult cu sfatul că pentru a învăța contabilitate, trebuie să citesc cartea lui Victor PUCHIȚĂ. Așa am făcut și dacă am înțeles cum stă treaba cu contabilitatea și am luat numai note de 10(zece) la acea disciplină, se datorează lui Vladimir BUNEA, care mi-a dat cel mai bun sfat.

(06 februarie 2023)