Pe Octavian LEPĂDATU l-am cunoscut pe vremea când eu eram student în anul al IV-lea de facultate. El era în anul al V-lea. Eram colegi la Secția de Mecanizare și Automatizare a Calculului Economic, de la Facultatea de Calcul Economic și Cibernetică Economică. În acel an, am avut marea șansă să stau la căminul SAHIA, un cămin de studenți din apropierea Grădinii Icoanei și Ambasadei Ungariei. Camera era foarte mare și în ea stăteau studenți din anul al V-lea de la Statistică și de la Mecanizare, dar și câțiva studenți din anii mai mici, așa cum eram și eu.
Prima impresie pe care mi-a făcut-o Octavian LEPĂDATU, era disciplinat. Avea un program strict. Se scula devreme. Era foarte ordonat. Mai erau doi colegi de-ai lui în cameră și aveau același comportament de parcă erau frați. Când mergeam la bibliotecă la sala nr. 1, din clădirea de pe Căderea Bastiliei îl întâlneam acolo pe Octavian LEPĂDATU care învăța. Am avut senzația că era un pic mai mare decât mine și l-am privit cu admirație pentru vorba lui așezată, pentru răspunsurile cumpătate la întrebări.
La un moment dat am avut o întrebare pe care i-am pus-o și m-a impresionat calmul cu care mi-a răspuns și mai ales, invitația pe care mi-a făcut-o să ne vedem la sala de lectură la o anumită oră. Când am ajuns acolo, el avea pregătite câteva cărți și câteva reviste. M-am așezat alături și m-am pus pe citit. Când am avut nelămuriri, am ieșit din sală și pe hol Octavian LEPĂDATU mi-a explicat exact cum stăteau lucrurile. Am conchis că respectul așa se obține din partea celorlalți și am căutat ca și eu să procedez cam în același fel, pentru că Octavian LEPĂDATU devenise pentru mine un model.
(06 martie 2023)
(06 martie 2023)
No comments:
Post a Comment