Cosmetizarea istoriei, o mare porcărie

Istoria trebuie să se bazeze pe adevăruri. Adevărurile rezultă din documente și din probe materiale, existente deja sau descoperite. Oamenii importanți scriu memorii în care cu mai multă sau mai puțină obiectivitate descriu evenimente, oameni și locuri exact așa cum vor ei să le prezinte sau cum sunt ei în stare s-o facă. Nimeni dintre cei care scriu memorii, nu scriu tratate de istorie, căci memoriile sunt memorii și tratatele de istorie le scriu istoricii care trebuie să fie oameni de știință.

De la un timp încoace, apar la posturi de televiziune Mihaela MORARU, nepoata lui Nicolae CEAUȘESCU și Mircea OPREAN, ginerele lui Nicolae CEAUȘESCU. Uneori și Serghei MIZIL are apariții la televizor, dar modul lui de abordare, extrem de lejer, nu este pe placul realizatorilor Tv și de aceea el este evitat. Mihaela MORARU și Mircea OPREAN în aparițiile lor spun lucruri interesante, dar probarea afirmațiilor lor este imposibil de realizat și de aceea tot ceea ce spun cei doi trebuie luat ca mărturiile unor rude apropiate ale lui Nicolae CEAUȘESCU și nu ca pagini de istorie, căci niciunul dintre ei nu prezintă documente sau obiecte care să le certifice spusele.

Uneori, Mihaela MORARU și Mircea OPREAN caută să umanizeze pe cei din linia întâi a CEAUȘEȘTILOR, lucru de înțeles 100%, pentru că de morți, numai de bine sau tăcere, zic eu și a doua ipostază este cea mai bine venită, căci eu am trăit acele vremuri și mi-am creat o imagine, iar dacă ceea ce aud nu se suprapune cu ceea ce eu am definit, consider că se minte. Nimeni nu are cum să mă convingă pe mine că oprindu-se într-o seară circulația de la Arcul de Triumf la Universitate pentru ca prințișorul să dea câteva ture cu o mașină sport, era un gest al unui om timid, modest și plin de respect. Nimeni nu are cum să mă convingă, când o revistă de algebră de la Institutul de Matematică avea niște coperți ieșite din comun de speciale, nu aveau nicio legătură cu faptul că acolo era un articol al fiicei celei matematiciană și cercetătoare. Să dau și exemplul când am rămas în pană cu ARO 244D pe care-l conducem, tocmai pe traseul prezidențial și au venit câțiva milițieni desfigurați de groază la mine și după ce i-am lămurit, m-au ajutat să împing mașina pe o stradă laterală și nu s-au mișcat de lângă mine până nu am curățat filtrul de motorină, am pornit și am plecat.

O atmosferă este creată doar dacă vrei să fie creată acea atmosferă. Cine vrea să fie slugărit, acceptă slugile. Cine vrea să trăiască normal, trăiește normal, acceptă realitatea și nu se lasă nici dus de nas, nici împachetat, căci nu funcția este aceea care îl face pe om să fie ce este, ci caracterul. Un om puternic, rămâne om. Un om slab se lasă foarte ușor păcălit, manipulat, mințit și își construiește o realitate care nu există, creând că acolo este ceea ce el trăiește, când de fapt lumea reală este cu totul alta.

Mi-ar fi plăcut ca Mihaela MORARU și Mircea OPREAN să vină să prezinte lucrurile credibil, ca să spun și eu că suprapunerile dintre ceea ce am gândit eu despre soții CEAUȘESCU și modul în care sunt prezentați nu există diferențe substanțiale, ceea ce nu s-a întâmplat.

Cosmetizarea istoriei este o practică normală în memorii și în prezentările din reportaje. Cosmetizarea lucrărilor realizate de istorici este o mare mizerie și modul în care sunt scrise lucrările de istorie de tot felul de băieți și de fetițe, numai știință nu este, drept care deși am cumpărat unele cărți, văzând că sunt scrise nu de amatori, ci de hair stiliști sau de make-up artiști vopsiți în oameni de știință, le-am aruncat la gunoi și am zis că în viața vieților mele nu voi mai pune mâna pe materiale pornografice, căci lucrări de istorie nu sunt.



(16 decembrie 2022)

1.000 de oameni care m-au dezamăgit: Serghei MIZIL

Serghei MIZIL este la bază artist plastic. Are picturi despre care cei care le-au văzut au cuvinte de laudă. El este acum un bărbat în toată puterea și la cei 67 de ani ai săi, pe care nu-i arată, este o prezență plină de viață. Serghei MIZIL are tot timpul zâmbetul pe buze. Este invitatul televiziunilor și nu se plictisește nimeni ascultându-l când vorbește.

Serghei MIZIL m-a dezamăgit cu modul în care prezintă vremurile comuniste. El se prezintă ca un rebel, ca un personaj care prin poziția de fiu de nomenklaturist de prim rang, avea acces la toate resursele pe regimul comunist le punea la dispoziție celor din cercul de nivel unu, adică a celor care-l includeau pe Nicolae CEAUȘESCU. 

Nu am pretenția ca Serghei MIZIL să fie un exeget al acelei perioade, dar nici să prezinte totul sub formă comică, spre deliciul celor care-l ascultă, pentru că acea perioadă avea dramatismul și latura tragică, pe care el nu avea cum s-o știe, din moment ce sistemul îl înfășura suficient de puternic pentru a-l izola de lumea înconjurătoare, lume reală, cu nenumărate lipsuri și privațiuni.

Serghei MIZIL mă dezamăgește că el nu spune exact cum a fost atunci, pentru că tânăra generație ar trebui să înțeleagă fără a trece ei prin filtrul altora, nu al lor. Vorbind prin glume, Serghei MIZIL nu aduce adevărul la suprafață. El spune că la gospodăria de partid se aduceau mărfuri la prețuri simbolice. Așa era atunci la magazinele cu circuit închis. Dar poporul nu avea acces la acele produse. Serghei MIZIL ar trebui să spună de fiecare dată că privilegiați erau doar unii, restul oamenilor trăind în frig, sărăcie și foame.

Serghei MIZIL descrie teribilismul tinerilor din cercul lui Nicu CEAUȘESCU și pune accent pe acele elemente care sunt de suprafață, care impresionează pe oameni prin aceea că acolo, în cercul lui, exista o normalitate. Mă dezamăgește felul acesta de a arăta că așa au stat lucrurile. Comunismul românilor a fost ceva, comunismul celor din cercul unu al celor din jurul lui Nicolae CEAUȘESCU era altceva. Nu era ceva ca Serghei MIZIL să-și dorească și cineva să-i spună că nu este posibil, adică să-i dea peste mână. Așa că, nu trebuie să vină careva să spună că viața în comunism a fost idilică, normală, egalitatea dintre oamenii manifestându-se la toate nivelurile. Nu a fost deloc așa și faptul că Serghei MIZIL nu accentuează acest aspect mă dezamăgește. Ei erau acolo în sfera lor ceva, iar noi ceilalți eram o altă lume.

(25 iunie 2022)