Nu mă mai miră nimic

Degeaba ne dăm noi fecioare neprihănite dacă nu suntem în stare să privim adevărurile așa cum au fost ele. S-a vorbit că cei 11.000 de morți de la răscoala din 1907. este un fals grosolan și istoricii nu au comentat folosind documente, nici că că, nici că că. Se pun sub preșul tăcerii al istoriei pogromurile de la Galați  din 30 iunie 1940, de la Dorohoi din 1 iulie 1940, iar despre masacrul de la Jilava din noaptea de 26 spre 27 noiembrie 1940, când au fost asasinați 64 de demnitari, cât și despre asasinarea marelui savant Nicolae IORGA din 27 noiembrie 1940 în localitatea Strejnicu se vorbește extrem de puțin, iar despre autori, mai puțin. În 18 decembrie 1989 au fost furate de la Timișoara 43 de cadavre și duse la București pentru a fi incinerate și cenușa lor a fost aruncată la canal. A fost tăcere în acele zile, ca după 22 Decembrie 1989 să se vorbească, tot așa cum s-a vorbit despre cele 1.166 victime ale Revoluției din 1989 din orașele  Alba Iulia, Arad, Brașov, Brăila, București, Buzău, Caransebeș, Cluj-Napoca, Constanța, Craiova, Cugir, Hunedoara, Lugoj, Reșița, Sibiu, Târgoviște, Târgu Mureș și Timișoara.

Niciun criminal și niciun agresor nu și-a primit pedeapsa în justiție.
La întrebarea de ce se întâmplă așa ceva, ar trebui să răspundă cineva, căci nu există fum fără foc. Atât timp cât autorii atrocităților se plimbă liberi pe colo și pe colo și există crime fără criminali pedepsiți exemplar, în orice moment ne vom aștepta la orice, iar ridicatul din umeri și mersul mai departe prin istorie, nu este soluția. Incidentul cu livratorul nepalez trebuie tratată cu multă seriozitate, căci gestul agresorului este o continuare a unui mod de a fi al acestuia, dacă se iau în considerare postările de pe rețelele de socializare. Incitarea la ură are acum nenumărate forme subtile de manifestare, inclusiv microfonul tribunii parlamentului sau mesaje de parlamentar cu îndemnul de a fi refuzate comenzi aduse de anumiți livratori.
Dacă justiția nu face lumină în tot ceea ce a însemnat crime împotriva unor grupuri de cetățeni și nu-i pedepsește pe făptași, oricare ar fi ei, tot timpul va pluti peste noi riscul de apariție a cohortelor de agresori care să ne păteze cu sânge nevinovat paginile istoriei noastre și așa plină de îndurerare.


(31 august 2025)

1.000 de oameni care m-au impresionat: Liviu SPĂTARU

Liviu SPĂTARU a fost studentul meu în vremurile de dinainte de 1989 și dacă scriu despre el, înseamnă că-l țin minte pe Liviu SPĂTARU și eu fac acest lucru numai dacă studentul respectiv a fost unul cu adevărat foarte bun. Eu nu prea am memoria numelor și de aceea nu știu prea multe despre ceilalți studenți care nu s-au remarcat prin lucruri pozitive și deosebite. L-am reîntâlnit pe fostul meu student Liviu SPĂTARU după terminarea facultății și din discuțiile cu el, rezulta că o duce foarte bine din punct de vedere profesional. După Revoluția din Decembrie 1989, Liviu SPĂTARU a avut o evoluție foarte frumoasă, ajungând deputat în parlamentul României. L-am întâlnit o singură dată după anul 1989 și impresia pe care mi-a făcut-o Liviu SPĂTARU a fos aceea a omului deștept, care știe ce vorbește și care caută soluții de calitate pentru probleme, ceea ce este de apreciat. 

Suntem prieteni pe Facebook și eu îi urmăresc postările pe care Liviu SPĂTARU le face periodic, postări extrem de interesante. Ultima lui postare a fost  de acum 22 de ore și s-a referit la marea sărbătoare a Paștelui ortodox. Acum Liviu SPĂTARU este un bărbat matur cu o carieră exemplară în spate, un om cu realizări frumoase pe toate planurile. Nu cred că a fost ceva pe care Liviu SPĂTARU să dorească să realizeze și să nu fi realizat, pentru că el este un om determinat, un om care știe să găsească tot timpul calea spre soluția cea mai bună a oricărei probleme, așa cum era în vremea studenției lui. Mi se verifică teoria că un om care este foarte bun de tânăr, tot foarte bun va fi pe tot cursul vieții lui.

(17 aprilie 2023) 

Întrebări stupide de dragul ratingului

De când cu cutremurele, vedem nivelul foarte scăzut al profesionalismului de care fac dovadă cei ce vorbesc despre cutremure. Întrebările care sunt puse specialiștilor sunt de-a dreptul primitive, enervante, iraționale, tendențioase, jegoase.

Se știe că tehnologiile de acum nu permit nicio prognozare a unui cutremuri. Specialiștii au spus acest lucru, dar așa-zișii jurnaliști nu contenesc în a întreba când va avea loc următorul cutremur major, dând senzația că vor să afle anul, luna, ziua ora și minutul. Insistența cu care revin cu această întrebare arată că nu au o pregătire cât de cât de jurnaliști, ci sunt luați de pe stradă și li se pune un microfon în mână.

Frecvent apare întrebarea legată de corelația dintre cutremure. Mai exact se pune întrebarea dacă cutremurul din Turcia a influențat cutremurul din Gorj. Deși se explică faptul că nu există date suficiente pentru a trage astfel de concluzii, din goana pentru senzațional, așa-zișii jurnaliști vor să smulgă o cât de mică sau slabă legătură între cutremure, pentru a defila cu o pseudo-noutate pe ecranele televizoarelor, pentru a-i speria pe viitor pe oameni.

Este adevărat că a avut loc un cutremur de 5,7 grade pe scara RICHTER, dar folosirea de termeni duri pentru a descrie ce s-a întâmplat în localități, nu face decât să inducă teama și nesiguranța în oameni, căci a folosi termeni precum dezastru, calamitate, dărâmături pentru ceea ce s-a întâmplat la Tg. Jiu, la Craiova sau la Rm. Vâlcea nu reflectă corect realitatea de pe teren.

CNA ar trebui să fie mai vigilent, mai analitic și mai ferm!


(15 februarie 2023)