Ar trebui să scriu foarte mult despre Maria TĂNĂSESCU sau Mioara, cum îi spun eu sorei mele, celei mari. Mă voi rezuma doar la un aspect și anume la biblioteca ei.
Tata era cizmar cu patru clase, venit de la țară și devenit meșter de foarte tânăr.
Mama era casnică.
Deci ideea de a avea o bibliotecă nu e existat la noi, în primul rând că eram cinci copii la părinți și vremurile erau aspre, iar banii ne ajungeau doar pentru mâncare, iar cumpărarea hainelor necesita un efort mare, dar pentru cărți nu mai rămâneau resurse de niciun fel.
Sora mea era profesoară la Curtea de Argeș și la un moment dat s-a pus problema să se mute de acolo, ceea ce a determinat-o să aducă la noi acasă la Pitești câțiva saci cu cărțile pe care ea le-a cumpărat în cei cinci ani de la terminarea facultății. Mama a așezat cărțile pe un șifonier. erau multe cărți și când m-am apucat să le răsfoiesc, mi-am dat seama că acolo este o mină de aur. Când a venit sora mea, am întrebat-o dacă-mi dă voie să citesc din acele cărți și răspunsul ei a fost afirmativ.
Mie nu-mi place să folosesc lucrurile altora, cum nici mie nu-mi place ca altcineva să folosească lucrurile mele, fără să-mi ceară voie.
Am fost foarte impresionat să găsesc printre cărțile de pe șifonier volume cu poeziile lui George COȘBUC, Ion MINULESCU, Tudor ARGHEZI, Octavian GOGA, volume de proză scrisă de Lev TOLSTOI, Alexei TOLSTOI, Fiodor DOSTOIEVSKI, John GALSWORTHY, Giovanni BOCCACIO, Liviu REBREANU, Cella SERGHI, Honoré de BALZAC, Gustave FLAUBERT, Anton Pavlovici CEHOV, Jókai MÓR, Henryk SIENKIEWICZ și mulți alții la fel de mari.
Dacă mi-am făcut și eu o brumă de cultură, ca elev de liceu, s-a datorat acelor cărți pe care le-am citit cu mare atenție, pentru a înțelege ceea ce cu mintea mea de individ de 17 și 18 ani eram în stare să înțeleg. Sunt tare mândru de mine că mi-am dedicat o parte din timp cititului, căci dacă am făcut și eu ceva în viața mea ca să fiu mândru de mine, cititul cărților e baza, fie că e vorba de cărți de literatură, fie că este vorba de cărți de programarea calculatoarelor.
M-a impresionat faptul că Mioara, sora mea, își lua din banii de salariu o importantă parte și-și cumpăra cărți și nu orice fel de cărți, ci cărți foarte bune. Comunismul a avut bubele lui, dar editurile erau cele care publicau cărți foarte bune și cine știa să se ferească de mizeriile politice ale vremurilor, se refugia în lecturile de cărți adevărate. Nu spun că eu am dat lovitura, dar spun că în orice moment, am rezistat discuțiilor cu personaje care doreau să abordeze subiecte care le avantajau. Toate le datorez sorei mele, căci cărțile din care am citit și erau cărți din biblioteca ei, au contribuit la poziționarea mea corectă și să rămân cu capul sus în împrejurări în care alții ar fi trebui să-și schimbe poziția.
(15 martie 2023)
No comments:
Post a Comment