Am avut marea șansă de a fi coleg de liceu pe durata a doi ani cu Vladimir DEMETRESCU, fiul unui arhitect și al unei doctorițe, elev bun la carte și cu un nivel de cultură cu totul special. Părinții lui Vladimir aveau o bibliotecă formată din cărți valoroase, din care și eu am avut ce citi, în măsura în care colegul meu mi-a împrumiutat pentru perioade scurte unele cărți. Erau cărți și din colecția celor 15 lei, cărți care nu mai circulau în vremurile bolșevice. Erau romane, unele bune, dar erau și unele chiar foarte slabe, dar erau pornografice și pentru mine ca puști de 17 ani însemnau un tărâm nou, chiar dacă textele erau absolut mediocre, dacă le privesc cu ochii de acum.
Mergeam la Vladimir care avea un apartament pe strada 1 Mai din Pitești, împreună cu Gheorghe MATEI care scria poezii și discutam despre cărțile pe care le citiserăm. La un moment dat, l-am întâlnit pe domnul arhitect, tatăl lui Vladimir și a venit, a discutat cu noi și după ce s-a convins că nu suntem niște pierde-vară, ne-a lăsat cu ale noastre. Eram la vârsta în care visam și căutam să ne definim. Nu prea aveam noi modele, căci nu este ca acum. Modelele noastre fie erau părinții, fie profesorii. Televiziunea era la început, internet nu exista și noi doar din cărți și din ceea ce găseam în jurul nostru ne formam modelele. Era foarte greu și bâjbâiam și noi să ne definim. Când a plecat din Pitești, Vladimir DEMETRESCU am pierdut contactul cu el. Când eram student în anul întâi, din întâmplare, l-am întâlnit prin București. Era schimbat total. Avea barbă mare. El m-a recunoscut pe mine. Cred că era student la Arhitectură, dorind să ducă mai departe tradiția familiei. Pe mine m-a impresionat Vladimir DEMETRESCU prin educația primită. Deși era singurul copil la părinți, aceștia nu-l răsfățaseră, ci căutaseră să-i ofere prin exemplul lor de oameni care munceau, toate condițiile, ca să-și creeze premisele unei evoluții pe propriile-i picioare. M-a impresionat că avea multă ambiție, avea obiective clare. De atunci am început să gândesc și eu pe obiective, nu foarte ambițoase, ci obiective realizabile, să mă autoevaluez și să caut să învăț din greșeli, pentru a merge mai departe. Așa gândea Vladimir DEMETRESCU, căci așa îl învățaseră părinții lui.
(28 martie 2023)
(28 martie 2023)
No comments:
Post a Comment