Calificativul bine

Calificativul bine este cel mai deranjant, pentru că toată lumea își dorește obținerea calificativului foarte bine. Dacă se dă un test cu 100 de întrebări, toate fiind punctate la fel și dacă cel testat răspunde undeva la un număr de întrebări cuprins între 60 și 80, a i se atribui calificativul bine nu este un lucru exagerat din punctul meu de vedere. Un om care răspunde undeva la un număr cuprins ăntre 50 și 60 de întrebări, calificativul suficient este decent. Granițele sunt greu de identificat, dar undeva multă lume nu se va găsi cu numărul de răspunsuri corecte în zona de graniță, ca să fie foarte multe rezultate incerte. Clar că pentru cel ce a dat 70 de răspunsuri corecte din cele 100, calificativul bine este reprezentativ. Clar că cel care a dat 95 de răspunsuri corecte din 100 de întrebări și primește calificativul foarte bine, cel ce a acordat acel calificativ nu a greșit deloc.
Calificativul bine este cel mai des atribuit și într-o colectivitate mare, cam între 70% și 80% dintre membri ei, dacă primesc acest calificativ nu este deloc greșit, zice curba lui GAUSS.

(04 aprilie 2018)

Porția zilnică de suficiență

Oamenii care dau dovadă de suficiență sunt caracterizați prin dorința de a spune lumii întregi că ei posedă o vastă cultură, că au în spate o vastă experiență și că oriunde ar fi puși să facă cele mai grele munci, se vor achita de sarcini în condiții exemplare.

Am cunoscut enorm de multe perfoane dominate de o suficiență sufocantă, care imediat ce erau așezate pe un fotoliu, indiferent de poziția dintr-o ierarhie, se transformau subit în perosane:

- deosebit de importante;

- groaznic de arogante;

- cu un tupeu fenomenal;

- atoateștiutoare;

- cu inteligență mare;

- având verb și tonalitate;

- care accentuează verbe;

- gestigulând amplu;

- mergând cu totul diferit.

Acestea se întâmplă de regulă scroafei care este urcată în copac, nu scroafei care se urcă singură în copac. Am nenumărate exemple de indivizi care mi-au servit porții zilnice de suficiență, dar cărora când au pierdut pozițiile de pe care își exersau maximul de suficiență, leam arătat cu vârf și îndesat că doi și cu doi, fac întotdeauna patru și niciodată altceva.

Era un pârlit de asistent universitar, pripăși și el pe o oarece poziție politică. Ieșea de la fosta clădire a CC al PCR, iar eu veneam să es în Magheru pe la Galeriile Orizont. El avea cedează trecerea că ieșea dintr-o curte. Am mers fără să-mi dau seama că-l obstrucționez pe acel puțoi arogant. A doua zi m-a tras de urechi. Când a pierdut poziția, i-am tras două șuturi de nu-i venea să creadă.

Un nefericit care acum este pe la Brussels pe la Parlament un oarece ceva și el, dominat de o suficiență fantastică, crezând că este acolo veșnic, a făcut o demonstrație de poziționare pe fotoliu de manager de expoziții mondiale și a evitat o soluție practică, ceea ce l-a făcut să aibă o derulare catastrofală de proiect. El nici nu a realizat în suficiența lui cât de limitat este, pentru că limba lui este și lungă și probabil și foarte catifelată din moment ce este propulsat ca recompensă pe poziții dintre cele mai suculente din punct de vedere financiar, din care niciodată nu a făcut nimic.

Zilnic vedem oameni plini de ei, pentru că sunt încărcați de suficiență. Formula: rog să soluționați în conformitate cu legile în vigoare, este expresia clasică a suficienței celor care cred că se implică în rezolvarea unui caz, aruncând în spatele acarului Păun sarcina adevăratei soluționări. Un profesionist adevărat ar scrie sec: dl. X. va aplica art.Ț, din legea Z în termen de K zile și-mi va aduce la cunoștință  personal îndeplinirea ordinului în termen de D ore. În rest, orice abordare înseamnă fugă de responsabilitate, iar acesta este expresia suficienței tuturor celor obișnuiți să nu facă nimic, dar să se creadă importanți și să ocupe funcții dintre cele mai bine plătite.

(14 ianuarie 2018)